MIL. (Istoric; în În Evul Mediu, în Imperiul Otoman) Soldat din corpul de cavalerie neregulată
al oastei otomane de provincie, trimis în misiuni de incursiune și de diversiune,
care trăia din prada de război.
- 1847 Mag. Ist., IV, 83/25: În acea zi se prăpădi cu totul vestita ceată a Achințiilor care fu două veacuri groaza Ungariei și a țării Nemțești.
- 1900 ȘIO, II2, 149: Achingii pl. (și echingii) corp de călăreți turcomani, singura trupă existentă la turci înainte de înființarea ienicerilor, menținută mai târziu ca călărime neregulată de eclerori.
- 1910 IORGA, Ist. Arm. Rom., I, 228: Cete de achingii pradă pe buzăiani.
- 1931 CADE, 448: Echingii, odinioară corp turcesc de călăreți, anteriori ienicerilor, întrebuințați mai târziu ca eclerori.
- 1942 SADOVEANU, Frații Jderi, III, 939: După rânduiala călăreților osmanlâi care se chiamă akingii, slujitorii domniilor lor Mihu și Ciornohut nu umblau buluc, ci aveau pâlc de zece înainte, care să lumineze calea.
- 1963 Ist. României, II, 367: După ce îl alungă pe Srațimir, Firuz bei își trimite bandele prădalnice de achingii și peste Dunăre, în Țara Românească, unde acestea jefuiesc cumplit.
- 1971 Ș. PASCU, Voiev. Transilv., I, 451: Otomanii, care săvârșeau mari distrugeri unde ajungeau oștile lor de ieniceri și achingii, duceau oamenii în robie.
- 1979 Studii, nr. 10, 1 903: Acțiunea continuă prin urmărirea trupelor de achingii și în sudul Dunării.
- 1997 CONSTANTINIU, O istorie sinceră, 87: Domnul Țării Românești a întreprins un atac asupra bazei de achingii de la Karinovasi, la sud de Munții Balcani.
- 2012 Gl. Cuv. Rare, 83: Comandanții ereditari ai acângiilor au fost mihaloglâii.
Încă 9 citate
– Pl.: achingii.
– Scris și: akingiu.
– Var.: înv. acângíu (scris și: akângiu 2010 E. SUCIU, Infl. Tc., II, 318), achințiu, echingíu s. m.
– Din tc. akıncı, ekıncı.
Referințe bibliografice:
1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
