Nimic de afișat

Nimic de afișat

2 rezultate
ACÍ1 adv.

Pop.

1. (Cu sens local) În acest loc; chiar aici.
  • <1500–1510> Psalt. Hur., I, 141: Acelui ce au întorsu marea în uscatu, la rriuri treace-vor cu picioarele Acia veseli-ne-vrem de El.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 41: Luo coconul și muma lui, noaptea și se duse în Eghipet și era aciia până la moartea lu Irod.
  • <1563–1583> Cod. Vor., 242: [Pavelu] venre întru Eladă și feace acie trei luri.
  • 1566 CORESI, Apostolul, 80: Că văzură ceia den Solun iudei că și în Ber propoveduise Pavel cuvântul lu Dumnezeu, vineră aciia colibind gloatele.
  • 1577 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 551: Ca mirul în cap ce deștinge în barbă, în barba lui Aaron. De deștingea în omet veșmântul lui, ca roua Ermonului ce deștinse în codrii Sionului, că aciia zise Domnul blagoslovire viață până în veac.
  • 1579 CORESI, Ev., 223: Nepotreabnicul rob aruncați-l îmtru întunearecul de afară. Aciia va fi plângere și scrâșnire dinților.
  • <1580–1619> Codex Sturdz., 287: Sfânta Veneri sta acii și ruga-se cu psalom din săltiri.
  • c. 1650 D. Val.-Lat., 71: Acia. Illic.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, septembrie, 32r/20: Dzâsă să șadză acii.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 105v/15: Pre Varuh să-l las aciia.
  • 1805 AARON, Patimile, 191/24: De cetate nu departe era un deal înalt foarte, În care izbăvitoriul De multe ori aci fusă.
  • 1822 DRLU, I, 6.
  • 1841 POENARU – AARON – HILL, Vocab., II, 2.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 29.
  • 1871 LMD, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1907 IOSIF, Trad., 815: E aci! E aci! Grăbiți, prieteni! Puneți degrab’ scara la geam! (Doi nobili pun o scară la casa lui Rienzi și escaladează fereastra deschisă.)
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 232: Prefectul prezentă în fugă câțiva cetățeni marcanți și trecu înainte, pe covorul întins de la clasa I-a până la ieșire. Aci zarva era la culme.
  • 1921 TOPÎRCEANU, Parodii, 65: Viața ce aci palpită E lipsită De confort occidental.
  • 1933 CĂLINESCU, Cartea nunții, 58: Ai venit să te îngropi aci sau ce?
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 851: Nu mai sta aci degeaba!
  • 1957 C. ANTONESCU, Peștii, 88: Spre capătul posterior corpul [somnului] este turtit lateral; aci se găsește cârma, coada cu care lovește și răstoarnă barca.
  • ante 1961 BLAGA, Gândirea Rom., 87: La Blaj s-a pus în funcțiune pe la 1755 … vechea tiparniță de la Bălgrad, și de acum vor apărea aci tot mai multe cărți.
  • 1964 ap. BERNEA, Cadre gândirii pop., 23: Iacă aci crește iarba de o vezi cu ochii.
  • 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 5: Nu e aci, șopti. Îl auzeam adineauri, dar acum s-a dat la fund. Ăsta e obiceiul lui: se apropie din când în când de suprafață, apoi se refugiază repede către fund.

✧ (Precedat de prep. „de” sau „până”)
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 156r/29: Pănă acii iaste epistoliia fericitului Climent.
  • 1688 Biblia (1688), 14: Vom mearge până acii.
  • 1715 DIICHITI, Moreea, 35: De la Balabanlă să începe suiș nalt pe plaiu; și cătva merge drept la deal, apoi merge calea costiș, loc rău, a cale strimită, mărăcini, tufe, răpi, surpături. D-acii începe a pogoră într-o vălcea, de unde să strămtează locul, de să face ca un bogaz.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hron., 948: Iară după ce gheții, precum dzisăm, gonind pe bastarni, mai apoi și pe heruli, precum mai înainte vei videa și au cuprins toată Dachiia, de ciia de pe numele locului ș-au schimbat și ei numele, adecă carii gheti au început în Dachiia a lăcui, aciia s-au numit și dachi.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 28/16: Așezemintele lor [ale celților] cele mai de căpetenie au fost în Franța de astăzi, unde s-au numit gali. De aci ei trecură și în Italia, și peste Rin în Germania.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 29.
  • 1892 BACALBAȘA, Pub., II, 58: Sindicatele de muncitori din străinătate au fost vestite despre grevele de aci.
  • 1898 GOROVEI, Cimiliturile., 279: Gogoneață de purcea, fugi de-acia.

