LINGV. Parte a foneticii care se ocupă de problemele legate de accent și accentuare; p. ext. sistem de accentuare al unei limbi.
- 1963 Șt. și Tehn. – Alm., 12: Cu această ocazie au fost discutate proiectele chestionarelor de fonetică, accentologie, morfologie și sintaxă, cu ajutorul cărora se vor face anchetele pe teren în vederea strângerii materialului lingvistic necesar.
- 1969 Studia Univ. – Philologia, nr. 2, 181: Secția lingvistică a cuprins subsecțiile: structura fonologică și morfologică a cuvântului în limbile slave și evoluția sa istorică, … structura vocabularului, dialectologia slavă, accentologie, semantică, derivație, etimologie, limba slavă veche, traducerea automată etc.
- 1972 Romanoslavica, nr. 18, 532: După două studii fundamentale de accentologie rusă, apărute cu câțiva ani în urmă, А. V. Superanskaja ne oferă o nouă lucrare, de onomastică, consacrată structurii fonologice și morfologice a numelor proprii, în general, și celor rusești, în special.
- 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 112: Vorbirea capătă o anumită exotică prin folosirea regionalismelor, dialectelor. Ele cer o anumită accentologie, pronunție (graseiere etc.), expresii neaoșe, dar și o anumită construcție sintactică de proveniență lingvistică (rusă, engleză etc.).
Încă 3 citate
– Din rus. акцентология, fr. accentologie.
