1.
(Despre oameni sau despre acțiunile și manifestările lor) Care abuzează de calitatea,
de poziția sau de puterea sa; care se face prin încălcarea unor norme și reguli; arbitrar, ilegal.
- 1832 Regul. Org. Țării Rom. (1832), 185: A face începere de la desființarea tuturor dărilor jignitoare și asupritoare birnicilor, atât din pricina feliurimei acestor dări, cât și din chipul strângerei lor, precum și de la oborirea privileghiurilor abuzive (catahristicoase).
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7.
- 1843 MARCOVICI, Velisarie, 174: Legile cele mai abuzive sânt acelea care dau dreptul de a atinge averea; căci scopul dregătorilor nu este a bântui viiața, nici slobozenia norodului, ci numai a-l jăfui.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1852 Cond. Pen., 36/14: Asemenea se vor pedepsi și ofițerii... pentru abuziva întrebuințare a puterei lor.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1869 MELCHISEDEC, Chron. Hușilor, 124: Oprirea a nu lua cartea preoților se rapoartă la maniera abusivă a dabilarilor, cu care ei, spre a strâmtora pe preoți și a-i sili să le plătească dările... le luau Molitvelnicul fără de care ei nu puteau să săvârșească datoriile religioase.
- 1891 URECHIA, Ist. Rom., I, 322: Plăeșii își alegeau vătașii respectivi. Cu toate acestea, în mod abusiv, M. Suțu făcu unele numiri de vătași.
- 1896 URECHIA, Ist. Rom., IX, 112: Pre funcționarii abuzivi n-a fost în stare să-i pedepsească în scurtul timp al nouei sale domnii.
- 1897 MAIORESCU, Discursuri, II, 400: Fapta d-lui Vernescu era așa de abuzivă, încât d. Cantacuzin, îndată ce a primit ordonanța de neurmărire, a acționat la rândul său pe d. Vernescu dinaintea Tribunalului Ilfov.
- 1906 Cod. Pen. (1864) – Adn., 32: Totuși, în actuala stare a legilor nu se poate crea un drept de recurs la Curtea de Casațiune, această Curte neavând dreptul și competența de a anula orice act administrativ nul sau abusiv.
- 1923 ZELETIN, Neolib., 108: Toți oamenii noștri culți ... se unesc totuși cu duioasă frăție intelectuală în aceeași părere: că burghezia română este o clasă parazitară și abuzivă, că ea trăiește numai din privilegii ce și-a acordat în dauna țărănimii.
- 1925 FILITTI, Cl. Soc., 17: Clasa conducătoare... ceru, încă din a doua jumătate a sec. XVIII, libertatea negoțului și renunțarea Turciei la privilegiile ei abuzive de aprovizionare din Principate.
- 1933 SEBASTIAN, Pub., III, 80: Japonia ia astfel aerul unui stat tiran, abuziv și provocator, ceea ce contrazice perfect imaginea Japoniei de la 1919.
- 1935 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., I, 296: Dările lui Isaac Anghelos și felul abuziv în care fuseseră strânse au produs o mare nemulțumire printre vlahii care locuiau muntele Haemus.
- 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 356: Poarta n-a mai acordat decât trecerea mânăstirilor închinate sub cârmuirea pământenilor, înlăturarea grecilor din slujbe, izgonirea străinilor amestecați în Eterie și revizuirea suditențelor abuzive.
- 1947 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, III, 389: Din nefericire, nu se găsesc mai niciodată oameni care să reziste suveranilor abuzivi.
- ante 1961 BLAGA, Gândirea Rom., 22: La această agravare se ajunge ... în chip abuziv ... prin interpretarea arbitrară a legilor.
- 1967 PRODAN, Supplex, 23: Aceste drepturi ea [națiunea română] nu le-a pierdut prin vreo lege valabilă, ci numai prin vitregia vremurilor, printr-o nesocotire sau răstălmăcire abuzivă a legilor țării.
- 1973 CIOCULESCU, Itinerar, II, 83: Dimitrie Cantemir își revarsă ura persistentă contra abuzivului nabab și a aliaților săi, munteni și moldoveni.
- 1984 DRIMBA, Ist. Cult., I, 323: Situația [generată de răscoala țărănească din 1795] era alimentată și de ura față de dinastia alogenă, care, deși își părăsise limba, obiceiurile, deprinderile războinice, cu toate că asimilase cultura chineză, nu renunțase la privilegiile ei abuzive.
- 1992 MO, nr. 244, 264: Sunt incompatibile cu calitatea de membru al Consiliului de administrație persoanele care au suferit condamnări pentru... arestare nelegală și cercetare abuzivă.
- 1995 PATAPIEVICI, Cerul, 143: O altă formulare a paradoxului enunțat mai sus este următoarea: deși abuzivă în drept și mistificatorie, puterea este în fapt acceptată de majoritatea electoratului.
- 2002 BRĂTESCU-CERNOVODEANU, Biciul, 311: Christopol protestează acum împotriva internării lui „abuzive”, cu toate că această internare fusese inițial consimțită de el și s-a produs nu într-un salon de holerici, ci într-o rezervă a spitalului.
- 2013 An. Câmpina, nr. 4, 154: Proconsulul Macedoniei, C. Antonius Hybrida, personaj veros și abuziv, a provocat, prin excesele sale, revolta cetăților pontice federate.
Încă 25 citate
✧
(Adverbial)
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 Acte Farm., 172: Noi Alexandru Ioan I ... am decretat și decretăm ce urmează: Art. I. Desființăm dreptul spițăriei din târgul Herța, ce și l-a însușit abusiv d-nu Franz Elberg.
- 1922 BARONSCHI, Orig. Democr., 221: De la 1540 Poarta ... și-a atribuit abusiv dreptul de veto.
- 1939 STĂNILOAE, Ortodoxie, 101: Toate pot fi împlinite și cu intenție rea, abuziv, cu pornire împotriva lui Dumnezeu.
- 2005 GALR, I, 165: Adjectivele care se sustrag gradării pot primi abuziv mărcile gradelor de intensitate.
Încă 5 citate
2.
(Despre oameni sau despre manifestările lor) Care întrece măsura; exagerat (2), excesiv (2).
- 1897 COȘBUC, Scrieri, II, 16: Bărbații sunt mai „abuzivi”, iar cei ce au a face cu orășenii suflă și în vin și în apă, ca și în bere, ca să depărteze spuma.
- 1930 ELIADE, Isabel, 75: Well, zâmbi consulul, atât timp cât vei păstra o abuzivă discreție, nu-ți vom putea răspunde niciodată.
- 1934 ROȘCA, Existența, 51: Dat fiind că autorul teoriei cosmogonice... nu consideră știință în sensul riguros al cuvântului decât porțiunea deductivă a științelor, ... porțiunea ce nu conține decât legi empirice este numită știință, crede Kant, numai printr-o extensiune abuzivă a cuvântului.
- 1936 BLAGA, T. Cult., 221: Lirica aceasta a ipostaziilor care se ține deopotrivă departe de excesele sentimentalismului, cât și de fantazia abuzivă și neputincioasă, inerentă alegoriei, se încadrează de minune... în acel duh al nuanței și al discretei cumpătări.
- 1938 IONESCU, Pub., II, 224: Adevărul e ori înfrânt, ori devine forță – și în măsura în care devine forță e și abuziv; nu mai e adevăr.
- 1948 Filocalia, III, 423: Merob se tălmăcește „săturarea gâtlejului”, care nu e altceva decât lăcomia pântecelui. Aceasta înțelegând porunca în chip iudaic, naște lui Ezdriel modurile de întrebuințare abuzivă a simțurilor.
- 2015 L. POPESCU, Moda, 30: Când clasa de mijloc atinge apogeul prosperității, confecțiile la modă recurg la o amplitudine abuzivă, iar culorile capătă îndrăzneală.
Încă 6 citate
✧
(Adverbial)
- 1935 VIANU, Coresp., 175: Am cunoscut fel de fel de medici, profesioniști brutali, lucrând cam abuziv cu acel teren prin excelență sugestibil care este omul bolnav.
- 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 295: Nu avem destule cuvinte spre a arăta cum se simte omul în fața mașinii. Folosim abuziv vechiul aparat de exprimare; suprasolicitându-l, îi grăbim uzura.
Încă un citat
– Scris și: înv. abusiv, -ă (1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7; 1848 NEGULICI, Vocab; 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.; 1871 LMD, I).
– Pl.: abuzivi, -e.
– Din fr. abusif, lat. abusivus, -a, -um.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE, I; 1975 DEX; 1978 DN3; 1997 D. Dr. Muncii; 1997 D. Dr. Privat; 2007 D. Dr. Civ. (2007); 2011 DELR, I, 9.
