Rar Caracter abuziv, exagerat, injust; încălcare a drepturilor legale ale cuiva.
- 1894 STERE, Pub., I, 158: Schiller a reluat cu mult mai mare putere tema din Emilia Galotti; nicăieri n-a fost veștejită mai tare abuzivitatea celor puternici decât în această tragedie.
- 1941 VIANU, Arta Prozat., 247: În „Amintirile” sale ... Brăescu anexează și un sector nou al moravurilor, raporturile dintre stăpâni și slugi într-o anumită lume moldovenească spre sfârșitul veacului trecut, amestec de patriarhalism și abuzivitate medievală.
- 1973 Viața Rom. (R. US), nr. 3, 47: A rezultat o culpabilizare și o autoculpabilizare a personajului, dispus a da dreptate tuturor, doar sie însuși nu, interzis astfel a se revolta și cutreierat de o fantomă inhibantă, cea a unui ipotetic propriu „spirit mic-burghez” reproșat de abuzivități dogmatice conjuncturale.
- 1995 COPOSU, Confesiuni, 171: Să nu uităm că România a avut cea mai numeroasă Securitate ... care era de o abuzivitate de nedescris. Dacă se va ocupa cineva de abuzurile pe care le făceau membrii privilegiați ai acestei caste o să tragă niște concluzii într-adevăr uluitoare.
Încă 3 citate
– Pl.: abuzivități.
– Abuziv + suf. -itate.
Referințe bibliografice:
2006 NDU.