✦ (În stilul narativ) În acel loc, context, în acea situație.
  • 1866 NICOLEANU, Proză, 99: Negreșit arta dramatică e o artă rară și dificilă, deoarece spiritul inteligentului advocat [Pantazi Ghica] aci [în comedia Iadeș] și-a dat sfârșitul.
  • 1934 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 51: Acolo s-a luptat cu suflul colectivității umane, aci cu forțele năprasnice ale naturii.
  • 1936 BLAGA, T. Cult., 148: Prozelitism, cu același zel [ca și în catolicism], dar cu mai puțin calcul, se face desigur și în cadru evanghelicist, dar aci individul de cucerit nu este un simplu „obiect”, ci un subiect.
  • 1966 Antol. Proza Pop., I, 44: Această categorie se asemuie cel mai mult cu fabula propriu-zisă – preceptul moral fiind aci pe deplin vizibil.
  • 1967 AVRAM, Contrib. Etim., 49: Un nume de plantă dintre acelea care ne interesează aci, corespunzător, și formal, și semantic, unui etimon slav, a fost notat în Banat.

✦ (În stilul narativ, precedat de prep. de) Din cele menționate anterior.
  • 1926 L. COSTIN, Gr. Băn., I, 6: De aci au rezultat cucerirea și acapararea celei mai prețioase regiuni ce au cucerit-o romanii.
✧ (În corelație cu „i(u)o”) Înv.
  • <1560–1561> CORESI, Tetr., 62: Iuo amu sânt doi sau trei adunați în numele Mieu, aciia sânt eu în mijloc de ei.
  • 1589 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 72: Aciia înfricoșară-se în frică, io nu era frică.

✧ (Cu determinări care precizează locul)
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 131: Să meargă aciia în sfântul oltariu și să cădească sfânta masa și preutul.
  • 1657 Acte Ardeal, 221: [Boierii] de n-or grăi și din gură precum scriu cărțile, atuncea să nu creadem cuvăntul lor; și el va aștepta aciia la satele hănești.
  • 1814 ȚICHINDEAL, Fab., 205: Pitpălaca … sfătuea pe puișorii ei … să asculte ce se vorbește aci aproape, pe lângă holdă.
  • 1832 Regul. Org. Țării Rom. (1832), 10: După ce se va ceti cu glas mare aci înaintea adunării, se va iscăli.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, I, XV2/3: Toți oamenii de inimă și de cuget neprofanat, făcătorii de bine cosmopoliți, aci, în România, admiră pe fosta Isis la egipteni.
  • 1889 CARAGIALE, Nov., 46: E desigur cineva afară, aci foarte aproape.
  • 1901 BART, Jurn., 44: Cea mai bună radă de pe toată coasta este desigur aci la Sinope.
  • 1990 CĂRTĂRESCU, Levantul, 9: E Iaurta chiorul, spaima apelor din jur de Zant. Zece mii de galbeni face al său cap aci-n Levant.

