Care poate fi accentuat.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1937 VULCĂNESCU, Dim. Rom. Exist., III, 218: Nu poți crea decât conform firii tale, adică pe linia constantelor tale … Dar firea nu este imuabilă și agregat structural statistic, mutabil, accentuabil, după semnificații și ținte în cadre relative de libertate.
- 1979 SCL, nr. 5, 417: Elementele componente ale cuvântului romanic – românesc, italienesc, spaniol, portughez – sunt accentuabile (accentuate sau neaccentuate) și neaccentuabile.
- 1989 Enc. Lb. Romanice, 17: În formele flexionare și în derivate, a[ccentul] se mută de pe radical pe morfemele accentuabile postpuse acestuia.
- 1990 KIRALY, Cont. Lingv., 71: Accentul exploatează calitatea fonemului și se plasează pe acea silabă (din cele două accentuabile) care îi oferă o realizare mai ușoară, mai rapidă.
- <1994–1995> Dacoromania (SN), nr. 1–2, 233: [Într-o ilustrare a inventarului de poziții posibile ale accentului verbal în limba română] poziția tematic-antepenultimă este singura accentuabilă fără localizare pe o limită morfemică specifică.
Încă 5 citate
– Pronunțat: -tu-a.
– Pl.: accentuabili, -e.
– Din fr. accentuable.
Referințe bibliografice:
1978 DN3.
