CHIM. Amidă a acidului acetic, cristalină, solidă, albă sau incoloră, solubilă în apă, alcool
și cloroform, insolubilă în eter, obținută prin deshidratarea acetatului de amoniu,
folosită ca solvent în industria lacurilor și a explozivelor; etanamidă.
- 1892 ISTRATI, C. Chim., 366: Deshidratând sărurile de amoniu ale acizilor mono sau polibazici … [rezultă] acetamida.
- 1908 ISTRATI – LONGINESCU, C. Chim., 324: Sărurile de amoniu ale acizilor, fiind calcinate, cu sau fără deshidratanți, pierd apa și se transformă în … amide, d. e.: etanoat (acetat) de amoniu, etanamida = acetamida.
- 1937 Enc. Agr., I, 35: Acetamida … se topește la 780 C.
- 1951 Man. Ing. Chimist, I1, 62: Substanțe organice. Acetaldehidă, acetamidă, acetilenă.
- 1957 LTR2, I, 41: Acetamida e întrebuințată la prepararea metilaminei, ca adaus la unii explozivi de amoniu, și, în farmacie, la prepararea unor medicamente.
- 1964 D. Chim., 12: Acetamida … se obține sintetic din acetat de etil.
- 1977 Rev. Păd., nr. 1–4, 94: După tratarea lemnului de fag cu vapori de amoniac, s-a extras în apă fierbinte … acetamidă.
- 2009 MO, nr. 359, 9: Lista de monomeri și alte materii prime autorizate … acetamidă.
Încă 7 citate
– Pl.: acetamide.
– Din fr. acétamide.
Referințe bibliografice:
1957 LTR2, I, 41; 1964 D. Chim.; 1969 D. Medic. (1969), I, 23; 1975 DEX; 1985 SCL, nr. 1, 89; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. amidă (delr.lingv.ro).