✧ Loc. adv. Pe-aci încolo = cât mai departe; fără o țintă precisă.
  • <1859–1869> HELIADE, Echilibru, II, 486: În vorbă sau râs era titlurile acestea cu cari și fanarioții își râdea de români și românii de fanarioți, și când era la faptă, puțin și se duce p-aci-ncolo, de unde au fost venit.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 175: Eu am rămas să-mi strâng mult, puțin ce am și să mă duc și eu p-aci încolo.
  • 1875 Șezătoarea, nr. 12, 94: Mai apoi se lasă și Păcală de cântat și de jucat și, zicând „noapte ușoară” – se duse și dânsul p-aci-ncolo.
  • 1894 CARAGIALE, Proză, 152: Și dând într-o parte binișor lumea se duse p-aci-ncolo, fără să se mai uite-napoi.
  • 1899 TEODORESCU, Basme, 104: Ia mai bine să-mi iau io căpșunele și să plec p-aci-ncolo.
  • 1909 CARAGIALE, Proză, 519: Kir Ianulea, după ce i-a mulțumit încă o dată a plecat p-aci-ncolo.
  • 1910 Balade, II, 27: Ziua bună că-și lua, Din oraș că mi-și ieșea, P-aci-ncolo să ducea.
  • 1914 Folc. Olt. – Munt., IV, 530: Afară cum se vedea Pruncul din leagân lua, Gâtișor îi răsucea, Trupu-n poartă-i țintuia Și p-aci-ncolo fugea.
  • 1915 CARAGIALE, Proză, 1 408: S-a jurat că acel musafir să nu fie localnic din Bagdad, ci un străin care ar fi picat chiar în ziua aceea, și pe care să-l poată trimite pe-aci încolo după ce l-a găzduit frumos o noapte.

✧ P. anal.
  • 1898 CHENDI, Period., I, 227: Junii noștri de la sate își pun cușma sau pălăria pe-o ureche și-o împodobesc cu fire de mușcată sau saschiu, primite de la mândre – și pleacă p-aci-ncolo la oraș.
✧ Loc. adv. Pe aci | P-aci = în aceste locuri; prin apropiere.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 29.
  • 1871 LMD, I.
  • 1913 GALACTION, Bisericuța, 112: Ai mai fost vreodată pe aci?
  • 1948 STANCU, Desculț, 20: Câmpuri … împunse pe alocuri de copaci bătrâni, rămași dintr-o pădure care a fost pe aci, odinioară.
  • 1983 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 39: Poate totuși c-apare Ivona, poate-o fi p-aci, la colț, la alimentară.

✧ Exp r. Aci! aci! | Aci-de! = (În limbajul vânătorilor) aport!
  • 1887 HEM, I, 152: Aci! aci! aci-de! aci-de! sânc pă el!
✧ Expr . P-aci ți-e drumul v. drum.
2. (Cu sens temporal) Înv., rar În acel moment.
  • 1835 GORJANU, Halima, I, 3/18: Stătu de vorbă … până pe la miezul nopții. Aci îi veni în gând să se mai întoarcă, ca să-i mai ia o dată ziua bună de la împărăteasă.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).

✦ (Precedat de prep. „până”) Până într-un anumit moment (corespunzător momentului vorbirii sau unui moment din trecut).
  • 1620 MOXA, Cron., 182: Sosi și Varda chesar. De-acii făcea rău cumu-i era voia, ca și împăratul, nu numai că până aciia, ce încă nește spurcăciuni reale făcea, că încă curviia cu un fiastru-și ca cu muiarea lui, și știia orașul mai tot.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 300: De-aceasta să mira și legiuitoriul și găndiia că de învață Hristos învățătură noaă ca aceaia de viața de veaci, carea pănă acii nu s-au audzit.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, decembrie, 230v/18: Ervan până acii tot tăcea-nspăimântat.
  • 1882 ISPIRESCU, Legende, 97: Tocmai pe când părerea de rău îl ajunsese și mai și decât până aci, erau trecând printr-o pădure mare și deasă.
  • 1920 BRĂESCU, Boțan, 7: Porni cu pasul elastic măsurat, ușurată parcă de o povară ce până aci îi apăsa conștiința.
  • 1933 GALACTION, Doctorul Taifun, 339: Nu mi se întâmplase până aci, să văd oameni care să-și pună toate silințele să voiască din răsputeri să fie năzuroși, mojici, tirani.

