Rar Care ține de acalmie, care se referă la acalmie.
- 1892 Timpul (Z.), nr. 79, 9/21 apr., 3: Starea prea Sfântului Melchisedek desperată, de 24 ore letargie. Azi un moment acalmic, recunoscându-mă irupse în lăcrimi călduroase.
- 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 37: Era singură ca perfecțiunea acalmică a mării.
- 1953 CĂLINESCU, Bietul Ioanide, I, 152: Ideea că Ioanide ar fi știut de veleitățile lui față de Ioana și că l-ar fi bravat dinadins, luându- și o poziție impertinentă, începea să-i intre în cap. Pomponescu simți nevoia să-și calmeze iritația (de altfel de aspect acalmic).
Încă 2 citate
– Pl.: acalmici, -ce.
– Din fr. acalmique.
