Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ACCESÓRIU, -IE adj., s. n.
1. Adj. Care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar; neesențial, nesemnificativ.
  • c.1832 I. GOLESCU, Cond., I, 43r/38.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 82/28.
  • 1846 LAURIAN, Man. Filos., 109/26: Calitățile acessorie ale unei limbi bine făcute sânt ca ea să fie ușoară, adecă acesibilă tuturor claselor.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • <1875–1876> CONTA, Teor. Fatal., 147: Rasele de câini, care în privința constituțiunii anatomice se deosebesc prin câteva particularități accesorii, se deosebesc asemenea în privința caracterului și a inteligenței.
  • 1879 MAIORESCU, Discursuri, II, 550: Religiunea, orcât ar fi ea de importantă, este o notă accesorie a naționalității; sângele, limba, aspirațiile la o cultură comună, aceasta este gintea latină.
  • 1885 KOGĂLNICEANU, Orat., III3, 289: Ce este dijma? Este valoarea principală sau accesorie? Se iau din zece una.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1910 RĂDULESCU-MOTRU, Psih. Pop., 284: Oligarhiile, în momentele supreme ale pericolului, n-au știut niciodată să aleagă între interesele lor mari, permanente, și interesele lor accesorii.
  • 1912 ARGHEZI, Spini, I, 182: Până la un punct al vieții trebuie să se socotească, la oamenii fără avere, nevoia, sau mai bine zis, obligația de a trăi. … De la un punct al vieții încolo, această nevoie rămâne însă accesorie.
  • 1930 ELIADE, Isabel, 98: Pentru mine, care mă nutresc cu senzații și cu adevăruri pe cari le schimb când mă obosesc, evenimentele sunt accesorii.
  • 1932 IONESCU, Pub., II, 177: Se poate face, din facilitate, o confuzie a liniilor principale cu cele accesorii.
  • 1942 ARGETOIANU, Îns., X, 85: În comunicatele lor, date la timp, nemții au prezentat dimpotrivă colaborarea românilor, atât la Feodosia cât și la Sevastopol, ca accesorie.
  • 1954 Gram. Lb. Rom., I, 328: Adverbul determină sau completează cu noțiuni accesorii verbe, adjective (sau locuțiuni adjectivale), precum și alte adverbe (sau locuțiuni adverbiale).
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 107: Elemente accesorii ale acestui scenariu se regăsesc în Baltagul, cât se poate de firesc, absolut concordante cu ambianța și moravurile locale și perfect familiare în recuzita lor uzuală.
  • 1986 DUMITRIU, Eseuri, 267: Demonstrarea unei tautologii este accesorie și nu este necesară pentru a stabili adevărul său, tautologia fiind adevărată, independent de demonstrația sa.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 510: În fabliaux … orice element religios este exclus; de asemenea, excluse sunt și sentimentalitatea, supranaturalul și intenția moralizatoare (care niciodată nu este decât accesorie), – narațiunea rămânând în limitele verosimilului.

✧ (Substantivat, mai ales art.)
  • 1879 EMINESCU, Pub., II, 186: Noul Testament … nu coprinde teze de cosmogonie sau de teogonie, încât … așa-numita liberă- cugetare, care substituie Cărții Facerii doctrine naturaliste, nu are a face de-a dreptul cu miezul bisericii creștine, ci cu accesoriul dogmatic al Testamentului Vechi.
  • 1925 ARGHEZI, Cortina, 280: Foloasele educației industriale și le-au însușit mai multe arte, dar în primul rând și cu un succes notabil, arhitectura și sculptura, care au renunțat la maimuțărirea precedentului, au prigonit cu mâna câtorva meșteri accesoriul, existentul și brelocul.
  • 1932 RALEA, Estet. Teor., II, 470: În acest uriaș material [biografic] oricine s-ar fi înecat. Accesoriul și secundarul s-ar fi contopit.
  • 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 299: Lovinescu s-a considerat așadar un „impressionist”, definindu-și metoda pe de o parte prin relativismul estetic, iar pe de alta prin „reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial”, ceea ce înseamnă a ocoli accesoriul pentru a viza direct principiile generatoare.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 269: Accesoriul, detaliul postiș, inovația de prisos – acestea sunt trăsăturile inconturnabile ale geniului – complet dezvoltat – pe care îl propune tehnica singură.
  • 2012 PLEȘU, Parabolele, 298: Dar nu mă pot abține să deplâng … patologia unei anumite secțiuni a „spiritului vremii”, care nu mai vrea și nu mai poate să distingă între esențial și accesoriu, între „evidența” cadaverică a literei și freamătul discret, dar viu al spiritului.

✧ (Adverbial)
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 166: Știa că e foarte bogat, că e foarte influent, că e prieten cu părinții ei, că e un om serios; toate aceste însușiri intrau necesarmente în portretul soțului la care se putea gândi, însă oarecum accesoriu, trăsăturile caracteristice ale aceluia fiind altele, în primul rând frumusețea și tinerețea, care avocatului îi lipseau.
✧ Ironic
  • 1881 ODOBESCU, Coresp., II, 197: Poate că acea criză, la care Alceu pare a fi fost numai părtaș accesoriu și nu erou principal, a cam zdruncinat par ricochet echilibrul financiar al junelui nostru și că azi, revenit din înfierbințeala la recea realitate, el se cam simte bolnav … la pungă.
2. S. n. (Mai ales la pl.) Obiect care completează decorul unui spectacol de teatru sau care servește actorilor.
  • 1838 Curier a. sexe, II, 2811/5: Ce se atinge de reprezenție, ea îndeobște au făcut bun efect, atât prin personalul, cum și acțesoriile ei.
  • 1880 ALECSANDRI, Coresp., III, 580: Când vei lua cunoștință despre tot ce-i necesar pentru decoruri și accesorii, îmi vei spune dacă socoți că piesa va putea fi montată.
  • 1904 Albina pop., nr. 13, 363: S-a[u] adus elogii Onor. Administrațiunii Domeniului Coroanei care a ridicat, într-un cătun așa de retras, un local așa de încăpător, prevăzut cu mobilier școlar modern și cu o scenă de teatru cu toate accesoriile.
  • 1918 Doc. Bârl., V, 144: Să suprime toate cheltuielile nefolositoare mie, un preot va fi de ajuns, carul funebru cu 2 cai fără draperii și accesoriile sinistre și ridicole.
  • 1934 Rev. Fundaț., nr. 11, 324: Uitându-ne bine, vom găsi în teatrul wagnerian toate mijloacele artistice și toate accesoriile „operei mari” dinaintea lui, bune și rele.
  • 1943 MARCU, Valoarea artei, 185: Se poate observa, de la început, că teatrul Renașterii, ca producție literară propriu-zisă, a rămas în inferioritate față de arta … festivităților, întrucât inspirația a fost sufocată de accesoriile decorative.
  • 1967 Viața rom. (R. US), nr. 3, 153: Lucian Pintilie are fantezia detaliului evocator și deține arta captării fluxului cotidian al vieții. În spectacolul său joacă toate accesoriile, joacă până și culisele (în spectacol nu vedem sala de bal, dar îi simțim mereu pulsul).
  • 1984 M. LOVINESCU, Jurn., I, 335: El izbutește mai mult finalurile decât începuturile: admirabilul final din … „Les geants de la Montagne” de Pirandello, când o căruță cu accesorii a actorilor era ruptă în două de cortina de fier a teatrului căzând brusc.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 193: Toată arena Circului fusese umplută cu apă, și toate numerele, jonglerii, dresuri de căței și maimuțe, clovnerii și acrobații, se petrecuseră-n bărci și pe plute minunat împodobite, care apăreau de sub un pod, aflat la intrare, și avansau încet, numai purpură, indigo și sclipiri, până în fața spectatorilor, sub cupola plină de reflectoare, funii și accesorii.

✦ Obiect, piesă, dispozitiv destinat să completeze un element principal.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 82/28.
  • 1844 Curier a. sexe, V, 357: Accesoriu, lucru adaogatu pe d’asupra. [Vocabular]
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1877 MO, nr. 89, 2 625: Transportul … se va face cu caii, cu hamurile și toate accesoriile antreprenorului.
  • 1889 KOGĂLNICEANU, Orat., III4, 360: D-apoi scandalosul trai al sânților părinți! Ei aveau caretele cele mai luxoase, cei mai frumoși cai, mobilele cele mai răsfățate și pe dânsele accesorii încă și mai frumoase.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1923 CAMIL PETRESCU, Act veneț., 173: După obiceiul venețian, mobilele și accesoriile sunt mai curând orientale și bogate, cu excepția unei mese mari masive și două jilțuri din școala lui Palladio.
  • 1939 ARGETOIANU, Îns., VI, 296: Oamenii cu o viață cerebrală intensă n-au nevoie de ambianță: aceeași sărăcie de accesorii ca în casa lui Goethe, la Weimar.