✧ (În corelație cu el însuși, exprimă o alternanță temporală) Când … când, acum … acum.
  • 1838 ALEXANDRESCU, Suvenire, 142: Luna aci s-arată, aci iar se ascunde.
  • 1863 FILIMON, Ciocoii, 48: Aci se ceartă cu dânsa și o lasă [pe femeie], aci iarăși se împacă.
  • 1879 în B. Contemp., II, 240: Mă sâmț dător, pe lângă alergăture aci la tribunale, aci la osebitele ministerie a mai adauge și spese pentru propeler pe Dunăre și pentru smâcul ce se suie pe dealul Budei.
  • 1885 DELAVRANCEA, Proză., 86: „Hai!” …, zise … legănând capul, cam fără voie, aci p-un umăr, aci pe celălalt.
  • ante 1889 CREANGĂ, Amintiri, 135: [Popa Duhu] aci era la Socola, aci în Iași, aci la mănăstirea și în Târgul Neamțului profesor.
  • 1892 CARAGIALE, Nov., 38: Sus pe deal, în satul depărtat ca la doi kilometri printre bălți, se auzeau clopotele bisericii. Și se aude așa de ciudată când ai friguri: aci foarte tare, aci aproape deloc.
  • <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
  • 1920 REBREANU, Ion, 254: Aci era de o veselie uimitoare … aci se înfuria și suduia din senin.
  • 1925 I. BARBU, Joc, 120: Căci, răsărinde prin ceață și călărind pe Tund, La dunga unde cerul cu apele îngână, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preacinstit caic.
  • 1927 STANCU, Poeme, 13: Aci-mi schimbi gându-n fir de lăcrămioară. Aci în vâlvătaie ori cenușă.
  • 1933 GALACTION, Doctorul Taifun, 61: Rochia de casă … aci învelea, aci dezvelea frumusețile de ambru palid.
  • 1963 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 140: Dragavei vorbea cu un accent familiar, aci tărăgănat, aci răstit.
  • 1977 SORESCU, La lilieci, II, 86: Fire-a dracu de Năroadă, aci râzi, aci plângi. Cine să te mai înțeleagă?

✧ Loc. adv. De aci | De aci înainte | De aci încolo = a) de acum înainte (sau încolo), de la un anumit moment (corespunzător vorbirii).
  • 1577 CORESI, Psalt. Sl.-Rom., 353: Veniți să potrebim ei de limbi și nu se va pomeni numele lui Israil deaciia.
  • 1643 VARLAAM, Cazania, 178: Iară ție, o creștine, în locul Raiului țeau dăruitu ceriulu; de-lu veri piarde pentru nemulțumirea ta, deacii nu în pământu, ce suptu pământu, întunereculu muncilor veri lăcui.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, I, noiembrie, 139v/33: Atunce de-aciia fu nevădzut bătrânul.
  • 1682 DOSOFTEI, Viața svinților, II, februarie, 74r/34: De-acii nainte ca Pavel și Varnava sau ca Petră și Ioan, Ravula cu ai săi era băgat în samă.
  • 1688 Biblia (1688), 983: Ți-am prezis acestea. … Tu ai auzit; privește acum toate acestea! De ce nu mărturisești? De aci înainte îți voi împărtăși lucruri noi, ascunse, pe care nu le știai.
  • <1711–1712> N. COSTIN, Let. Țării Mold., II, 327: De acie înainte să vedzi ispravă; [căpitanii] îndată au dat de au jecuit toate chervăsăriile, și pe turci îi purta tot legați pre uliță bătându-i să-ș spue banii pe la cine sintu.
  • <1717–1723> CANTEMIR, Hronicul, 977: Enias biruitoriu ieșind, Turnus cu ai săi în bătaie au pierit; ce și latinul încă în războiu cădzind, Enias precum a socru-său așé a lui Turnus, și pământul și năroadele, singur de ciia au stăpânit.
  • 1840 Dacia liter., I, 233/2: Voi să zic adică că cu vorbele din limba română, italiană și franțeză cunoaște cineva mai toate vorbele dicsionarului latin și n-are mai mult de aci înainte de cât a vedea forma sau shimatismul acestii limbi sintetice.
  • 1847 PANN, Pov. Vorbii, I, 253: Munca pe om niciodată nu-l lasă a flămânzi, Când cu firea-mbărbătată noaptea o va face zi. Așadar d-aci-nainte să nu ședem lenevoși.
  • 1863 Bul. Deciziunilor, II, 709: Considerând că asupra fiecăreia din aceste reclamații înjugate s-a pronunciat Tribunalul și contra sentinței sale, appellând la Curte numai Panopulo, processul de aci înainte a cătat se urmeze numai assupra acelor puncture.
  • 1883 DELAVRANCEA, Proză, I, 16: Olio-lio! Greu i-a fost lui să facă ce-a făcut, că d-aci încolo merge găitan. Pentru o cotoroanță ș-o pitpalacă, un pumn, și le-a luat mirul!
  • 1885 DELAVRANCEA, Proză, I, 88: Aida-de, dacă n-a dat Dumnezeu până acum, nu mai dă d-aci înainte.
  • 1887 HEM, I, 480.
  • 1906 CHENDI, Period., V, 219: Literatura populară poate să ne fie cu mult mai folositoare de aci înainte, căci partea ei cea mai însemnată n-a fost exploatată încă.
  • 1930 A. VOINESCU, Jurn., I, 32: O neglijență de stil pe care după învățămintele de aci ar trebui să n-o mai tolerez. Voi încerca. Voi nota tot de aci înainte. Bogăția experienței nu trebuie risipită în impresiuni nefixate.
  • 1933 GALACTION, Doctorul Taifun, 313: El, cel de altădată, monahul prin constrângere și prin intima deznădejde, are astăzi un copil, și mama copilului este vrăjitoarea Floreal, de-aci încolo tovarășa mărturisită și acreditată a savantului.
  • 1947 SANDU-TIMOC, Pov., 31: De aci înainte, cum se vărsau zorile, el culegea florile cele mai frumoase și le ducea la geamul frumoaselor prințese.
  • 1963 Romanoslavica, VIII, 246: Ideile de eliberare națională și socială a popoarelor, inclusiv a poporului ucrainean, vor sta de aci înainte pe primul plan în mintea și inima lui Șevcenko.
  • 1973 Rev. Hortic. Vitic., nr. 7–9, 89: Cu toate că Belgia pierduse viticultura în aer liber, cultura strugurilor – practicată de aci înainte în sere – era sortită să reînflorească.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 31: Voi trece acum în revistă câteva din particularitățile definitorii ale conceptului de text, interesând direct teoria lecturii, cărora cele trei tipuri de textualizare (de-aci înainte TR, TPR, TAR) le imprimă distorsiuni și modalități adaptative specifice.
  • 2010 Analele Acad. Ist., XXXIV, 108: Nu l-a întrecut nimeni până astăzi și încă mulți ani de aci înainte nu-l va întrece nimeni.

b) apoi, după aceea, pe urmă.
  • 1581 CORESI, Ev., 317: Voi seți trupul lu Hristos și noduri den parte-i, carii puse Dumnezeu în beseareca lui: întâi apostolii, ai doilea prorocii, ai treilea, învățătorii, după aceaia ceia ce fac ciudă, de-aciia darul de vindecare, ajutătoriia, ceia ce domnesc, ceia ce în multe limbi înțeleg.
  • <1642–1647> URECHE, Let. Țării Mold., 90: Acolo s-au veselit 3 zile și deacii s-au întors la Suceava.
  • 1682 DOSOFTEI Viața svinților, I, septembrie, 6v/1: Întăi pre porunca împăratului tăiară pre sv[â]nt[ul] Vasile, de-aciia cuconii.
  • 1812 MAIOR, Ist. Înc. Rom., 261: Învinse pre turci și de aciia să luo a-i goni.
  • 1930 Folc. Olt. – Munt., I, 416: Un om … au întâlnit o pasăre c-o aripă frântă, au luvat-o, o curațât-o bine s-o legat-o la rană. Dźe aśi o plecat înaintśe.

✧ Loc. adv. Reg. Aci pe loc = îndată, imediat.
  • 1863 ALECSANDRI, Zgârcitul, 574: Iartă-l, iartă-l, de nu vrei să mor aci pe loc!
  • 1929 REBREANU, Horia, 300: Prin urmare, dacă vreți să dobândiți ușurarea și poate chiar iertarea înălțatului împărat, eu vă sfătuiesc și vă poruncesc să predați fără întârziere cătanelor toate puștile și alte arme ce aveți, și apoi să-mi dați mie prinși, aci pe loc, pe căpitanii care v-au amăgit.
  • 1931 CIAUȘANU, Gl. Vâlcea, 3: Aci-pe-loc (D’ici de-loc).

