Pop.
1.
(Cu sens local; în textele beletristice, deseori folosit cu valoare narativă; uneori
cu determinări care arată locul) Aici, în acest loc; într- un loc anume, prin apropiere.
- 1613 în Foaie pentru minte (1848), nr. 21, 1652/35–36: Atât am înțeles cum va să vie sultanul să treacă pre acile pre urma noastră.
- 1794 Doc. Rel. Agr., I, 831: Dar căzând cu rugăciune la dumnealor, ne-au ertat de această greșală puindu-ne soroc până în zece zile să ne ridicăm negreșit după moșiia mănăstirii toate acele vase cu vin, să le ducem acilea, să le vindem unde vom ști.
- 1843 C. A ROSETTI, Ceasurile, 23/12: Așadar eu zadarnic acilea v-am chemat Căci ajutor nu-mi faceți, nu vreți sau nu puteți.
- 1847 ARICESCU, Florica, 100/7: Așa! inima-i jună, d-a lumii răutate! D-acuma săngerată, acilea va gusta Acele scumpe ore.
- 1857 ALECSANDRI, Cinel, 571: Multe sunt ca tine aici în sat? Unde? … Acile?
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1871 LMD, I, 23.
- 1892 STĂNCESCU, Basme, 35: Să-i ajungi și să mi-i aduci acilea.
- 1893 DDRF, I.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1909 CARAGIALE, Proză, 638: Ce, acilea sunt grajdurile lu tat’tău, să bați numa-n palme și să-ți vie bidiviul gata la scară?
- 1922 GORUN, Proză, 407: Mititeii, fleicile au sosit. Bateriile sunt acilea. Toarnă-i și dă-i pe gât vârtos.
- 1950 Viața Rom. (R. US), nr. 11, 46: Parc-aș fi acilea de-o viață, și-s numai trei ani.
- 1955 PREDA, Moromeții, I, 834: Tu, Paraschive, ce stai acilea și belești fasolele la mine?
- ante 1964 VINEA, Lunatecii, I, 38: Cuconițele astea … ar vrea toate să se cuibărească la noi, acilea!
- ante 1980 CARAMAN, Descolind., 243: Ce v-ați strâns acilea ca la urs? Ia cărați-vă pe la casele cui vă are, că vă găsiți beleaua cu mine!
- 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 122: Dragă îmi pică o jună mai nurlie decât lima Și cu sânii pui de ciută gemănați întotdeauna, îmi legai pe cap năframa și-uite, mă făcui țâgan, Că acilea viața este fericită, de vultan.
- 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 307: Ee, lasă, că pe degeaba nu ți-o da nimeni acolo, da’ nici acilea nu-ți dă … Ș-acilea, cât ai să dai, ești bun, cât nu, nu faci o ceapă degerată.
- 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 134: Ce-ați zice dacă-ntr-o zi tovarășul Dej și-ar vedea chipul într-un covor de-al vostru, hai? Ia zi, tov. maistru, cum ți-ar sta cu o „cocorație” acilea, pă halat?
Încă 18 citate
✧
(Precedat de prep. „de”, „până”)
- 1851 PANN, O șezătoare, I, 34: Și sătenii auzindu-i au luat funii pe loc, Gândind că din sat d-acilea a căzut vrun dobitoc.
- 1884 TEODORESCU, Poezii pop., 628: D-acolo mi se ducea, Prin cârciume că intra, Cinci oca De vin că bea, Inima De-și răcorea, Iar d-acile Se-ntorcea, La Dunăre Se ducea, Înot Dunărea trecea.
- 1922 GORUN, Proză, 413: Am trecut numai din întâmplare p-aici, d-aia aveam baston la mine, și zic: ș-așa venii eu pân-acilea, să-l iau pe ăllalt.
- 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 410: Vă vine să râdeți … îl cărai în spate pân-acilea și-acum vă râdeți de mine … Nepricopsiților.
- 1983 TITEL, Femeie, 604: Și uite-așa am ajuns umblând din sat în sat, până acilea, în satul dumneavoastră.
