1.
S. m. RELIG. (La pl.) Ordin călugăresc înființat la Constantinopol în sec. al V-lea d. Hr., ai
cărui membri trebuiau să oficieze slujbe în biserică fără întrerupere; (la sg.) călugăr care aparține acestui ordin.
- 1842 ASACHI, Lex. 712/22: Achemeți, neadormiți, se numea o sectă de călugări, carii cânta și se închina fără încetare zioa și noaptea.
- 1847 GAVRA, Lex., 35/4: Acoemeții … o soțietate de călugări, carii de scrietori se numesc akoimetai (akojmetaj) seau păzitori; pentru că zioa, și noaptea se deprindeu întru cinstirea de Dumnezeu.
- 1936 Rev. Teol., nr. 5–6, 183: Achimiții îi pun în curent cu tot ceea ce se petrecea în capitală și mai ales i-au informat despre sciți și despre formula lor, care era, după ei, o reînviere a monofizitismului.
- 1997 CHIRILĂ, Homo Deus, 71: Este deci o trezire, un cutremur ființial determinat de hristicul: „nici atât” și o fugă de pierzătorul „de acum puteți dormi”. Altoirea pe tulpină sau taina realizării statutului de achimit.
Încă 3 citate
✧
(Adjectival)
- 1936 Rev. Teol., nr. 5–6, 182: La Constantinopol partida nestorianizantă își avea prietenii săi, pe călugării achimiți, susținuți pe ascuns de la Roma, unde raportau despre tot ceea ce se petrecea pe malurile Bosforului.
2.
Adj. Care se referă la achimiți (1) sau la rânduielile lor.
- 1936 Rev. Teol., nr. 5–6, 203: Auzind de delegația achimită aceasta trimite și el la Roma pe Ipatie de Efes și Demetrius de Filipi, ca să protesteze contra achimiților și ca să ceară, în acelaș timp, papei Ioan II să recunoască învățătura, că Unul din Sf. Treime a suferit în trup.
- 1987 Sfinți, 314: Schitul lui Iosif va deveni o mare mănăstire și vatră sihăstrească din Moldova, cu rânduială de slujbă zisă <<achimită>> adică neadormită, după rânduiala mănăstirii Studion din Constantinopol.
- 2020 E. BĂRĂIAN – I. OPRIȘ – E. M. BĂRĂIAN, Sfinți rom., 198: Pentru viața monahală de aici, a statornicit rânduiala achimită (neadormită), după modelul Mănăstirii Studion din Constantinopol, rânduială care presupunea rugăciune neîncetată în biserică și la chilii, post, metanii, cântarea psalmilor, ascultarea și dragostea între frați.
Încă 2 citate
– Pl.: achimiți, -te.
– Var.: înv. achemét, acoemét s. m.
– Din gr. ἀκοίμητος. – Acoemet < lat. acoemeta.
