1.
Înv., rar Care pune stăpânire în mod forțat, abuziv pe ceva; care își însușește cea mai mare parte sau totul din ceva în detrimentul celorlalți; acaparator (2).
- 1884 Lupta, nr. 5, 1: Prefectul de Poliție … este din contra un personagiu influent, acaparant, cu autoritate politică nemărginită, factotum al Primului Ministru.
✧
(Substantivat)
- 2001 România Liter. (S.), nr. 9, 9: [Ion Pillat] a fost deputat, senator, firește liberal, oferindu-se, ce-i drept un acaparant, în ale politicii liberale.
2.
Care concentrează toată atenția; care subjugă; captivant, obsedant, acaparator (5).
- 1930 CONSTANTINESCU, Scrieri, IV, 22: Percepția lor obiectivă [a personajelor lui Gib Mihăescu] se transformă în halucinație, proiectând în spații spectrul unei covârșitoare neliniști interne, pustiitoare și acaparantă.
- 1935 BLAGA, T. Cult., 16: Romantismul, mișcare de o foarte elastică sensibilitate, s-a aplecat cu imens interes și cu acaparantă pasiune peste clarobscurul vieții sufletești.
- 1943 FRUNZETTI, Pegas, II, 252: Iluzia spațiului realizat devine acaparantă, obsesivă.
- 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 44: Avea ocupații acaparante și multiple.
- 1972 P. CORNEA, Orig. Romant.: Moralismul, din ce în ce mai acaparant, pe măsură ce viața se dezgolește de iluzii, iar nemulțumirile autorului [Iancu Văcărescu] capătă patina amară a iremediabilului, atinge punctul cel mai înalt în Adevărul, poem de aproape 800 de versuri, publicat separat, în 1843.
- 1976 SORESCU, Descântoteca, 725: Ascultăm muzică, Beethoven este acaparant Și el a scos din liniște niște forme.
- 1981 Contemp. (S.), nr. 8, 9: Era o piesă densă, de stranie, acaparantă frumusețe.
- 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 675: Începând din secolul al XVIII-lea, omul societăților occidentale tinde să dea morții un sens nou …, o exaltă, o dramatizează, o vrea impresionantă și acaparantă.
- 2004 DGLR, I, 383: [Barnoschi] ambiționa, asemenea lui Cezar Petrescu, la o frescă socială. Acaparantă se dovedește preocuparea pentru refacerea unui traseu al istoriei românești după o schemă foarte personală.
Încă 8 citate
3.
Care reține insistent și în totalitate pentru sine; monopolizant; posesiv; acaparator (4).
- 1947 Rev. Fundaț., nr. 47, 69: Pe urmă apăruse Marcella Gracian, cu temperamentul ei acaparant. … Nicolai Constantinovici se lăsă prin urmare înfășurat cu plăcere în plasa dorinței ei de a-1 avea.
- ante 1964 VINEA, Lunatecii, 119: Lucu și-aminti de vremea când Trude, care de atunci încoace juca pe femeia fără sfială și dezbărată de orice sentimentalism, îl îngrozise, urmărindu-1 cu o patimă geloasă și acaparantă.
Încă un citat
– Pl.: acaparanți, -te.
– Din fr. accaparant.
Referințe bibliografice:
1961 DN; 2007 DEXI; 2023 DELR2 s. v. acapara (delr.lingv.ro).
