MED. Care se referă la acetonemie; care prezintă acetonemie, de acetonemie.
- 1934 Rev. Șt. Medic., 601: Weichsel … a încercat să lămurească patogenia vărsăturilor acetonemice, ținând seamă de ipoteza lui Salomonsen.
- 1939 Rev. Șt. Medic., 495: Nu există până în prezent o metodă care să identifice cantitativ numai alcoolul din sânge. Astfel proba lui Widmark poate să arate reducție și prin acetonă, ceea ce ar putea da loc la erori. Autorul studiază eventualitatea ca un diabetic acetonemic să prezinte o valoare de alcool sangvin pasibilă de pedeapsă.
- 1944 Ardealul medic., nr. 6, 277: Limba încărcată, uscată, halena acetonemică, spumă vâscoasă in fundul faringelui pe care cu greu o poate elimina prin reflexul tusei.
- 2013 Even. Zilei, nr. 6 834, 12: Gustul de acetonă sau respirația acetonemică sunt de obicei semne ale diabetului decompensat.
Încă 3 citate
✧
(Substantivat)
- 1937 Rev. Șt. Medic., 627: Acetonemicii care au pierdut putința utilizării glucozei, comportându-se deci ca și hipoglicemicii, oferă modificări în sensul că faza T este inversată, atingând maximum în momentul convulsiilor.
– Pl.: acetonemici, -ce.
– Din fr. acétonémique.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2007 DEXI.
