Acțiunea de a abuza și rezultatul ei; abuz (2, 3).
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1859 ARICESCU, Procesul, 9/18: Stârnește abuzirea, Gonește fatalismul.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1878 EMINESCU, Pub., 109: Am susținut că citate de socotințe, păreri, opinii din autori străini dovedesc lipsa de cugetare proprie și abuzarea de buna-credință a publicului.
- 1883 KOGĂLNICEANU, Orat., III2, 558: Așa și precum fiii mei au fost contestați că n-au dreptul să fie alegători în colegiul I, contestați de președintele comitetului permanent, care asemenea cu abuzare de încredere a fost prezentat domnului ministru Chițu, tot așa și acest domn Brighin a luat pe vizitiul său ... și 1-a pus să facă o contestațiune.
- 1898 Cod. Pen. (1864) – Adn., 269: Pentru existența delictului prevăzut de art. 322, pe lângă luarea angajamentului înscris de victimă, angajament smuls prin abusarea de slăbiciune, porniri și alte trebuințe, se mai cere formal ca victima să fie minoră.
- 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 159: Și eu – spuse Felix, cu capul în jos – împărtășesc părerea dumitale, că acum orice atenție ar fi o abuzare de situația ei
- ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 378: Abuzarea în trecut de finalism se explică prin confundarea, nediferențierea celor două modalități de acțiune reală: cauzalitate și finalitate.
- 2006 MO, nr. 373, 13: Ministerul Sănătății are în vedere ... programe pentru părinți/familiile dezorganizate cu risc crescut de abuzare/neglijare a copiilor.
Încă 9 citate
– Scris și: înv. abusare (1862 PONTBRIANT, D.).
– Var.: înv., rar abuzíre s. f.
– V. abuza.
Referințe bibliografice:
1913 DA, I1; 2001 MDA, I.
