ABUZÁ vb. I

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABUZÁ vb. I
1. Intranz. A profita fizic sau emoțional de cineva; p. ext. a agresa; a viola (3).
  • 1847 ARICESCU, Florica, 72/16: Puteam, puteam, Florică, puteam, dar nu voeam. De sacra ta roșință s-abuz oricând puteam.
  • 1898 Cod. Pen. (1864) – Adn., 269: În lipsă de text formal, e refuzată pe cale penală protejarea persoanelor puse sub consiliu judiciar contra acelora ce abusează de slăbiciune spiritului lor.
  • 1908 Luceafărul, nr. 9-10, 234: Fata silită să ia pe altul protestează și se aruncă în brațele advocatului ei, care-i apărase cauza împotriva unui bogat, care abuzase de ea.
  • 1937 MUȘATESCU, Visul, 346: A, nu, fetițo! Dacă tu ești proastă, mai suntem și noi pe aici, că ești minoră... Un hodorog care abuzează de naivitatea unei fete trebuie să se ocupe de ea... Scrie și-n Codul penal.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 6: Profesorii pretind... că [Matei] se bate mereu cu copiii la școală, că îi insultă. Probabil însă și aceia abuzează pentru că Matei este un băiat bun.
  • 1996 ap. DCR3, 26: Copii abuzați sexual.
  • 2005 ROTH-SZAMOSKÖZI, Copii și femei, 281: În privința formelor de violență, din raport a reieșit că 45% din femei se consideră abuzate verbal, 29% abuzate fizic și 7% abuzate sexual de către partenerul actual sau de un ex-partener la un moment dat în viața lor.

✧ Tranz.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 312: Principiul este: vinovat e întotdeauna „celălalt” – cel care nu poate face dovada că a fost abuzat, hărțuit, defavorizat, persecutat.
  • 2003 CĂRTĂRESCU, Pururi tânăr, 240: Vezi fetițe nubile, filmate în gros-planuri crude, în plină lumină, și puse să povestească amănunțit cum au fost abuzate ani de zile de tatăl alcoolic.
  • 2011 DICR: Infractorul a abuzat o tânără.

✦ P. ext. A profita de nevoile sau de naivitatea cuiva; a înșela.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 2002 LIICEANU, Ușa, 318: Fiecare abuzat într-o direcție este abuzator în alta (fabricantul de pantofi „profită” când vinde pantofi, dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată când bea bere).