✧ P. anal.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 219: Accesoriile mămăligei, ca lintea și mazărea, cari au o putere hrănitoare mai mare, nu se întrebuințează, ci numai fasole, varză, praz, ceapă și usturoi și prea puțin cartofii, cari se cultivă în câteva localități, însă mai mult pentru speculă.
✧ Fig.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 31/21: Pădurea cu poesia ei, acele flori de ghiață ce-ncărcau copacii, acele efecte ale lunei, misterile de la portiță, înfurișeata plecare de dimineață …, toate aceste acesorii ale unei intrigi amoroase prelungise amăgirea D[omnului] de Ramière.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1909 MINULESCU, Pub., 351: Cei care însă mă vor lua drept un dușman al vilegiaturii, cu toate ale ei accesorii, se înșeală.
  • 1922 GORUN, Proză, 308: Am nimerit în anticamera unui ilustru personaj care, cu o rară indulgență pentru slăbiciunile omenești, nu interzice accesoriul răbdării solicitatorilor ce-și așteaptă rândul.
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 224: Pentru diletanții astfel înțeleși, arta este un accesoriu de deghizare, sau un moft.
  • 1934 STERE, În preajma revol., I5, 1 173: Stând la ceai, cu toate accesoriile ospitalității siberiene, Răutu încercă să-l descoase pe acest filosof rustic.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 751: Imaginea la Philippide nu e un element de bază, ci un simplu și firesc accesoriu.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 140: Trăsătura realistă, accesoriile după care pot fi recunoscuți [„oamenii mari”], ei și meritele lor de căpetenie, fac din aceste opere ceva cu totul deosebit.
  • 1980 SÎRBU, Adio, II, 296: Noi nu avem lipsă de accesorii magice sau oculte, paradisul nostru e pavat cu știință, cu cea mai înaintată știință.
  • 1986 HOBANA, SF, II, 19: Cum se împacă aceste accesorii ale farsei cu implicarea emoțională despre care vorbeam …?
  • 1996 PLEȘU, Chipuri, 337: La prima vedere, ceea ce se schimbă sunt accesoriile, iar ceea ce dăinuie e esențialul. Dar accesoriile pot fi vitale, după cum esențialul poate fi desuet.

3. Adj, s. n. ARHIT. (Element de construcție) cu rol pur ornamental.
  • 1860 FILIMON, Escurs., 65: Intrând ciwneva în interiorul acestui edificiu, simte o mare senzațiune, rămâne chiar extaziat; dar sentimentele acestea nu-i vine din cauza picturei sau a sculpturei, căci stilul gotic nu e priimitor de asemenea ornamente accesorii, ci din severa maestate a architecturei, de spațioasele proporțiuni ale edificiului.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 228: Rolul preponderent pe care îl deținea coloana deosebea arhitectura persană de cea asiriană, din care s-a inspirat; căci în arhitectura asiriană coloana rămânea doar un accesoriu arhitectural, iar nu un principal element funcțional.
  • 1998 Bul. Com. Monum. (SN), nr. 1–2, 101: În legătură cu finalitățile cărora … trebuie să le corespundă operațiunile de salvgardare și restaurare, sunt interzise fără deosebire pentru toate operele de artă …. alterarea condițiilor privind accesoriile și contextul în care a ajuns până în vremurile noastre opera de artă, … ansamblul de mobilier și decorații interioare, grădina, parcul etc.

✦ S. n. A. PLAST. Element secundar în compoziția unui tablou.
  • 1934 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., 113: Comparând desenul nostru cu chipul lui Aristotel din celebra frescă pictată pentru Iuliu al II-lea în Sala semnăturilor, se observă că filosoful a păstrat barba (după canonul răsăritean) și gestul demonstrativ cu mâna dreaptă, a pierdut însă (probabil la îndemnul sfetnicilor umaniști ai pictorului) toate accesoriile medievale.
  • 1943 MARCU, Valoarea artei, 182: Se poate observa că transpunerile plastice din lumea vegetală … se regăsesc în mai toate fondurile tablourilor compuse de pictorii Renașterii, de la Paradisul lui Beato Angelico, la Primăvara lui Botticelli, la care acest cadru natural, din accesoriu devine dominant, spre a sublinia senzualismul artistului.