Încă 4 citate
✧
Exp r. Fugi d-acilea = nu poate fi vorba, nicidecum, nu este de crezut; lasă-mă în pace.
- 1918 BRĂESCU, Boțan, 32: Fugi frate d-acilea! Întrerupse coloneleasa. Vorbă multă, sărăcia omului.
- 1957 BARBU, Groapa, 1 324: Știi dumneata? Fugi d-acilea! Păi dacă-ți arăt frunza sunătoarei, habar n-ai ce să faci cu ea!
Încă un citat
✧
Expr . Cât pe-acilea = aproape să…
- 1992 SÎRBU, Adio, I, 327: Limpi strigă: „Văleu, cât pe-acilea s-o-ncurcăm!”
✧
Loc. adv. Pe acilea = prin apropiere, prin preajmă; aici.
- 1885 DELAVRANCEA, Proză, I, 97: Mai sunt p-acilea și fete mari, zise Țuguia. Șade rău. Nu fi slobod la gură. Aici nu e cumetrie cu chief și cu lăutari.
- 1955 PREDA, Moromeții, I, 1 100: Vezi, mă, când trece vreo barză p-acilea, spune-i să-ți ajute să aduni spicele astea.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 43: Traserăm, în cinci, câte-o lulea de tiutiun, țuguindu-ne buzele la fel cum și le țuguia schimnicul. – Dacă mai rămâneți, treceți către prânz pe-acilea, … că arhondarul vă lasă nemâncați.
- 1975 PREDA, Delirul, 149: Toarnă, mă, Nilă, din sticla aia și nu te mai rânji nici tu p-acilea.
- 1983 TITEL, Femeie, 602: Trebuie să hie pe acilea …, adaugă el făcându-i cu ochiul lui Marcu, de parcă ar fi vorba de un secret știut doar de ei doi.
- 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 212: Logofete, era un soitar Pe undeva p-acilea.
- 1992 SÎRBU, Adio, I, 160: Fraților, rosti Ilderim cu o voce de șerbet de trandafiri, am trecut întâmplător pe acilea.
Încă 6 citate
2.
(Cu sens temporal) Acum; imediat, chiar în acest moment.
- 1838 ALEXANDRESCU, Meditații, 343: Să mergem împreună acilea la un loc, Să-ți arăt un frumos și mare dobitoc.
- 1867 ALECSANDRI, Stan, 132: Cine a pronunțat acilea sacrul nume de gogoașe? … Eu, domnule, eu, starostele gogoșarilor.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 452: Am să spui acilea că întregul îl cunoaștem cu adevărat numai atunci când cunoaștem legile de schimbare ale societății omenești și adevărurile statornice asupra sufletului omenesc.
- 1982 P. GEORGESCU, Solstițiu, 366: Bine, coane Dinule, … ascultă acilea, că nu glumesc.
Încă 4 citate
✧
(Precedat de prep. „până”)
- 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 154: Adu-ți aminte de marea cuviință a zilei de 11 iunie curgător, … zi frumoasă, zi strălucită, ce încă până acilea nu s-a pomenit în analele României.
- 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 575: Va îngriji ca și până acilea de toți și de toate.
Încă un citat
✧
Loc. adv. De-acilea încolea | D-acilea încolo = de-acum înainte.
- 1883 TEODORESCU, Poezii pop., 682: Ține, mândro, vin de bea, Vinișor din mâna mea, Că d-acilea încolea, Ori ăi bea, Ori n-ăi mai bea Vin rece din mâna mea!
- 1885 JARNÍK – BÂRSEANU, Doine, 629: Ține, mândro, vin de bea, Vinișor din mâna mea, Că d-acilea încolea, n-ai mai bea Vin rece din mâna mea.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1932 MUȘATESCU, Proze, 264: Ce să am? Năduf. Năduful meu... Păi d-acilea-ncolo trebuie să mă pregătesc...
Încă 3 citate
– Scris și: acillea (1871 LMD, I, 23).
– Var.: înv., rar acíle adv.
– Aci + suf. -le(a).
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. aici (delr.lingv.ro).
