LINGV. Referitor la modul de accentuare (1) al unei limbi.
- 1952 SCL, 105: Comentar accentologic la limba polonă [Titlu]
- 1961 Probl. Lingv. Gener., III, 97: Împrumutul mare de neologisme în limba română, fenomen strâns legat de istoria societății, este cauza constituirii unui nou tip accentologic în flexiunea substantivelor – o inovație în structura morfologică a limbii române.
- 1984 Tr. Dialectol., 643: Printre faptele de limbă ilustrând aceeași idee sunt considerate și diferențele de accent, datorate sistemului accentologic diferit al dialectelor vechi slave vorbite pe teritoriul nostru.
- 1990 KIRALY, Cont. Lingv., 87: Aceste limbi [română și maghiară] dispun de sisteme accentologice care diferă, atât în privința mobilității și a locului ocupat în cuvânt, cât și, în parte, în privința funcției pe care o îndeplinesc.
- 2011 Romanoslavica, nr. 3, 143: Spre deosebire de sistemul accentologic al limbii sârbe în care există accente melodice, care se diferențiază după intonație și durată, având și valoare fonologică, accentul în cuvintele românești se limitează doar la locul pe care îl are în cuvânt.
- 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 112: Clasicismul francez, restrâns în mod categoric de legea celor trei unități (timp, loc și acțiune), … determina o anumită tehnică de recitare actoricească, analiză accentologică, intonațională amănunțită a textului.
Încă 5 citate
– Pl.: accentologici, -ce.
– Din fr. accentologique.