✧ (Adjectival)
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 202: [Culoarea în pictura lui Delacroix] nu este ceva accesoriu, cum era la Ingres, ci esențialul unui tablou.
4. Adj. ANAT. (Despre formațiuni anatomice) Care este atașată de una mai importantă sau situată într-o altă zonă, dar coexistând cu formațiunea principală și îndeplinind (uneori suplinind) funcțiile acesteia.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1893 BABEȘ, Opere, I, 319: Splina e mare, capsula destinsă, pulpa roșie închis destul de consistentă, granuloasă, presărată cu tuberculi miliari; se vede o splină accesorie de mărimea unei alune fixată la hilul organului.
  • 1944 Ardealul medic., nr. 9, 426: Artera hepatică accesorie dreaptă își continuă apoi traiectul în sus și se răspândește în lobul drept al ficatului, pătrunzând prin extremitatea dreaptă a șanțului transvers.
  • 1969 Fauna, VIII4, 51: La Fulgoridae …, glanda principală, alcătuită din numeroși acini grupați în formă de ciorchine, se prelungește până la capătul abdomenului; glanda accesorie este reniformă.
  • 1977 Magazin, nr. 1 004, 9: Din ce se realizează puntea? – Dintr-o venă accesorie din pulpă (safena internă) sau dintr-o arteră mamară.
  • 1987 M. FLORIAN, Recesivitatea, II, 275: Omul este un edificiu, o arhitectură în care diferitele părți trădează stiluri din epoci diferite: membrul cu cinci degete datează din devonian, tipul triunghiular al dinților din cretaceu, a patra tuberculă accesorie a molarilor superiori a fost introdusă la începuturile eucenului.

✦ (Substantivat, în forma accesor) Vas de sânge sau nerv care însoțește un trunchi vascular sau nervos, având rol secundar.
  • 1890 BABEȘ, Opere, I, 177: Leziunile par a fi mai însemnate în regiunea nucleilor nervilor cerebrali și anume în jurul celulelor mari motrice, începând cu ale facialului, urmând cele ale hipoglosului și ale accesorului.
5. Adj., s. n. JUR. (Drept, cerere, clauză etc.) care este secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune.
  • 1869 KOGĂLNICEANU, Orat., II2, 78: Proiectul de lege în cestiune … a fost admis de comisiunea budgetară și prin urmare acolo trebuie să se trimită și petițiunea aceasta, fiindcă acolo unde este principalul trebuie să meargă și accesorul, acolo unde este projectul de lege trebuie să se trămită și petițiunile relative la acel project.
  • 1878 MO, nr. 46, 1 254: Adevărul însă este că, de la 1866 până acum, mai toate Camerile și, pe cât cunosc, mai toți oamenii politici au considerat legea electorală ca un anex, ca un accesoriu la Constituțiune, și aceasta în un interes de conservare și asigurare reciprocă.
  • 1887 Cod. Comer., 163: Cheltuelile făcute îi sunt înapoiate și, după ce-și va încasa creanța cu toate accesoriile ei, va da socoteală de ceea ce rămâne.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1897 Cod. Pen. (1864) – Adn., 310: Dărâmarea trebuie considerată ca un accesoriu al pedepsei pronunțată pentru contravențiune și o sancțiune oarecare a acelei pedepse, nu însă o pedeapsă pe care [tribunalul sau judecătorul de ocol] ar putea-o pronunța sau nu.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I., 478: Când cel ce-l găsește [tezaurul] este proprietarul terenului pe care s-a găsit, soluțiunea e simplă: el îi aparține fie în virtutea ocupațiunii, ca „res nullius”, după o concepțiune, sau ca un accesor al fondului, după altă doctrină.
  • 2007 D. Dr. Civ. (2007), 147: În raporturile dintre părți, se produce transferul dreptului de creanță, ut singuli, de la cedent la cesionar; se transmite păstrându-și natura juridică, garanțiile și accesoriile ei (gaj, cauțiune, ipotecă, privilegiu) așa cum acestea erau în patrimoniul cedentului.

✧ Sint. (Calc după fr. peine accessoire) Pedeapsă accesorie = pedeapsă constând în interzicerea exercitării unor drepturi pe durata executării pedepsei principale, până la executarea totală a acesteia sau până când se consideră executată pedeapsa principală.
  • 1883 Timpul (Z.), nr. 184, 3: [În sec. al XVII-lea în Franța] tortura era „ordinară”, „estraordinară” sau „prealabilă”. … Cea estraordinară sau prealabilă se da ca pedeapsă accesorie, care preceda supliciul condemnatului.
  • 1890 Cod. Pen. (1864) – Adn., 282: Delictul de înșelăciune prevăzut de art. 332 și pedepsit de art. 333 nu atrage pe lângă închisoare și pedeapsa accesorie a interdicțiunei.
  • 1936 Cod. Pen. (1936), 185: Dispozițiunile prezentului cod, relative la pedepsele privative de drepturi, fie ca pedepse accesorii, fie ca pedepse complimentare, nu se aplică condamnărilor pronunțate sub legile anterioare și nici în afacerile pendinte la data punerii în aplicare a acestui cod.
  • 1972 Cod. Pen., (1969) – Adn., I, 386: Pedeapsa accesorie este interzicerea unor drepturi anume prevăzute de lege.
  • 1996 Cod. Pen. (1969) – Adn.2, 33: Când instanța de judecată aplică minorului pedeapsa închisorii, trebuie să pronunțe și pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71 C. pen.
  • 2011 MO, nr. 651, 11: [Reclamantul] a solicitat, de asemenea, să nu i se aplice pedeapsa accesorie, dat fiind că nu mai avea cetățenia română, să se anuleze măsura confiscării și să se calculeze corect durata pedepsei aplicate.

6. S. n., adj. LINGV. Înv. (Cuvinte sau sensuri) care nu exprimă concepte esențiale (cuvinte de legătură, pronume personale, nedefinite, demonstrative etc.).
  • 1877 CIPARIU, Gram. Lb. Rom., II, 322: Dar nici pentru cele patru casuri amintite nu se află forme destinte în toate numele și accesoriele lor.
  • 1922 PUȘCARIU, Cerc. St., 197: Între notele care dau înțelesul-tip al unui cuvânt, există de obicei o notă principală, esențială, integrală … și mai multe note secundare, accesorii, incidentale.
  • 1945 DRĂGANU, Ist. Sintaxei, 186: Cele trei persoane de la singularul verbului nu se deosebesc decât prin cuvântul accesoriu care precedă: je dis, tu dis.

7. S. n. TEHN. Element care completează un sistem tehnic sau ajută la funcționarea acestuia.
  • 1881 MO, nr. 78, 2 400: Pentru câștiguri de moșii, objectele sechestrate sunt … O mașină de treerat cu batoză și accesoriile ei, 60 boi mari de plug, 54 vaci.
  • 1887 ap. C. BACALBAȘA, Buc., III, 241: Prin legea de la 1887 industriile se bucurau timp de 15 ani de următoarele avantaje: „1) Scutirea de orice impozit către stat, județ și comună; 2) Scutirea de orice taxe vamale pentru mașini, părți de mașini și accesorii.”
  • 1908 Albina pop., nr. 12–13, 301: Procurându-mi de la cea mai mare fabrică din lume … o mașină cilindrică, cu toate accesoriile ei pentru preparat și distilat, și prin multul exercițiu reușind a face faguri artificiali, … domnii stupari sunt rugați a-și procura fagurii necesari numai de la mine.
  • 1910 Albina pop., nr. 19, 523: Război de țesut … se găsește … cu prețul de lei 45 fără accesorii; cu lei 85 cu accesorii. Pentru cei ce ar voi accesoriile de urzit și depănat, prețul este de 140 lei.
  • 1940 MUȘATESCU, Înâmplări, 69: Milică Dumitrescu, logodnicul soră-mi, câștigă o avere vânzând accesorii de automobil.
  • 1991 MO, nr. 141, 22: Componentele și accesoriile special proiectate sau adaptate pentru mașini acoperite de aceste elemente includ, dar nu se limitează la: tipare, mandrine, matrițe, armături.
  • 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 48: Directoarea … nu doar că a întărit judecata de valoare a recepționistului, … dar m-a și acuzat că i-am deteriorat ceainicu-ăla nenorocit, pe care mi l-a trecut pe nota de plată la prețul unui Rolls-Royce cu toate accesoriile.

8. Sint. GEOL. (Din fr. minéraux accessoires) Minerale acesorii = minerale constitutive ale rocilor eruptive, aflate în cantitate foarte mică.
  • 1926 An. Inst. Geol., 159: Zirconul … este unul dintre mineralele accesorii de primă consolidare, căci îl găsim închis în aproape toate celelalte minerale; într-un singur caz am întâlnit magnetit închis în zircon.
  • 1966 St. Cerc. Geol., nr. 2, 270: În alte numeroase cazuri, [uraniul] se găsește în rocile litosferei accesibile, în minerale sub formă de grăunțe foarte mici (minerale accesorii) de ordinea de mărime a micronilor.
  • 1973 St. Cerc. Geol., nr. 2, 319: La microscop se remarcă o structură nematoblastică și textură orientată, componenții de bază fiind hornblenda verde, plagioclazii, cuarțul; subordonat apare biotit și minerale accesorii (titanit, leucoxen și apatit).
  • 1983 St. Cerc. Geol., nr. 1, 19: Compoziția mineralogică este simplă: albit 70–80%; microclin și/sau plagioclaz 10–15%; muscovit 5%; minerale accesorii (zircon, corindon, apatit) 3%.

✧ (Eliptic)
  • 1926 An. Inst. Geol., 128: [C. Motăș] menționează cvarț-porfirul de la Camena format din cvarț colorat și feldspat alb, ce pare a fi ortoklas; iar masa fundamentală din un amestec xenomorf de cvarț și feldspat cu oxizi de fer ca accesorii.
9. S. n. (Mai ales la pl.) Element variabil, care completează (și înfrumusețează) o ținută vestimentară (bijuterii, eșarfă, curea, poșetă, mănuși etc).
  • 1933 CAMIL PETRESCU, Procust, 228: O modă bărbătească … cred că nu există… Mici deosebiri de amănunte, fără nicio importanță… E drept că, în genere, bărbații care au trecut drept faimoși eleganți, care au prețuit în mod deosebit accesoriile, le rămân credincioși.
  • 1944 Gândirea (R.), nr. 6, 286: Roșul aprins este și culoarea preferată a multor naturi patologice, isterici, epileptici, iar femeile atinse de această insuficiență își confecționează aproape întreaga îmbrăcăminte în roșu, pe când bărbații poartă în această culoare și nuanțele ei numai accesoriile îmbrăcămintei.
  • 1958 NAGY, Port. Trascău, 15: Una [sic] dintre accesoriile cămășii bărbătești este legătoarea de gât; întrebuințarea ei coincide în primul rând cu portul cămășilor cu mâneci largi.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 756: Portretele de femei – extrem de rare în Grecia, foarte numeroase la Roma – … sunt figuri tipice de adevărate matroane romane, mame și soții pline de demnitate, având ca elemente caracterizante și accesoriile și felul coafurii.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 359: E aproape de nespus și de neînțeles ce mijloace foloseau [artiștii amatori din Amsterdam], … la ce croitori, nebuni și ei, își comandau costumele, … ce alte armate de meseriași fără nume le procurau accesoriile: fibulele, amuletele, penele, cocardele, baticurile.
  • 2007 Apostrof, nr. 3, 11: Până la urmă am ajuns la Buftea, de unde mi-am luat, contra cost, vreo două-trei rochii și umbrela. … Accesoriile însă erau proprietatea mea: mănuși lungi de piele … și altele, dintr-un fel de mătase, subțiri …, poșetă, șaluri, bijuterii – moșteniri de familie.

✧ Fig.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Jurn., II, 354: Când voi scrie iar cum vreau eu, lumea va redeveni un accesoriu neînsemnat al costumului meu de paradă.

– Scris și: înv., rar acessoriu.

– Pl.: accesorii și înv., f. pl. acesorie.

– Var.: acesóriu, -ie, acsesóriu, -ie (1840 DONESCU, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 65), asesóriu, -ie (1857 ARISTIA, Parallela, 3 [Vocabular]), acțesóriu, -ie (1962 URSU, Term. Șt., 140) adj., acsesórium (1844 ap. URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 65) adj. invar, accesór, acesór (1849 BĂRBĂTESCU, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., III1, 65) s. n., accesórie s. f.

– Din fr. accessoire, lat. accessorius.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I; 1969 D. Medic. (1969), I; 1975 DEX; 1999 M. D. Jur.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar