Tranz. CHIM. A introduce un radical acil în molecula unui compus organic în scopul obținerii de
cetone, esteri și amide.
- 1957 St. Cerc. Chim., nr. 3–4, 319: Substanțele cu formula D prezintă fenomenul de tautomerie, se solvă ușor în alcali, dau mercaptide și se oxidează cu iod, acid azotos și cu clorură ferică dând disulfuri, care nu se mai pot acila; prin reducerea acestora se reobțin substanțele cu formula D.
- 1958 NENIȚESCU, Tr. Chim. Org., II, 350: Grupele NH2 și NH din amino-alcooli pot fi acilate.
- 1993 Rev. Chim., nr. 2, 1 093: Menționăm o ultimă variantă de reacție prin care radicalul izoprenil acilează, cu extremitatea ramificată, grupa -OH vecină.
- 1998 Rev. Chim., nr. 8, 583: Acidul antranilic, prin gruparea -COOH acilează nucleul benzenic polihidroxilic.
Încă 3 citate
✧
Refl. pas.
- 1957 LTR2, I, 60, Fenolii se acilează cu anhidride acide (uneori în prezența piridinei) sau, mai rar, prin tratarea fenolaților alcalini cu cloruri acide.
- 1958 NENIȚESCU, Tr. Chim. Org., II, 357: [Amino-fenolul] se acilează cu agenți de acilare întâi la grupa NH2.
- 1962 DER, I, 18: Se pot acila alcooli, fenoli și amine.
Încă 2 citate
– Prez. ind.: acilez.
– Din fr. acyler.
Referințe bibliografice:
1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acil (delr.lingv.ro).
