1.
S. n. Înv., rar (În Roma antică) Vas pentru depozitarea oțetului sau a unor sosuri.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D.
Încă 2 citate
2.
S. n. Înv., rar FARM. Măsură de capacitate egală cu 0,273 litri.
- 1862 ANTONESCU, D.
3.
S. m. Înv., rar BOT. (La pl.) Semințe ale unor plante.
- 1862 ANTONESCU, D.
4.
S. m. MED. Cavitate emisferică a osului iliac în care se articulează capul femurului.
- 1871 LMD, I.
- 1929/1930 Enc. Minerva, 16: Acetabul, cavitatea articulară formată de oasele șoldului pentru capul femurului.
- 1969 D. Medic. (1969), I, 22: Acetabulum … Cavitatea articulară a osului coxal pentru articulația cu capul femurului.
- 1996 Rev. Rom. Med. Vet., nr. 6–7, 223: Boala presupune perturbarea în creșterea și remodelarea osoasă, având drept rezultat anomalia de conformație a articulației, urmată de artropatie degenerativă, interesând capul femural și acetabulum.
- 2001 Apulum, nr. 38, 294: Femurul de la dreptul era ieșit din acetabulul osului coxal.
Încă 4 citate
5.
S. m. ZOOL. Cochilie care protejează corpul anumitor celenterate.
- 1973 Fauna, II4, 189: Uterul este situat între ovar și acetabul.
– Pl.: acetabule s. n., acetabuli (1862 ANTONESCU, D.) s. m.
– Var.: rar acetábulum, acetáblu (1871 LMD, I) s. n.
– Din fr. acétabule, lat. acetabulum.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medic. (1969), I, 259; 1974 D. Biol. Agr.; 2003 D. Etim. Term. Șt.2; 2007 DEXI.