2. Intranz. A profita în mod exagerat de o situație, de o împrejurare, de un titlu sau de propria putere.
  • <1849-1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 181: Austria dar ar fi abuzat de protecția ei, aceea ce ar fi silit pe români a se arunca din nou în brațele turcilor.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1858 FILIMON, Pub., 317: Paganini, ca să nu abuzeze de bunătatea făcătorului său de bine, pe dată ce săvârși concertul se duce a-i da instrumentul înapoi.
  • <1859-1868> ORĂȘANU, Opere, I, 38: Jupânu Joe, zeul rege, sta pe tronu-i de mărire... Nu abusă de puterea-i, pe niciunul nu gonește.
  • 1862 BOLINTINEANU, Elena, 309: Alegătorii sunt corupți și abuză de dreptul ce li s-a dat.
  • 1874 în St. Doc. Liter., I, 253: Ertați că abuzez de tempul d-voastră și fiți bun a vă aduce aminte că aveți și în Bucovina un amic sincer și călduros.
  • 1874 LĂCUSTEANU, Amint., 134: Pe directorul școalei l-au schimbat, înlocuindu-l cu un ofițer subaltern, Costescu, fiul lui Costea cavafu, de puțină importanță, ba pot zice și imoral, căci abuza chiar de hrana copiilor reducându-i la hrana soldaților.
  • 1882 CLIMESCU, în Columna, II, nr. 7–9, 421: Poporul privește tot într-un chip, atât pe bărbat, cât și pe femeie, atuncea când abusează de datoria lor.
  • 1882 EMINESCU, Pub., V, 249: Colecțiunile „Românului” sunt de față spre a dovedi că aceia cari au uzat și au abuzat mai mult de libertatea presei în România au fost redactorii de pe vremuri ai acestei foi.
  • 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 17: Generosul meu companion îmi propusese locuința sa, dar n-am voit să abusez d-atâta urbanitate și bine voință.
  • 1892 BACALBAȘA, Pub., II, 84: Nu voi abuza mult timp de răbdarea domniilor-voastre în această cestiune care preocup deopotrivă pe orice român.
  • 1901 CARAGIALE, Momente, 336: Prietena mea nu abuzează niciodată de influența nemărginită ce știe bine că exercită asupră-mi.
  • 1908 IOSIF, în St. Doc. Liter., VI, 289: Sper... că mă veți ierta dacă abuzez prea mult de bunăvoința dv.
  • 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 21: Cine are puterea este tentat să abuzeze de ea.
  • 1925 BLAGA, Daria, 153: N-o să mai abuzez decât de propria mea răbdare.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 345: Cele douăsprezece table au organizat un „crimen suspecti tutoris”, având de scop înlăturarea tutorelui ce abuzează de puterile sale.
  • 1940 CIPRIAN, Capul de rățoi, 197: Abuzați în chip laș de situația în care vă aflați.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 31: Pentru ca să nu abuzeze de aceste privilegii și să se proclame independenți, domnii erau mutați dintr-o țară într-alta.
  • 1947 CIPRIAN, Un lup, 258: Și-apoi ar însemna să abuzăm de bunătatea jupânului.
  • 1954 Viața Rom. (R. US), nr. 6, 98: Asta-i situația. Iar dumneata poți fi liniștit: abuzezi de ea din toate puterile.
  • 1964 CĂLINESCU, Cron., 127: E prepotent, ... e bătrânul care uzează și abuzează de calitatea sa senilă, un Geronte sublim.
  • 1968 D. R. POPESCU, Teatru, 215: Ei vor spune că el a abuzat de puterea sa și pentru acest abuz ei pe bună dreptate vor să-l ucidă.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 175: Andrei n-a abuzat niciodată de poziția mea prezentă sau viitoare.
  • 1980 SÎRBU, Adio, I, 119: Peste o oră va începe o dramă-comică în care, în final, ... la un simplu telefon al tovarășului ministru va fi demascat directorul general ce a abuzat de încrederea maselor largi de angajați.
  • 1993 GOMA, Jurn., III, 283: Mi-ați mai spus astea și ieri și alaltăieri – dacă ... are senzația că am abuzat de inexperiența lui, de ce nu mi-o spune el?

✧ Refl. pas.
  • 1997 BOIA, Istorie și mit, 202: El își exprima rezervele asupra tentației atribuirii etnice a materialului arheologic, metodă de care s-a uzat și abuzat pentru a se decreta caracterul românesc al oricărui vestigiu.
3. Intranz. A uza de ceva în mod excesiv, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz (2).
  • 1852 BREZOIANU, Man. Săn., 57: Nu numai de arsenic și de mercuriu abuză medicina scolastică.
  • 1855 CIOCANELLI, E. Fisiogn., 71/5: Natura n-a dat omului numai limbă și glas ca să-și arate sau să explice ideile și gândurile sale, dar încă temându-se nu cumva să abuze, a vrut să-i vorbească.
  • 1857 BARONZI, Monte Cristo, IV, 134/9: Veninele pe care le întrebuința... baronul de Trenk, de cari a abuzat așa de mult drama modernă și romanul... era niște obiecte de artă.
  • 1871 LMD, I.
  • 1875 ORĂȘANU, Opere, II, 151: Pardon și mă ieartă, domnule primar, Vreo două minute să abus măcar.
  • 1889 DEMETRESCU, Opere, 158: A muri de oftică e destul de natural, însă... cei mai mulți romantici au abuzat de această crudă boală până la ridicul.
  • 1917 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 228: Cunoscând slăbiciunea armamentului nostru și imposibilitatea, pentru noi, de a răspunde la mitralieră cu mitralieră, germanii au uzat și au abuzat de mașina lor.
  • 1923 CAMIL PETRESCU, Act Veneț., 199: Această burghezie abuzează de dramele pasionale.
  • 1931 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 303: Monotonia ritmului [la Maupassant] vine în mare parte și de la mania repetării, un mijloc retoric din cele mai triviale, de care nu cred să mai fi abuzat cineva în grad atât de exasperant ca acest stilist veșnic grăbit și expeditiv.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 219: Tata a fost cam bolnav ... nu are voie să abuzeze.
  • <1945-1946> BLAGA, Hronicul, 139: Îmi exaltam libertatea ca un vis, dar nu abuzam de ea.
  • 1954 VIANU, St. Stil., II, 420: „Dulce” apare de nenumărate ori la Eminescu, Alecsandri și Bolintineanu. Este unul dintre epitetele de care epoca nu numai a uzat, dar a și abuzat.
  • 1957 VIANU, St. Stil., I, 73: Unii scriitori moderni au uzat sau chiar au abuzat de punctele de suspensie pentru a obliga pe cititor să întregească textul cu adaosurile imaginației.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 1 307, 5: Mulți abuzează însă de pornirea firească a spectatorului dornic să se amuze.
  • 1977 Scânteia, nr. 11 004: Nu vreau să abuzez de cifre și comparații.
  • 1979 ELIADE, Integr. Prozei Fant., III, 169: Băieții abuzează de clișee.
  • 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 246: Domnul Catargiu crede că orgoliul este o virtute și abuzează de el ca de un păcat.
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 52: Luați din scurt, nu știm să spunem nimic coerent despre o vocabulă de care abuzăm clipă de clipă.

✦ (Despre alimente, băuturi etc.) A consuma excesiv.
  • 1885 CARAGIALE, Scrieri, II, 787: Murzuc pare că abuzează de cafea nu numai pentru a-și zugrăvi chipul de maur.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 192: Poporul se hrănește cu mâncări indigestibile, numai prin obicinuință compatibile cu sănătatea, dar de băuturi spirtoase abuzează.

✦ P. ext. A se folosi de cineva.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 363: După ce mi-a povestit... cum abuza lumea întreagă de dânsul, cum trebuia să pună lumea întreagă la cale, cum drept răsplată îl înjura toată lumea..., am început să vorbim serios.
  • 1978 PALEOLOGU, Treptele, 29: Dar, deși autorul cam abuzează de ei [de coconii prezenți în opera sa], în principiu au un rost, iar stereotipia și vacuitatea lor sunt necesare, impuse de funcția lor, care este introductivă și ceremonioasă.

✧ Refl. pas.
  • 1883 DELAVRANCEA, Coresp., 404: Se abuzează d-acest cuvânt [naturalism] și nu voi fi niciodată de partea acelora cari or să facă dintr-o vorbă scuza tutulor ticăloșiilor omenești.
  • 1892 BACALBAȘA, Pub., II, 63: Au rămas de șters încă multe cuvinte care nu însemnează nimic și de care se abuzează.
  • 1912 ARGHEZI, Cortina, 37: Se abuzează în piesă de cuvântul „coarne” și de derivatul lui, atunci când singur uzul suferă de o vulgaritate specială.
  • 1919 I. NEGRUZZI, Mem., 72: Atât se abuza atunci de latinisme în literatură, în limbă, în nume proprii și chiar în teorii de drept public, încât o reacțiune se produse pe nesimțite.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, I, 263: Se abuzează de lux și de veselie în București.
  • <1945-1946> BLAGA, Hronicul, 21: În satele cu populație mixtă, se abuza de procedeul comasării în dezavantajul românilor.
  • 1954 Gram. Lb. Rom., I, 210: Se abuzează de construcția cu „acela care”.

✧ Fig.
  • 1914 ARGHEZI, Pensula, 170: De cele mai multe ori omul e o cârpă moale, de care abuzează toate operele de artă și, evident, cele mai mediocre au cel mai constant succes.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 62: Până când, stânci neclintite, veți abuza de răbdarea noastră?

4. Refl. Înv., rar A se înșela.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1892 URECHIA, Ist. Rom., II, 167: Potemkin aduse de la Petersburg germenele sigur al unei morți grabnice, dar abusându-se însuși asupra stărei seale, el nu ținu în nicio seamă, ba respinse cu brutalitate consiliele medicilor din Iași.

– Scris și: înv. abusa.

– Prez. ind.: abuzez și înv. abúz.

– Din fr. (s’)abuser (cu sensuri tranzitive după engl. abuse).

Referințe bibliografice:
1900 Enc. Rom., II, 920; 1913 DA, I1; 1931 CADE, I; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1975 DEX; 1978 DN3; 1997 D. Dr. Muncii; 1997 D. Dr. Privat; 2007 D. Dr. Civ. (2007); 2011 DELR, I, 9; 2011 DICR.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar