BOT. Plantă erbacee comună din familia Compositae, cu tulpini și flori dispuse în capitule de culoare albă sau galbenă, conținând ulei
eteric, folosită în scop terapeutic și ca ornament (Achillea millefolium), pop. coada șoricelului, alunele. V. rotoțel.
- 1844 Curier a. sexe, V, 359: Achilea, o plantă ce crește pe munți.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
- 1869 FROLLO, Vocab., I, 59: Achillea, f. achilea, coada-șoricelului
- 1887 BRÂNDZĂ, Flora Dobr., 238: Achillea Vaill. (Achilee). Periclin cu foliole imbricate; receptacul plan sau convex, munit de paiete.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- <1897–1905> PHILIPPIDE, DLR (ms.).
- 1929/1930 Enc. Minerva, 17: Achillea, planta din familia composeelor, cu frunze ramificate (A. millefolium), comună în câmpie și-n regiunile cu pășune deluroase, numită încă „Coada șoricelului”.
- 1949 LTR, I, 702: Achillea … se folosește … pentru proprietățile sale medicinale.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 25: Achillea … conține ulei volatil bogat în terpene ciclice.
Încă 8 citate
– Scris și: achilea.
– Pl.: achileie și achilei (1939 SCRIBAN, D.).
– Var.: achilée s. f.
– Din lat. achillea, fr. achillée. Cf. n. pr. Ahile.
Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1910 BIANU, D. Săn., 9; 1937 Enc. Agr., I, 38; 1939 SCRIBAN, D.
