Înv.
1.
Adj. CHIM. Care conține un acid.
- 1844 Curier a. sexe, V, 359. Acidifer, que are în sine, que produce acidul, se dzice despre unele metale. [Vocabular]
- 1847 CIPARIU, în B. Contemp., IV, 272: Știi d-ta ce simț io și trebuie să simță oricine care cât de puțin ș-au studiat limba istoricește? Greață! abandonament! abandonare! etc. … acidifer, acidificabil etc., etc., etc. D[omnul] Eliad le dă vorbe de origine romană și necesarii la curățirea (?!) și cultura (!) limbei române!!
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1894 ALEXI, D. Germ.-Rom.
Încă 8 citate
2.
S. m. și f. Substanță alcătuită dintr-un acid și un alcool.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
Încă 2 citate
– Pl.: acidiferi, -e.
– Din fr. acidifère.
