CHIM. Amidă solidă, de culoare albă sau incoloră, inodoră, cu gust amar înțepător, rezultată
prin acțiunea clorurii de acetil asupra anilinei și folosită ca antipiretic, antinevralgic
și, în cantități mari, la falsificarea unor esențe de parfumuri; antifebrină, fenilacetamidă.
- 1910 BIANU, D. Săn., 58: Antifebrină sau acetanilidă se prezintă sub formă de lamele cristaline strălucitoare, fără miros și cu gust arzător.
- 1937 Enc. Agr., I, 35: Acetanilida dă un mare număr de derivați colorați, bromați și nitrați.
- 1949 LTR, I, 124: Anilina și substanțele înrudite (benzidina, azoderivații, acetanilida … etc.) provoacă intoxicații.
- 1951 Man. Ing. Chimist, I, 337: Când o substanță poate fi considerată ca derivat funcțional a două funcțiuni, alegerea s-a făcut arbitrar, urmărindu-se uzul comun. Astfel N-fenil-acetamida (acetanilida) este înregistrată la anilină.
- 1958 NENIȚESCU, Tr. Chim. Org., II, 457: Acetanilida, în schimb, dă prin nitrare un amestec de multă p-nitro-acetanilidă.
- 1962 LTR2, XI, 464: p-Nitroanilina … se mai poate obține și prin nitrarea acetanilidei.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 23: Acetanilida … are rol analgezic și antipiretic.
- 1988 Rev. Chim., nr. 12, 1 088: Indicii A, В, C, D se referă la anilină, acid acetic, acetanilidă și apă.
Încă 7 citate
– Din fr. acétanilide.
Referințe bibliografice:
1964 D. Chim., 16.
