1.
LINGV. Referitor la accent (1); care poartă accentul (1).
- 1878 Transilvania, nr. 24, 282: Că vocalile le-am insemnat cu semne accentuali indatinate, după ce am percurs odata vocalile toate, am intentiunat a presenta sunete secundarie, cari numai pre in semnele cirilice se potu presenta fara accente.
- 1904 DENSUSIANU, St. Fon. Ortogr., 523: Din o asemenea copie derivă Psaltirea Scheiană, dar fonetismul ei a fost influențat de limba copiștilor, în sensul că ei au introdus și câteva forme mai noi, în care u final slăbise, chiar când venea imediat după silaba accentuală.
- 1966 STREINU, Versif., 291: Ideea de bază … constă în diferența de ritm dintre poezie și proză: poeții se exprimă în unități accentuale repetate, prozatorii în unități gramaticale libere, unii fiind obligatoriu ritmiciști, iar alții simplu gramaticieni.
- 1979 SCL, nr. 5, 417: Socotind cuvântul ca unitatea accentuală, iar silaba ca unitatea accentuabilă, accentul ar putea marca – teoretic vorbind – orice silabă.
- 1990 KIRALY, Cont. Lingv., 98: Limba română marchează raportul dintre cantitate și accent și prin așa-numitele procedee accentuale negative.
- <1994–1995> Dacoromania (SN), nr. 1–2, 235: Modificările … schemei lui Lombard ne conduc la o nouă clasificare a configurațiilor accentuale de suprafață la verbul românesc.
- 2005 GALR, I, 9: Constituirea în unități … stabile – cuvinte compuse sau locuțiuni – se realizează în timp și presupune pierderea autonomiei componentelor, marcată de modificarea structurii accentuale a grupării.
- 2013 BRÂNCUȘ, St. Ist. Lb., 189: Atingând problema valorilor rimei, Noica observă mai întâi o caracteristică prozodică a românei în comparație cu celelalte limbi europene, anume accentul liber, varietatea accentuală de la ultima până la a patra silabă (vălurile - mâlurile).
Încă 7 citate
2.
Rar Accentuat (2), reliefat.
- 1885 Telegraful (Buc.), nr. 4 043, 1: În alegerile actuale s-a săvârșit o schimbare foarte accentuală spre lichidarea unor stări de lucruri așa de neraționale: partida conservatoare s-a întins la orașe, cea liberală în circumscripțiunile rurale.
- 1955 Fauna, X3, 93: [Insecta] Anomala vitis Fabricius … se deosebește de Anomala solida Erichson mai ales prin sculptura elitrelor mult mai fină. … Clipeul și capul cu punctuație destul de puternică, cea a pronotului și scutelului [este] relativ accentuală și deasă.
Încă un citat
– Pronunțat: -tu-a.
– Pl.: accentuali, -e.
– Din fr. accentuel, engl. accentual.
Referințe bibliografice:
1978 DN3; 2007 DEXI.