✧ Exp r. Aci e aci = acum e momentul hotărâtor, aici e toată greutatea; acum e acum.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 93: Dară încămite pe dinăuntru? Aci e aci. Cămările, lăvițile, așternuturile, numai scumpeturi. Când se deșteptară a doua zi unchiașul și cu baba și se văzură muiați numai de aur se speriară.
  • 1881 EMINESCU, Pub., IV, 147: Auzi d-ta? Va să zică era maioritate și putea face orice poftea. Da, în adevăr era maioritate, dar nu maioritate de revizuire, 2/3. Aci e aci, onorabililor.
  • 1885 I. VULCAN, Teatru, I, 185: Aci e aci! – își zise Rahila. Acuma trebuie să mă servesc de ocaziune, că de unde nu, apoi a trecut baba cu colacii.
  • 1889 ȘĂINEANU, D. Rom.-Germ.
  • 1896 CARAGIALE, Culisele, 40: Aci e aci. D. Brote spune, cu cele mai distilate circumlocuțiuni și cu tonul cel mai emoționat, că a înțeles prin acel pasaj posibilitatea unei apropiate aranjări, „cu cumpăt, dar cu patriotism, cu patriotism, dar cu prudență” între români și guvernul maghiar.
  • 1907 Sămănătorul, nr. 6–7, 35: „Da să-mi spuneți voi, de ce-ncep să se bată cocoșii în noaptea asta și nu al’dată?” Vânătorii se uită toți la el. „Aci e aci!” „Să văz care știe?” întărește el vorba.
  • 1916 I. C. VISSARION, Proză, I, 87: Aci e aci; mă gândii și-i răspunsei rar și răspicat: – Crede-mă, Lixăndrino, dragostea asta e a mea, numai a mea, iar nicidecum a nevestei sau a copiilor mei.
  • 1922 Curierul judiciar, 49: Mai ține dispozițiunea privitoare la data începătoare, ales când această citire este datorită dumitale, dar care – aci e aci – are caracter special.
  • 1949 VOICULESCU, Integr. Prozei Liter., 153: Aci e-aci … Maică-sa greșise, n-a vrut niciodată să spuie cu cine. Fata a rămas copil din flori.

