ACILÁRE s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACILÁRE s. f.
CHIM. Acțiunea de a (s e) acila și rezultatul ei; reacție chimică de introducere a unui radical acil în molecula unui compus organic în scopul obținerii de cetone, esteri și amide.
  • 1949 LTR, I, 20: Cele mai obișnuite reacții de acilare sunt cele de formilare, acetilare și benzoilare.
  • 1952 Man. Ing. Chimist, I1, 882: Reacțiile de acilare indică prezența grupei OH numai atunci când substanța nu conține azot.
  • 1958 NENIȚESCU, Tr. Chim. Org., II, 357: Amino-fenolul … se acilează cu agenți de acilare întâi la grupa NH2.
  • 1962 DER, I, 18: Reacția de acilare este folosită în industrie pentru a obține esteri, amide și cetone.
  • 1969 D. Medic. (1969), I, 100: În metabolismul intermediar, anhidridele dețin un rol important în reacțiile de acilare.
  • 1981 Studii, nr. 9, 1 622: Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu a elaborat o metodă de acilare reductoare a olefinelor și a obținut numeroase sinteze de medicamente.

– Pl.: acilări.

– Din fr. acylation (cu schimbare de suf.).

Referințe bibliografice:
1967 St. Form. Cuv., IV, 318; 1972 D. Term. Tehn.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar