ABURÍME s. f.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABURÍME s. f.

Înv., rar

1. Exalație, miros, abureală.
  • 1823 MAIOR, Învăț. Frăgarilor în Șc. Ardeleană (2018), IV, 656: Și să nu lăcuiască nimenea într-însa [în casă] până nu se va curați de toată aburimea, pentru că aburimea de om vermilor acestora este păgubitoare, dar mai tare încă aburimea vermilor și screametul lor sănătatea omului o strică.
2. Transpirație, aburire.
  • 1830 VASICI-UNGUREANU, Antrop., 66/12: Stoarcerea fearii încă ajută răsuflarea ... și aburimea pealei.
  • 1845 VASICI-UNGUREANU, Macr., II, 43/9: Frica este o necontenită luptă, ea zgârcește toate vasele trupului mici, recește toată pelea, o pălește, și îi împedecă aburimea. Tot sângele se trage în vasele dinlontru.
3. Cantitate mare de aburi exalați.
  • 1871 Transilvania, nr. 13, 155-156: Pe temp frumos și călduros e de recomendat a mai aeri din când în când aceste localități de păstrare, ca se mai easă aburimea ce se va fi format, și care e nesenetoasă pentru legume.

Abur + suf. -ime.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar