NAV. Înv. Ambarcațiune fluvială (turcească) fără punte, în formă de luntre, cu vele și cu fundul
plat, folosită ca mijloc de transport pe Dunăre.
- 1693 ap. ȘIO, II2, 1: Gătirea acicurilor și a burazanelor și a găleatelor.
- 1693 ap. HEM, I, 156: 2085 tal. s-au dat pe cheresteaoa ce s-au cumpărat de la Giurgiuveni, scânduri și crivaci și cușaclâcuri de s-au dat pentru 20 de acicuri.
- 1694 ap. OLTEANU – ȘERBAN, Meșt.,131: Să se facă 1 600 de opacini de treaba acicurilor, care sânt să se dea iar la Ali Pașa, opacina po bani 10.
- 1773 URECHIA, Ist. Rom., X, 421: La cea dă a cincea oară cu 60 sau 70 acicuri, au năzuit la castelul ot Slobodzia.
- 1782 DUMITRACHE, Ist. Even. Orient, 421: Începură a stropși și din tunuri, pă cei ce să învăslea pă Dunăre cu acicurile.
- 1794 URECHIA, Ist. Rom., VI, 326: Dumnelor boeri ispravnici ot sud Ilfov … să găsească patruspredece ghimigii cu tocmeală din birnici, care să facă un sefer numai până la Ismail, să ducă cherestea și să întorcă acicurile la limanul domnesc.
- 1973 C. C. GIURESCU, Contrib. Șt. Tehn., 121: [Ghimiile] erau șlepuri acoperite, ca și acicurile.
Încă 6 citate
– Pl.: acicuri.
– Din tc. ačïk.
Referințe bibliografice:
1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1931 CADE; 2001 MDA, I; 2010 SUCIU, Infl. Tc., II, 32; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
