1.
Interval de liniște, în cursul unei perioade tumultoase, conflictuale sau beligerante.
- 1882 Curierul, nr. 132, 3: Slăbăciune marcantă pe toată linia, lipsa de operațiuni, acalmie aprope complectă.
- 1886 Telegraful (Buc.), nr. 4 070, 1: După o acalmie care ne făcea să întrevedem o soluțiune pacifică a conflictului greco-turc, dese sosiri maritime dau portului din Salonic, de la finele lunei trecute, o nouă animațiune.
- 1898 Epoca, nr. 957, 1: Vădit că o acalmie relativă s-a produs, săptămânile din urmă, în atmosfera politică generală.
- 1912 C. BACALBAȘA, Buc. IV, 73: Cele câteva luni de vară și de vacanță aduc acalmie în luptele politice.
- ante 1920 MACEDONSKI, Dante, 200: Flăcările sporesc. Ele vâlvorează; rugiri, hohotiri, șuierări; din când în când țipete. … Barca se pune în mișcare de la dreapta spre stânga. (Acalmie.)
- 1928 SADOVEANU, Olanda, 326: În acalmia care urmează, nourul de fum sporește și comișii, gâfâind, se șterg cu batistele mototol de sudoarea ce le râurează pe fețe.
- 1929 IBRĂILEANU, St. Liter., 331: Acalmia care urmează luptei și liniștea nopții e redată și prin amploarea excepțională a frazelor.
- 1936 PROTOPOPESCU, Fenomenul, 397: Lumea ședea într-un fel de pondere și acalmie. Poate liniștea premergătoare furtunii. Dar la furtună nimeni – și mai ales poeții nu se așteptau.
- 1940 SEBASTIAN, Jurn., 278: Mă tem grozav de acalmiile germane, din care nu știi niciodată ce poate izbucni.
- 1964 BĂNULESCU, Iarna, 129: Era o teamă cotidiană cu fragmente tonice de acalmie.
- 1971 Contemp. (S.), nr 1 293, 5: Ceva necurat era acolo și acalmia se destrăma treptat.
- 1978 România lib. (Z.) nr. 1 036: După o relativă acalmie, criza generală a capitalismului izbucnise cu o forță devastatoare.
- 1994 DRIMBA, Ist. Cult., IV, 339: După o perioadă de acalmie (1360-1490), măsurile respective contra vagabondajului reîncep sau se înmulțesc în Franța, Anglia, Spania, Germania.
- 2006 Apostrof, nr. 11, 21: Acalmia de după „zguduire” reinstaurează vechile raporturi de „conviețuire”, într-un soi de liniște vecină cu ferocitatea.
Încă 13 citate
✧
P. anal.
- 1907 ANGHEL–IOSIF, Caleid., 21: Trec mânile-i pe clape, în maximul vitezii, Se-ncruntă și se zbate și-i furibund maestrul, Vai, ce pățesc acuma bemolii și diezii! Și deodată parcă s-ar face-o acalmie… Dar, nu!… și mai sălbatec prind notele să zboare!
- 1985 Sportul, nr. 11 122, 3: Profitând de acalmia plutonului, [sportivii] … își vor mări avansul.
Încă un citat
2.
Calm, liniște sufletească, care survine în urma unei crize afective; stare de inerție, pasivitate; depresie.
- 1883 România lib. (C.), nr. 1 834, 2: Plecarea ei făcuse mare plăcere contesii. … Aceasta fu o acalmie în nefericita viață ce ducea de trei săptămâni.
- 1885 Lupta, nr. 50, 2: Totuși Suzanei îi vinia câte o dată să spereze. După ce scăpa din crizele sale de lacrimi, un soi de acalmie să făcea în ea. I se părea cu neputință că după ce a iubit-o atâta, să poată el să-i închidă pentru totdeuna inima lui.
- 1908 N. Rev. Rom., nr. 5, 75: Energia nu e ceva nesfârșit, orice cheltuială făcută fără socoteală … se răsfrânge, încet și pe nesimțite, asupra întregului fond sufletesc. După oboseală, totdeauna, vine acalmia, toropeala, dezinteresarea; vine trista desprindere de lucruri, pasivitatea rece și tot cortegiul ei de renunțări.
- 1938 BOTTA, Trântorul, 116: Mâine poate, din această existență și din această prezență n-am să regăsesc decât ruini, spuză și râsul ca un clinchet al Veveriței. Și voi cădea într-o acalmie înfricoșătoare, inert, searbăd, neatent.
- 1948 A. VOINESCU, Jurn., 538: Nimic nu mă mai surprinde azi. Orișice e posibil. O stare de acalmie, în fond, cu simțământul neputinței personale foarte acut.
- 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 53: Însuflețirea stărilor redă energetica psihofizică, de la acalmie la turbulență, de la tensiune la abulie, prezentând stări patologice, fizice, afective, spirituale.
Încă 5 citate
3.
METEOR. Calmare sau încetare temporară a vântului sau a valurilor.
- 1894 ANTONESCU, N. D. Fr. Rom.2, I, 29.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1912 Rev. Ist. Arheol., XIII, 250: Norii, ca și cristalul ceruleen, iernile crâncene ca și verile arzătoare, troienele de zăpezi ca și uscăciunea întinsorilor secetoase, vuietele viscolului descătușat năpraznic peste ape și munți din cavernele Uralilor, ca și acalmia mortală a Cuptorului, toate, toate, toate se încuibară cu desăvârșire în firea lui.
- 1933 GALACTION, Grăd., 211: La Vraniskî Bănia înregistrăm o acalmie… Peisajul respiră lung aburii sfârșitului de ploaie.
- 1935 SADOVEANU, Amintiri, 683: După acalmii și călduri pripite, năvăliseră în trei rânduri ploaie, ninsori și viscole, frământate de balaurii vânturilor.
- <1945–1946> BLAGA, Hronicul, 216: În singurătatea și-n acalmia plaiului, mereu aceleași, fenomenele naturii îmi rețineau luarea- aminte aproape mai mult decât omul cu faptele sale.
- 1954 TUDORAN, Toate pânzele sus, 427: Restul zilei își văzu de treburi, bine dispus, …, fără să-i pese nici de acalmie, nici de armatan, vântul fierbinte, cu nisip, pornit de pe continent, care avea să-și vestească sosirea curând după-prânz.
- 1978 Viața rom. (R. US), nr. 9, 71: Acalmia care împiedică plecarea vaporului, furtuna și naufragiul transformă călătoria, în principalele romane ale lui Jules Verne, într-o aventură plină de surprize.
- 1985 G. NAUM, Zenobia, 162: N-aveam nicio nevoie fizică în afara aceleia de a rămâne singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută.
- 2012 ȚURCANU, Dramaturgia, 89: La momentul declanșării tunetelor și fulgerelor se revarsă peste pământul însetat cu înverșunarea unei furtuni … După care valurile tumultuoase se liniștesc și revin în acalmie acoperind pe veci Atlantida.
Încă 10 citate
✧
Fig.
- 1937 C. DELAVRANCEA, Arpegii, 99: Mugetul cromaticilor, la contrabasuri … acalmia de apoi, soarele din scherzo, elanul de tandrețe din largo … sunt de o calitate supraomenească și au fost interpretate mai luminos decât oricând.
- <1990–1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 188: Dar când [barometrul] arăta „timp frumos”, apăreau momente de acalmie, dar tot pe plan artistic.
Încă un citat
✦
P. ext. Stare de repaus, de inactivitate.
- 1973 An. Inst. Geol., 75: În ceea ce privește relațiile de timp dintre fazele I și II ale ciclului magmatic devonian mediu și superior se poate afirma că între sfârșitul primeia și declanșarea celei de-a doua se situează o perioadă de acalmie vulcanică, corespunzătoare depunerii rocilor terigene și carbonatice.
4.
MED. Întrerupere temporară a manifestărilor unei boli.
- 1900 Spitalul, nr. 20, 568: După câteva zile de acalmie, bolnavul fu apucat de vărsături și o mare hematemeză prăpădi pe bolnav, în asfixie.
- 1932 PAPADAT-BENGESCU, Drumul ascuns, 499: Îngrijire cât mai bună cu putință, fără altă nădejde decât o prelungire. … Dar într-o acalmie a răului și față de dorința stăruitoare a Lenorei, fusese totuși condusă la Viena.
- 1937 BLECHER, Vizuina, 331: În odaia de alături era acum din nou tăcere și bolnavul avea din nou un moment de acalmie, însă după șoaptele neliniștite ale persoanelor sănătoase ce se aflau acolo, ca și după alte semne … înțelesei că situația devenise extrem de gravă.
- 1971 KREINDLER, Neurol., I, 89: Din acest punct de vedere distingem … un debut brutal urmat de o fază de acalmie, cu apariția de semne de focar.
- 1989 D. Enc. Psihiatr., III, 409: În perioadele de acalmie [ale pelagrei] predomină simptomatologia neurasteniformă.
- 2004 MATEȘ, Patol. Animalelor, 442: Lactația scade brusc până la 50% și se constată o ușoară hipertermie (39,5–40,5°C). Acestei stări îi succede o acalmie relativă (săptămâni, luni) asociată cu apetit diminuat.
Încă 5 citate
– Pl.: acalmii.
– Din fr. accalmie.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1909 CANDREA – DENSUSIANU, D. G.; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1975 DEX; 1978 Form. Cuv., II, 35, 37; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2015 Term. Meteor.; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
