(În prozodie) Care privește accentul, care se bazează pe accent.
- 1906 Analele Acad. Dezbat., seria 2, tom XXVIII, 3: Un vers ca acela pe care l-am descris se numește vers accentuativ fiindcă elementele din care se compune se deosebesc prin accent (silabe accentuate și neaccentuate).
- 1945 Rev. Fundaț., nr. 4, 832: Louis Dumur a putut cunoaște tehnica ditirambului prin A. de Baif, al cărui sistem ritmic accentuativ și nu silabic voia să-l reîntinerească.
- 1966 STREINU, Versificația, 114: [Timotei Cipariu] distinge categoric între „metrul prozodic” – cantitativ și „metrul tonic” – accentuativ.
- 1977 Studia Univ. – Philologia, nr. 2, 7: Se impune observarea a două componente: ritmica aritmetică, în care regularitățile provin din numărul elementelor sonore, și ritmica accentuativă, în care regularitățile au la bază distribuția silabelor accentuate și atone.
Încă 3 citate
– Pronunțat: -tu-a.
– Pl.: accentuativi, -e.
– Din it. accentuativo.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 1996 DEX2; 1997 DSL; 2001 MDA, I; 2007 DEXI.
