GEOL.
1.
S. n. Diviziune medie a cambrianului, caracterizată prin existența trilobiților, a calcarelor
cristaline și a unor roci metamorfice; serie de straturi geologice din acadian (1).
- 1885 Contemp. (R.), nr. 8–9, 310: În America de Nord, cei mai vechi orthoceri s-au întâlnit în greziul de Potsdam care de asemenea corespunde cu etajul olenian: în acel acadian care ar corespunde cu paradoxidianul și prin urmare cu zona C nu se află orthoceri.
- 1904 Enc. Rom., III, 958: Siluricul se împarte în trei subdiviziuni: 1) cambrianul, care la rândul său se subdivide în georgian, acadian și potsdamian; 2) ordovician și 3) gothlandian.
- 1943 M. Enc. Agr., V, 464: Cambrianul … se subdivide în georgian, acadian și potsdamian.
- 1952 LTR, IV, 354: Șisturi negre, argiloase, cu Paradoxides, caracteristice formațiilor neritice din Cambrianul mediu (Acadian).
Încă 3 citate
2.
Adj. Referitor la fosta colonie franceză Acadia situată în estul Canadei și la dialectul
francez din această regiune.
- 1965 SCL, nr. 4, 573: Autoarea insistă asupra întrebuințării foarte frecvente a termenilor nautici în vorbirea obișnuită: ei afectează vocabularul acadian concret, introducându-se în terminologiile nemaritime și sunt întrebuințați și cu sens figurat.
- 1989 Enc. Lb. Romanice, 25: Cuvintele algonkine sunt nume de animale … cu circulație redusă în fr[anceza] canadiană sau în fr[anceza] acadiană.
Încă un citat
3.
Adj. Rar Care aparține perioadei acadianului (1), care se referă la această perioadă; care datează din această perioadă.
- 1996 DEX2
– Pronunțat: -di-an.
– Pl.: acadieni, -e.
– Din fr. acadien.
Referințe bibliografice:
1943 M. Enc. Agr., V; 1949 LTR, I; 1972 D. Term. Tehn.; 1989 Enc. Lb. Romanice, 121; 1996 DEX2; 1998 D. Geol.; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2023 DELR2 (delr.lingv.ro).