3. Expr. Cât p-aci era (să…) |A fi (cât) p-aci (să…) | (Eliptic; uneori întărit prin repetare) (Cât) (p-)aci (să…) = aproape (să) …, (mai) gata să …, pe punctul de a …
  • <1849–1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 238: Cu cât pusese mai multă grabă spre a câștiga această pradă, cu atâta perdură din vreme spre a o împărți, certându-se, înjurându-se între dânșii, încât p-aci era să se înhațe la bătae cu armele.
  • 1853 PANN, O șezătoare, 8/2: Și, Dumnezeu să mă ierte, cât p-aci eram să-njur, Când văzui că nicăirea lumină nu să zărea, Decât la o ferestruie ceva-ceva licurea.
  • 1859 BOLLIAC, Art. Polit., 150: P-aci era să se formeze un centru în Camera noastră, ca să ne asemănăm mai mult cu formele pariziane.
  • 1862 ISPIRESCU, Legende, 80: Atunci ei îl scoaseră din pană și îl arătară; iară ea, de bucurie, îl strânse în brațe și cât p-aci era să-l înghiță, dacă nu l-ar fi acoperit puii.
  • 1865 HASDEU, Ioan Vodă, 131: În capul polonilor se afla Mielecki, cel mai bun general al lor de atunce, pe care, cu câteva luni mai în urmă, ei cât p-aci erau să și-l aleagă rege, numai în favoarea strălucitelor sale merite personale.
  • 1876 ISPIRESCU, Legende, 47: Pe fata cea mică a acestui împărat are s-o ia de soție un porc. Trăsnetul din cer de ar fi căzut nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. P-aci, p-aci era să moară de mâhnire.
  • 1880 KOGĂLNICEANU, Orat., V3, 339: Domnul Cuza amenințat, îngrijit de pericolul ocupărei țărei și găsind rezistență în ministerul meu, s-a adresat direct cu ordin la prefecți. Acel din Galați, cât p-aci era să dea 20 tineri pe mâna consulatului austriac.
  • 1881 ALECSANDRI, Sfredelul, 376: Am fost, da, actor și jurnalist, însă cât p-aci să mor de foame, și de-atunci m-am întors iar la breasla mea – la arta bucătăriei.
  • 1884 KOGĂLNICEANU, Orat., V3, 67: Ați văzut ministrul Ferry în Francia care [cât] p-aci era să cadă pentru o cestiune colonială.
  • 1888 Conv. Lit., nr. 1, 1 056: Evenimentul era pe aci să nu sfârșască cu atâta.
  • 1891 BARIȚIU, Ist. Transilv., III, 398: Prevederea lui Metternich era pe aci să se împlinească.
  • 1893 DELAVRANCEA, Proză, 122: Coana Anica a fost de pe vremuri cea mai vestită „procuristă”. Acum trei ani cât p-aci să deschiză un pension de … cum a văzut ea la Paris.
  • 1895 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 119: În urmă și în coadă, când acum era pe aci să părăsească tărâmul celălalt, nimerește și pe un crăișor așa mai de a doua mână.
  • ante 1896 MILLO, Însurățeii, 318: Mă, mă, mă, că a cioarelor a mai fost cucoana asta … Pe bietul epistat cât p-aci era să-l dea afară.
  • 1897 CHENDI, Period., I, 170: Sărmana femeie era pe-aci să-și piardă din nou fericirea.
  • 1903 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 213: D-apoi ce vreți dragii mei, a trebuit să să aprinză o dată vinarsu-n ea. Că mult o fi beut, bat-o … și era pe-aci să blastăme neica Niculae.
  • 1905 AGÂRBICEANU, Schițe, I, 128: Mă gândeam la fânul meu, și era pe-aci, pe-aci să blastăm pe cela cu piciorul rupt.
  • 1905 IOSIF, Din zile mari, 33: Și că Ștefan-Moldoveanul Nu prea știe, zău, de șagă: Cât p-aci era să-și lase Oasele-n Moldova lui!
  • 1913 AGÂRBICEANU, Schițe, III, 143: Nenea Niculiță era p-aci, p-aci să-și verse tot focul asupra nevestei, ceea ce-și propusese să facă numai după ce va ajunge acasă.
  • 1918 VIANU, Coresp., 29: Sunt de vreo două săptămâni întors de pe front, unde cât p-aci era să vin să te văd, clar iată ce s-a întâmplat.
  • 1937 ARGETOIANU, Îns., II, 97: Aflu acum că era cât pe aci să avem un Minister Mihalache.
  • 1948 STANCU, Desculț, 155.: Femeia … se clatină. Aci aci să cadă.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 321: El făcea pe eroul, arăta pantoful la toți și spunea că era cât pe-aci să prindă un hoț sau un spion care voia să fure medicamentul profesorului care urma să fie încercat pe un lot mare de animale.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 297: Era cât pe-aci să încep să-i fac reproșuri, poate chiar „să mă dezbrac de caracter”.

4. Loc. adv. Cam p-aci = aproximativ.
  • 1919 Conv. Liter., nr. 4, 392: Cât de mare-i fata? Așa, de vr’o zece ani, sau cam p-aci, și puțintică pentru vârsta ei!
  • 1932 MUȘATESCU, Titanic Vals, 92: Păi dacă eu am cincizeci și ceva, și el e mai mare cu douăzeci și vreo câțiva decât mine, înseamnă că are exact șaptezeci și ceva de ani în cap … Cam p-aci …

– Scris și: acii.

– Var.: înv., pop. acía (scris și: aciia; pronunțat: -ci-ia); înv. acíe2, cíia adv.

– Lat. eccum + hic sau ecce + hic. – Acia < aci + -a.

Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU – POPOVICI, D.3; 1905 PUȘCARIU, Et. Wb., 2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1 ; <1920–1921> Dacoromania, I, 162–185; 1926 CADE; 1938 DENSUSIANU, H. L. R., II, 397, 410; 1939 SCRIBAN, D.; 1961 Gl. Reg.; 1967 UDRESCU, Gl. Argeș; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. aici (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar