Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABURÓS, -OÁSĂ adj.
1. Înv., rar (Despre alimente și băuturi) Care prezintă o degradare a calităților gustative și olfactive; răsuflat2 (2), alterat, stricat2 (5).
2. Care este acoperit cu aburi (4), plin de aburi; din care ies aburi, care produce aburi; umed (1), cețos.
  • <1691-1697> T. CORBEA, Dictiones, 534.
  • 1818 BUDAI-DELEANU, Lex. Rom.-Nemț., I, 194r/11.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1823 Învăț. Frăg. 20/15: Locul unde vom muta frăgarii de stătut nu poate fi fiecare. Cărora locul cel apătos și văile ceale aburoase nu le place, nici locul la uliță unde pulberul se pune pe frunze.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1857 ODOBESCU, Ant., I, 67: Mai departe, turnurile bisericei din Târșor … și, în fund de tot, plaiurile aburoase ale Câmpinei și ale Breazei.
  • 1860 CUPARENCU, Învăț. Med. Vet., 25/23: Boala [rapănul cailor] vine mai mult din pășune băltoasă, evaporoasă sau aburoasă a nutrețului stricat, putrid, mucigăios și din apă împuțită.
  • 1871 LMD, I.
  • 1874 ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 232: Dealurile dobrogene [sunt] tivite cu aburoasa cordea a Dunării.
  • 1876 ALECSANDRI, Legende Nouă, 125: Și păraiele umflate, Mici torente spumegoase, De pe culme, de prin sate Curg în văile-aburoase.
  • <1905–1906> Natura, I, 66: Ca niște nori în formă de pâlnie, alunecând pe pământ cu vârful în jos, se înalță nisipul aburos prin mijlocul vârtejului golit de aer și plin de electricitate.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 376: Departe de a fi un artist, el [N. Gane] este totuși creatorul la noi al literaturii cu boieri de provincie și cocoane patriarhale, în case colbăite, cu rătăciri cinegetice pe bălțile aburoase și în munți cu căpriori și urși.
  • 1955 CAMIL PETRESCU, Un om, II, 709: Norii aburoși, alburii, se scurgeau din munții mari de-a lungul văilor împădurite, cum se scurgeau pâraiele.
  • 1978 Viața Rom. (R. US), nr. 4, 4: O căldură nefirească, nepregătită prin nimic după atâta ploaie. Plecați de dimineață, când cerul era aburos și ziua mai putea încă să o ia în orice parte.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 125: Când Nelu Slavici intră, fu izbit de aroma nedeslușită din holul aburos, mirosul de unt al femeii îmbăiate, cu pielea brobonită și porii umezi.

✦ Înv., rar Care este acoperit cu aburi sau fluide provenite din procese fiziologice; umed (1).
  • 1830 VASICI-UNGUREANU, Antrop., 13/4: Încă mai sunt în trupul nostru și părți aburoase precum: aburea pealei, plămânelor.
✧ Fig.
  • 1854 R. IONESCU, Cânturi, 9/4: Un suflet ... în noaptea aburoasă Adesea în tăcere s-aude suspinând.
  • 1912 HOGAȘ, În Munții Neamțului, 260: Respirația aburoasă și nemărginită a nopții aruncase un lințoliu subțire și străveziu de neguri albe peste pârăul care, tremurând parcă de frig pe pietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit.

✦ Fig. Greu de definit; neclar.
  • 1921 VOICULESCU, Pârgă, 88: Răsare caldul soare în văile vieții Și sufletul pe creștet sfios se aurește Ca un copac ce-n freamăt domol se dezvelește Din taina aburoasă în zorii dimineții.
  • 1926 M. I. CARAGIALE, Craii, 75: Pierdut, ca de obicei, în aburoasa-i visare, Pantazi nici nu-i băga în seamă.
  • 1931 STREINU, Crit. Liter., I, 298: Oricâte sforțări teoretice am face și oricine le-ar face, cuprinderea concretă, specioasă și de tainică inconsistență a artei ... niciodată nu o stăpânim în realitatea ei aburoasă, rămâne etern liberă și, în cea mai interesantă parte, intransmisibilă.
  • 1965 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 219: [Poetul Geo Dumitrescu] răspunzând unui preopinent cu „suflet de cristal”, care exalta inefabilul aburos al poeziei, nu pregetă să accentueze legătura cu materia vie sau neînsuflețită.
  • 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 633: Această primă și valabilă constatare este subminată perfid, după punct și virgulă de fâlfâirea aburoasă a unui nebănuit, și cu atât mai tentant, orizont.

✦ Înv., rar Întunecos.
  • 1871 LMD, I.
3. Livr., rar Asemănător cu aburul; fig. diafan, vaporos (3).
  • 1830 HELIADE-RĂDULESCU, Poezii, 89: Soarele-acum sfințește și noaptea-naintează, Cu-ncetu-și cârmuiește carul cel aburos.
  • 1857 ODOBESCU, Ant., I, 73: Tânăra fecioară se arătă cu conciul semănat cu diamanturi, cu aburosul zovon de filaliu, cu auritul văl de beteală răsfirat pe un biniș de suvaiu alb.
  • 1871 LMD, I.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 99: Rămase cu privirea în mărăcini, ca găina-n lemne, românul dizolvându-se treptat în palpitul aerului, luând o consistență aburoasă.

✧ (Adverbial)
  • 1973 DOINAȘ, Utopia, 221: Ce Mume visând aburos în cimpoaie, Ce guri de priveliști iertate-mi dictează Beția vocalelor, imnul acesta.
4. Înv., rar Care este format din gaz; gazos.
  • 1884 GHICA, Pământul, 79: Pământul a făcut parte, împreună cu toate celealalte planete, dintr-o nebuloasă al căreia miez era Soarele din care s-a rupt, prin rotațiune, și cu timpul a trecut treptat din starea gazoasă sau aburoasă la stare de fuziune sau lichidă, și mai în urmă lichidul, începând a se solidifica, a prins coaje.

– Pl.: aburoși, -oase.

– Var.: înv., rar aborós, -oásă (1871 LMD, I) adj.

– Aburi + suf. -os. Pentru sensul 3, cf. fr. vaporeux (1913 DA, I1).

Referințe bibliografice:
1911 Jahresbericht, XVII–XVIII, 85; 1916 PASCU, Suf. Rom., 77; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2011 DELR, I, 8.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar