ÁBUR s. m.

Nimic de afișat

1 rezultat
ÁBUR s. m.
1. Aer expirat pe gură și pe nări; expirație (1), răsuflare (1), suflare (II 1), suflu (II 1).
  • <1500-1510> Psalt. Hur., I, 200: Nece amu e abur în rrostu lor.
  • <1563-1583> Cod. Vor., 358: Ce va fi viața noastră? Aburu easte, cea ce puținelu iveaște-se, după acea piare.
  • 1673 DOSOFTEI, Psalt., 963: Idolii păgânilor ... Gură au și nu pot să grăiască, Cu ochi sânt și nu pot să zărească, Urechi au și nu potu să audză, Nice aburu nu le iaste-n budză.
  • <1678-1689> DANOVICI, Cronog., II, 309: Să-ș ferească omul cele cinci ciuvsto <= simțuri> ce le are de la Dumnădzău să fie curate de păcate, adecă vederea ochilor și audzul urechilor, și miredzma nasului, adecă răsuflul aburului și gustarea rostului și purcesul trupului.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața Svinților, III, martie, 7/37: Veniră aburi veninaț de cumplit zmău și i-au umorâtu-i pre toț becisnicii, numai comisul au rămas cu trei înși, de răspuns la împăratul, care, deaca audzî, să mânie și chemă tot senatul.
  • <1704-1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 451: Inima mea, o, priiatinilor, spre cea cât de grea poruncă și aspră slujbă a monarhiilor noastre pururea gata și bucuroasă au fost și iaste, și încă pană la cel mai de pre urmă abur a fi și silesc și nedejduiesc.
  • <1780-1801> MICU, D.
  • 1822 DRLU, I.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1859 ASACHI, Nuv., 244: Calul însă nu mai fugea cu repegiunea primară, ce de când în când se poticnea, din nări răsufla aburi fierbinți și din gură i se strecurau bale spumoase.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1860 CUPARENCU, Învăț. Med. Vet., 9/9: [Epizootia sau ciuma vitelor] răpește în scurt timp cârduri întregi, de rămân numai locuri pustii, molipsind prin aburul sau răsuflare ... alți oameni ce să pot întâlni.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1868 ALECSANDRI, Pasteluri, 316: Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi pe nare.
  • 1880 ALECSANDRI, Despot-Vodă, 700: O! reci fiori de groază prin sufletul meu trec. Răsuflu-aburi de moarte.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1904 SADOVEANU, Moș Precu, 626: Caii și boii suflau aburi deși, cenușii.
  • 1916 DELAVRANCEA, Proză, II, 293: Armăsarul se ducea ca o porumbiță încolțită de uleu; aburii de pe nările lui te frigeau.
  • 1925 DRAGOMIR, Din trecutul oierilor, 41: Aburii ieșiți pe nări se depuneau în jurul gurii.
  • 1926 ARDELEANU, Diplomatul, 204: Îi auzea cuvântul, îi vedea aburii respirației și îi părea rău că n-a putut să-i spună ceva ce ar fi înveselit-o.
  • <1930-1937> ALR, II/I, MN, 23: Îș trage abor.
  • 1935 SADOVEANU, Paștile, 139: [Ceilalți doi oameni] înfulicau repede ... suflând în același timp aburi de foc prin colțurile gurii.
  • ante 1963 CĂLINESCU, Lauda, 214: Iar boilor ce fac mătănii pe-arătură, De bici, o plesnitură, Ca moale clătinându-și, gigantici melci cuminți, Băloasele lor boturi cu izmă printre dinți, Copitele să-ndemne și-agalele spinări, Suflând aburi pe nări.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 95 Gândurile mi-au dispărut în momentul când am zărit, fără nicio îndoială, ieșind pe gura muribundei un abur alb.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 181: Țac, și o fată în capul gol, scoțând aburi din gura care tocmai striga ceva, era trasă și ea-n poză.

✧ Transilv., Mold. (În descântece)
  • 1887 ap. HEM, I, 104: Fugi deochiu fierbinte, că te-ajung aborii de părinte.
  • 1979 S. CIUBOTARU, Folc., 193: Cu cuțitu tăie-te-oi, / Cu abur sufla-te-oi, / În munți săci, / În pietrele reci, / La Maria să nu te mai întorci.

✧ Prov. A scoate aburi pe gură | A scoate abur pe gură = se spune despre cei care vorbesc zadarnic.
  • 1895 ZANNE, Prov. Rom., I, 309.
✦ Înv. Principiu vital care corespunde sufletului uman; p. ext. viață; înv., reg. bleasc (2).
  • <1500-1510> Psalt. Hur., I, 174: Lua-veri duhurile lor și zbura-vor, în lutul său întoarce-vor. Trimite-veri aburul lor și se vor tămădui și noi-veri fața pământului.
  • 1651 Psalt. Alba Iulia, 397: Aduse-Ș aminte că-s trup și abur trecătoriu carele nu să mai întoarnă de câte ori mâniară pre El în pustie.
  • <1678-1689> DANOVICI, Cronog., I, 5: Dzâsă Dumnedzău pământului să crească toate erburile și să scoață cu abur, adecă cu suflet pre toate dobitoacele, toată hiara și toată gânganiia, caria-ș pre naștiria sa.
  • <1704-1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 507: Vulpea așijderea de multă grijea vicleșugului făcut ce purta, … de multă vitionire și boală uscăcioasă, toate vinile i s-au întins și toate mădularele i s-au zgârcit, atâta cât piialea de oase și pieptul de spinare i să lipisă. Carea înghițind vicleșugul, preste puține dzile ș-au borât aburul.
  • 1885 DELAVRANCEA, Proză, I, 90: Abia când i se mai ținea viața într-un fir de păr, ajunse unchiașul la poarta de argint a S-tei Vineri. Și cum se apropie de ea, Murga să trase înapoi spăimântată d-așa mândrețe, c-o fi având dobitocul abur în loc de suflet, dar văzul e tot văz.
  • 1887 ap. HEM, I, 104: Poporul zice despre dobitoc că nu are suflet, ci numai abure, care piere odată cu dobitocul, iar sufletul omului este neperitoriu, și deaca se desparte de trup, se duce la D[umne]dzeu pentru ca să-și iea răsplată.
  • 1893 DDRF, I.
  • <1972-1975> Texte dial. Dobr., 671: Cân trage mortu să moară, șade câteva persuane, dacă trage mai mult să schimbă, vine alte patru, ș-așa în sfârșit până iese aburu ăla trebui să fiie păzit.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1698 CANTEMIR, Divanul, 213: Și ca cum ari o socoteală pune, precum duhul omului ca aburul dobitocului, muritoriu, și în nemică întorcătoriu să fie.
2. Suflare (ușoară) a vântului; adiere, boare (1).
  • <1500-1510> Psalt. Hur., I, 210: Lăudați Domnul de pre pământ, șerpii și toate beznele. Focul, grindirea, neaoa, bruma, abur de vicol, ce le facu cuvâ<n>tul.
  • 1648 NĂSTUREL, Varlaam și Ioasaf, 161: Că decât visul șî decât umbra șî decât aburul ce suflă pren văzduh, mai slabe sânt; bucurie puțintică șî în puținea vreame, șî încă nu bucurie, ce numai o sminteală șî o înșelăciune a răotății ceștii lumi.
  • <1704-1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 543: Corăbiiariul carile în linește furtuna nu socotește și găuricea carea piștește cu vreme nu călăfătuiaște, în abur, vivor, și în picătură apă fără măsură află.
  • 1853 C. STAMATI, Poezii, 19: Pe stejar las martur Ce-acum ne umbrește ș-a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește.
  • 1887 ap. HEM, I, 105: Îndată pornirăm, Și venirăm Pe fața pământului, Pe aburii vântului.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 375: Brazii ... își scuturau ușor ramurile mai subțiri, văduve, învăluite de fâșii ușoare de aburi reci.

✧ (Ca termen de comparație)
  • <1678-1689> DANOVICI, Cronog., I, 117: Fiiul lui Dumnedzău au fostu-să pogorând în chipu de înger ș-au potolit para cea de foc ș-au făcut mijlocul peștiei răcoros ca un abur de roaă suflând și nemică de dânșii foc nu să atingia.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 164: Apropierea ei îl umple și îl tulbură ca aburul unui vânt întunecat.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 38: Prin fereastră norii-mi pătrund în odaie ca un abur cu steluțe de gheață.

✧ Fig.
  • <1704-1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 771: Vrăjmășiia nu numai din gură să să părăsască, ce deodată cu cuvântul și ciniile răutății din mâni să să lepede, ispitele să să părăsască, ușile și ferestrile simțirilor, despre tot aburul și vântul tulburării astupându-să, tare să să păzască.
  • 1974 BLANDIANA, Poezii, 50: Simțeam căușul palmei gol Și-un abur, neatins de frunze, trecea Bănuitor prin trupul meu.

3. Ceea ce se degajă din mâncăruri sau băuturi (mai ales calde), perceptibil cu ajutorul simțurilor.
  • 1570 CORESI, Liturghierul, 128: Tăie-se mielul lu Dumnezeu, luo păcatele lumiei derept a lumiei viață și spăsenie. Și să-l întoarcă cu ceaia parte ce are cruce. Numai de va fi cald și cu abur, atunce să zacă cu dosul în sus, derept să nu facă dedesupt udătură.
  • 1686 DOSOFTEI, Viața Svinților, III, aprilie, 96v/24: Și-ndată, sosând nește neguțători, întrară să-ș facă ruga și, aflând iaiecinița caldă, cu aburi de mirosuri, dzâsără: „Aceasta svântului nu trebuie, ce să o mâncăm și să dăm tămâie”.
  • 1839 SPORER, Meșt. Moș., 57/5: Pentru care acestea sunt bune, abur cald de mușățel și clistiruri.
  • 1887 HEM, I.
  • 1893 DEMETRESCU, Opere, 115: Brutarul scoate pâini coapte, unele albe, altele negre. Dintr-însele ies aburi, ce împrăștie un miros dulce, un miros sfânt.
  • 1894 BACALBAȘA, Viața Mil., 159: Unii zâmbeau cu satisfacția pe care o dă spiritul de corp, alții se simțeau înfiorați de cascada de rime care se amesteca în aer cu aburii cafelei.
  • 1902 ADAM, Sybaris, 181: Mămăliga uriașă se desfăcuse în câteva drumuri râpoase, fumegând abori groși și înecători, de pe-un fund rotat de scânduri.
  • 1903 COȘBUC, Fire de tort, II, 162: Deci, cu oști, vestitul rigă, Cum umbla pe-aici flămând și simți, prin văi trecând, Aburi calzi de mămăligă.
  • 1904 SADOVEANU, Povest., 91: Aburii mămăliguții și ai fripurii îmi gâdilară nările.
  • 1907 ZAMFIRESCU, T. Scatiu, 190: Aburul de la supă se ridica până în lumina lămpii, umplând camera de miros de bucate.
  • 1920 V. DEMETRIUS, Strigoiul, 16: Omul veni țintă ... și puse în fața celor trei călători o pâine atunci scoasă din cuptor, o pâine rumenă, mare, și din care un miros plăcut se înălța în aburi.
  • 1927 PAPADAT-BENGESCU, Concert, 177: Buna Lina, când intră nădușită și cu ceva abur de friptură pe ea, găsi că totul e în cea mai bună ordine.
  • 1929 CAMIL PETRESCU, Mioara, 82: Mioara adulmecând și ea aburii de supă – A, mănânc și eu.
  • 1932 REBREANU, Răscoala, I, 180: Aerul s-a îmbâcsit de fum și de aburi de vinuri grele.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 110: Tatăl meu ... și-a dat sufletul printre aburi acri de șampanie.
  • 1982 România Liter. (S.), nr. 15, 5: Își potrivea bretelele și adulmeca aburul cafelei.
  • 2001 CIMPOEȘU, Simion liftnicul, 197: Când domnișoara profesoară Zenovia sunase la ușă … mai precis atunci când bunica Elemosina îi deschisese, invitând-o să intre, aburi încărcați de arome culinare năvăliseră pe palier.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 77: Simțea … mireasma leșinătoare a oleandrilor roz, ce se-amesteca, în mahalaua fermecată a memoriei lui, cu aburul ciorbelor și duhoarea de nesuportat, acră și lemnoasă, a degetelor pline de pete de tutun.

✦ P. ext. Efect amețitor al băuturilor alcoolice.
  • <1704-1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 568: Aburul vinului, în cap învăluindu-să, gândurile acoperite și cuvintele negândite la ivală scoate.
  • 1808 ȚICHINDEAL în BRV, II, 529: Capul lui cel mare nu au simțit alta fără aburul de vin bătrân.
  • 1852 NEGRUZZI, Negru pe alb, 303: Și apoi, când aburii vinului și ochii crâșmăresei au produs efectul lor, încep horele, râsurile, tropotele.
  • 1905 OLLĂNESCU-ASCANIO, Proză, 339: Înfierbântat de aburii vinului și ridicat în slavă de laudele băieților, posomorâtul Fausto se descrețise și râdea cu hohot.

✧ Fig.
  • 1930 ELIADE, Isabel, 71: Viziunile izvorâte din aburi vicioși, din inerție sau alcool, din boală, din aproximație sau mistificare, îmi repugnă.
✦ Degajare a unui anumit miros; miros (2), efluviu (1), tărie (6); p. ext. fum.
  • 1648 NĂSTUREL, Varlaam și Ioasaf, 87: Întunearec ca acela ajungând pre țeara Indiei și creștinii fiind goniț de toate părțile, iară ajutătorilor păgânătății putându-le-se, și de sângele și aburul jirtvelor idolești tocma și văzduhul spurcându-se, unul den boiarii împăratului, fiind voievodă pre oști cu meserearea lui, cu trezvirea sufletului ... era mai mare.
  • 1834 I. VĂCĂRESCU, Teatru trad., 467: De s-au suit fumul de jărtfă și cu cea de al jărtfei abur răsfirare a Romii mulțumire prin aer d-au ajuns atât de nalt, zeilor, până la voi … astăzi cu favor a noastră ascultați fierbinte rugăciune.
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 84/25: Unii [copaci] precum nucul, eniperii ș. a. slobod un feliu de aburi narcotici seau amețitori.
  • 1861 PETRI, Vocab., I.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • <1930-1937> ALRM, II/I, h 310: Iasă abure dân gunoi.
  • <1930-1937> ALRM, II/I, h 310: Iesă abor din gunoi, afumă.
  • <1930-1937> ALRM, II/I, h 310: Iese așa un fel de habur.
  • 1946 TEODOREANU, Masa umbrelor, 301: Cu fața în aburii tutunului, zâmbea privind ferestrele.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 45: Apărați de iconițe și cruci, învăluiți în aburii de tămâie, sătenii stăteau lipiți unii de alții.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, II, 289: Un abur umed de zoaie și de rufă opărită umplea aerul cu un miros aspru, apăsător.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1688 Biblia (1688), 676: Ca scorțișoara și aspalathul mirositurilor am dat miros și ca zmirna cea aleasă am dat bună-mirosire. Ca halvani și onix și stacti și ca aburul livanului în cort.
✦ (În credințele despre înmormântare) Pomană care constă în mâncare caldă, oferită la anumite intervale după înmormântare.
  • 1892 MARIAN, Înmormântarea, 191: Pomana aceasta se pune de aceea, ca pe de o parte să i se ierte mortului păcatele, iar pe de alta să aibă și el aburi, adecă căldură sau jertfă în cealaltă lume.
  • 1906 SANDU-ALDEA, Două neamuri, 246: Ar fi răbdat bătaia cea mai cruntă ... numai să fi găsit bani spre a-și îngropa copilul și spre a-i face o fărâmă de abur, iar mai apoi pomenile.
  • <1972-1975> Texte dial. Dobr., 671: Da-i dă de pomană …, tot îi face-așa, sî-i dă câte-o strachină doo de abur așa, di mâncare.

4. Exalație, emanație a unor corpuri lichide sau solide sub forma unei acumulări de particule foarte fine și ușoare de apă, aflate în suspensie în aer; vapor (I).
  • jum. sec. XVII MILESCU, Patru apologii, 102: Așe visadză și dzice cum ceriul acesta este făcut din fum. Pentru căci poate să fie că el știe alt ceri nefăcut, și pentru [căci] nimerile nu l-au cunoscut, numai el arată acesta lucru pentru căci poate să fie, altul nime fără însul nu l-au vădzut, și dzice cum fumul acesta s-au făcut din aburul mării.
  • c. 1650 D. Val.-Lat.
  • <1691-1697> T. CORBEA, Dictiones, 534.
  • <1703-1709> N. COSTIN, Ceasornicul, 276: Că videm că pământul aburii săi în sus sloboade, erbile în sus crescu, mările în sus înalță valurile sale, liamnele în sus ramurile sale crescu, focul în sus para izbucniaște.
  • <1704-1705> CANTEMIR, Ist. Ier., 506: Așijderea, acele ticăloasele albine, carile prin faguri de aburi împrăștiiate rămăsese, prin mațele și ficații Ursului pătrunsără, de unde adevărata înflăciune scornindu-să, … înaintea a toate gloatele crăpă.
  • <1709-1716> ANTIM, Didahii, 197: Precum căldura soarelui trage aburul de pe pământ, în sus și de acolo să pogoară roao și face pământul de rodește și să veselește, așa și preacuratul sângele Fecioarei, cu puteria Sfântului Duh făr’ de nice o sămânță de bărbat, zemislindu-se, s-au făcut trupul Domnului Hristos.
  • 1825 LB.
  • 1835 GENILIE, Geogr. Istor., 107/26: Se formează din aburii pământului, ploaea, zăpada, grindina.
  • 1839 VAILLANT, Vocab.
  • 1847 PELIMON, Suliotul, 2/14: Să văz după munți la vale cum se las-ai serii aburi.
  • 1849 STAMATI, Fiz. Elem., 104/16: În general se pare că apa are o mare plecare să se unească cu căldura; căci videm că ea fără să fearbă, în temperatura obișnuită, și neîmpedecând-o apăsarea aerului, încet încet se preface în abori.
  • 1850 ISER, Vocab.
  • 1851 FĂTU, Descr. Apei, 84/21: Mulțimea aburilor cu care era încărcat aerul au trebuit să aibă o mărime colosală.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1858 DRĂGHICI, Doctorul, 78/21: Deasupra aburilor ce vor face aceli pietri, să se atârne partea pătimindă.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • <1868-1869> EMINESCU, Prozele post., 191: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou astfel, încât din fundul ei ieșia încă un ușure abur de căldura pământului.
  • 1869 ALECSANDRI, Pasteluri, 339: Aburii ușori a nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
  • 1870 CIHAC, D. Et., I.
  • 1890 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 74: Cantitatea absolută a aburilor de apă aflători în aer e cu atât mai mică, cu cât ne vom urca mai sus în atmosferă peste suprafața mării.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1920 REBREANU, Ion, 316: I se umflau nările sorbind aburii primăverii și privea brazdele lucitoare cu dragoste pătimașă.
  • 1924 ARGHEZI, Cortina, 269: În această sărutare a doi abstracți e tot atât păcat cât poate fi imputat apelor Oltului, întâlnite în albia cristalină a Căii-Lactee cu aburii Mediteranei.
  • 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 380: Căutându-se un procedeu cât mai practic pentru eliminarea aburilor și a fumului, asigurându-se în același timp și o bună ventilație, s-a imaginat un sistem de bolți suprapuse.
  • <1945-1946> BLAGA, Hronicul, 55: Noi, băieții găzduiți, dam față cu măcelarul doar dumineca după-amiaza, când matahala ieșea pe gangul casei, cu ochii înroșiți de somn și de aburi.
  • 1947 BOGZA, Pag. Contemp., 75: În partea cealaltă a trenului e Jiul: suprafață lichidă de pe întinderea căreia aburi se ridică neîncetat, ca și cum apele lui ar fi fierbinți.
  • 1955 PREDA, Moromeții, I, 908: Umedă de ploaie, câmpia dormea în tăcere. Pământul răsufla aburi calzi, încă nevăzuți, soarele nu răsărise, iar cerul înalt și amorțit înghițea leneș ultimii nori de ploaie.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 49: Oglinda din ungher se limpezi, aburii așternuți pe ea se risipiră și își recăpătă luciul și conturul.
  • 1967 BARBU, Șos. Nordului, II, 300: Se uită pe fereastră și dădu drumul ștergătoarelor de cauciuc care-i curățară geamul de aburul ploii.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 184: În baie era foarte cald și robinetele toate luceau prin aburii ușori.
  • 1976 SORESCU, Descântoteca, 662: Sunt în prezența ta un Vezuviu, Care se pregătește de ceva fantastic Și scoate aburi deocamdată, aburește oglinda cerului, Ca să nu se spargă.

✧ Fig.
  • 1851 MUREȘANU, Poezii, 44: În munți e libertate, Căci aborii cei răi, Din gropi, nu pot străbate Prin aer, sus la ei.
✧ (Ca termen de comparație)
  • 1908 ANGHEL – IOSIF, Caleid., I, 139: [La răsăritul soarelui] cresc nori ca aburi grei dintr-o căldare.
  • 1943 CĂLINESCU, Șun, 199: Ciorile au izgonit bufnițele și s-au repezit la prințul San-Miao, ciugulindu-l, până ce n-au mai rămas din el decât oasele. Duhul lui negru ca smoala a stat o vreme nemișcat ca un crâmpei de abur pe o baltă.
  • 1950 MUȘATESCU, Jurn., I, 270: Bun rămas, pământule, Că de-acuma eu m-am dus Ca un abure pe sus.

✦ (Mai ales la pl.) Pâclă asemănătoare ceții.
  • 1798 în BRV, II, 405: Au zburat iarăși în văzduh ca un vultur, au înnotat în noianul atmosferii, i-au găsit trepete, au osebit aburii din ciață, și au zărit norii cei umezi și cei uscați.
  • 1825 LB.
  • 1840 KOGĂLNICEANU, Scrieri Cult., 454: Vânturile slujesc a amesteca deosăbitele părți a văzduhului; fără vânturi, aburii stricăcioși carii șed pe fața pământului nu s-ar împrăștia și, prin răutatea lor, țări întregi ar rămâne fără lăcuitori.
  • 1847 BOLINTINEANU, Poezii, 126: Soarele în abur ca un foc roșește.
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 60: Cerul ... se acoperea de un nor și niște aburi groși, ridicându-se de prin înălțimea munților și de pe pietrele cele cu totul colosale și râpoase.
  • 1886 România Lib. (C.), nr. 2 600, 3: Orizonul, chiar și în zilele frumoase, este mai adeseori acoperit de aburi ce învălesc cu ceață închisă vârfurile dealurilor și întunecă azurul cerului.
  • 1894 HASDEU, St. Art., 368: Cuvântul „nimbus” … ne explică natura acestei lumini circulare compacte, căci el însemnează un „abure luminos” sau „un nor alb”.
  • 1904 SADOVEANU, Moș Precu, 647: Peste târg, peste livezi negre, peste sat, odihneau aburi ușori.
  • 1913 GALACTION, La țărmul mării, 14: Creșteau, în depărtare, alte dealuri și un văzduh de aburi și de nouri absorbea în el culorile și strălucirea soarelui.
  • 1968 NEAGU, Îngerul, 21: Cerul sclipea înfășurat într-un abur de negură.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, III, 1 368: Vremea se stricase, ploua mărunt, aburi fabuloși, de o albeață strălucitoare, coborâseră prin desișurile dealurilor.
  • 1992 SÎRBU, Adio, I, 418: Un abur albastru plutea peste oraș, totul părea simplu, pașnic, nevinovat, ca o stampă optimistă a progresului, în toate sectoarele.

✧ Fig.
  • 1907 GÂRLEANU, Schițe, 137: Un abur care se mută dintr-un loc într-altul, asta fusese dânsa.
✦ Înv. Emanație sub formă de transpirație.
  • 1806 ȘINCAI, Povăț. Ec., 91/26: Oile... de aburea și vapura care iasă din vite, se nădușesc foarte tare.
  • 1830 VASICI-UNGUREANU, Antrop., 13/4: Încă mai sânt ăn trupul nostru și părți aburoase, precum: aburea pialei, plămânelor, și aburea zăroasă.
  • 1835 NEGRUZZI, Amint., 30: Calul era numai spumă; mușchii i se întinseseră ca coarda unui arc și aburi groși ieșeau din el.
  • 1887 HEM, I.

5. Lichid, mai ales apă, trecut în stare gazoasă deasupra punctului de fierbere; vapor (I 2); spec. vapor de apă sau gaz utilizat îndeosebi ca sursă de energie.
  • <1804-1808> ȘINCAI, Învăț. Superșt., 96: Pentru că știut este că apa foarte tare aburește după ce au fert și aburii aceia, fiind mai ușori decât aerul și olcuța coperită, trebuie prin țâță să iese.
  • 1813 MAIOR, Învăț. Vin, 86/17: Capacu [alambicului] priimește vaporii (aborul) cei în sus rădicați.
  • 1816 Acte Bas., I, 279: La vremea când vra cineva să întrebuințeze materia care să află pe steclișoare pentru ultuire, trebuie să o ție asupra aburului de apă fierbinte, ca să se moaie materia.
  • 1837 Albina Rom., nr. 25, 1152/7: Cu agiutorul vaporului (aburului) să pot bine ocârmui balonile și a să face călătorii prin aer.
  • 1837 FACTOR, Manualul meu, 7/3: Aștepți acum vremea fierberii … atunci nu mai es afară așa mulți aburi prin găuricea țevișoarei.
  • 1840 Icoana Lumei, nr. 5, 351/19: Acele părticele cu caloric întrunite înformează vaporul, adică aburul.
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 182/48: Astupându-se aburii într-un vas, dezvălesc din pricina elasticităței lor o putere nespusă de mare, de unde s-au luat întrebuirea lor la mașine de vapor.
  • 1846 PENESCU, Man. Ec. Casn., 56/15: Să se toarne acea apă peste rufele de spălat … acoperindu-le cu ceva gros care să oprească cu totul aburii.
  • 1850 BARASCH, Minunele, I, 109/13: Prin puțină apă schimbată în abur (vapor), s-a făcut rege al spațiului și al pământului.
  • 1861 I. IONESCU DE LA BRAD, Calend. Cultiv., 389/15: Aburele se întrebuințează ... spre a pune în mișcare mașinele numite mașine de vapor, cu care se învârtesc morile, se mână corăbiile.
  • <1876-1880> EMINESCU, Trad., 956: Pentru a mâna o sută de mile o luntre cu vapor, o cantitate de cărbuni de pământ trebuie să se discompună în gaz și cenușă și o cantitate anumită de apă cată să se prefacă în abur.
  • 1887 HEM, I.
  • 1890 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 73: Dacă aerul încărcat cu aburi de apă se răcește, atunci o parte din el se preschimbă ori în mici bășicuțe de apă ... ori în picături de apă.
  • 1929 CAMIL PETRESCU, Mioara, 106: Îi desfac scrisorile cu abur cald.
  • 1932 SAHIA, Art. Rep., 54: Aburi fierbinți, creați din valurile de apă, care cad peste sulurile de oțel să omoare temperatura, se ridică până-sus, înlăcrămându-i ochii.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., I, 398: Trenul care venea dinspre Dunăre intră în gară, răbufnind aburi.
  • 1967 G. BARBU, Arta vindec., 136: Apeductul ... este pus în funcțiune prin forța aburilor.
  • 1996 VIȘNIEC, Teatru, I, 128: Încep să se audă preparativele mașinii. Ușoare scrâșnete, izbituri, jetul unei instalații care aruncă aburi pe sub ușă.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 312: Vreo trei oale fierbeau pe aragazul din bucătărie, umplând casa de aburi.

✧ Sint. (Calc după fr. bain de vapeur) Baie de abur | Baie de aburi = a) cameră cu vapori de apă, cu temperatură și densitate reglabile, folosită pentru relaxare sau în scopuri terapeutice; saună; p. restr. expunere a trupului la acțiunea vaporilor de apă sau a aerului încălzit până la temperaturi înalte.
  • 1885 VLAHUȚĂ, Nuv., 83: De cum se așternea în pat, valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi, și sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet până-n tălpi.
  • 1887 HEM, I.
  • 1888 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 34: Băile de vapor sau de abur, în legătură cu dușurile reci, sunt un mijloc puternic pentru promovarea funcțiunilor pielii, circulației sângelui și recreării nervilor.
  • 1915 PUȘCARIU, Mem., 87: Ieri, înainte de prânz, am fost în oraș să iau o baie de abur.
  • 1922 MINULESCU, Schițe, 109: Într-o zi, ne hotărârăm să mergem la Azuga, să facem câte o baie de aburi la fabrica de postav.
  • 1924 I. NEGRUZZI, Mem., 276: [Mândrea Nicolae] obicinuit făcea înainte de prelegere o baie de aburi și venea roș ca para la prelegerea sa.
  • 1967 MUȘATESCU, Proze, 66: Drumul lung te duce până la oboseală. După o baie de aburi te simți parcă mai puțin păcătos.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 263: În casele celor foarte bogați, în loc de o singură sală de baie era o întreagă clădire, cu trei încăperi tapetate cu piele, cu o baie de aburi – invenție indiană, cum o socoteau ei, – cu duș cu apă caldă și, afară, cu o piscină anexă.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 190: Spitalele erau prevăzute cu băi de abur, iar alimentația, bazată pe carne și pâine, se dovedea a fi consistentă.

b) procedeu special de gătire cu ajutorul aburilor.
  • 2019 Lb. Cărților de bucate, 411: Deci la crema angle trebuie baie de aburi.
✦ (Ca determinat pe lângă cuvinte care denumesc mecanisme, instalații, vehicule etc., de care se leagă prin prep. „cu” sau „de”, indică forța motrice a acestora; calcuri după fr. bateau à vapeur, locomotive à vapeur)
  • 1829 Curierul Rom., nr. 9, 361/9: A trebuit să trimiță la ei o corabie cu vapor (aburi) ca să le dea știre că sunt musulmani.
  • 1834 Albina Rom., nr. 54, 2162/42: De câtăva vreme să vede la Londra o trăsură de vapor (aburi) cu călători.
  • 1844 KOGĂLNICEANU, Informații, 419: Jurnalele străine au vorbit în zilele trecute de un plug cu aburi, carele într-un ceas ară cât una sută pluguri de-ale noastre, câte cu opt boi.
  • 1844 NEGULICI, Educația, I, 5/26: Înaltele lor bolte răsună de cântecile lucrătorilor și de sgomotul fără încetare al mahinelor de abur.
  • 1858 FILIMON, Escurs., 54: [Napoleon] a întâlnit pe Fulton venind din America pe vasul său cu aburi.
  • 1868 ALECSANDRI, Coresp., II, 357: Îmi propun să plec marți la Galați ca să îl întâlnesc pe fratele meu, și Dumnezeu știe dacă, odată pe malurile Dunării, nu voi fi îndemnat să fac o plimbare până la Giurgiu cu vaporul cu aburi, apoi un salt până la București.
  • 1878 KOGĂLNICEANU, Orat., III1, 35: Împrejurul orașelor se găsesc oameni cari au avut capital și au făcut o moară cu abur, o fabrică de făină, o fabrică de spirt, de gaz.
  • 1884 GHICA, Pământul, 71: Locomobila și vasul cu abur au schimbat starea lumii într-o jumătate de secol.
  • 1894 SLAVICI, Scrieri Pedag., I, 293: În curtea institutului se află un mare puț betonat, din care pompa mânată de un motor cu aburi ridică apa în rezervoarele așezate în podurile celor trei case.
  • 1900 Enc. Rom., II, 851: Mașina cu aburi e însă o invențiune, pentru că părțile metalice din cari se compune și forța mechanică ce are aburul se combină într-însa într-un chip nou, neexistent până atunci.
  • 1911 ANGHEL, Fantome, 51: Pământului încă nou ce ar fi rodit, scrijelat de simplul fer de plug, tu i-ai adus complicate pluguri cu aburi, ca să facă arătura adâncă.
  • 1923 BABEȘ, Opere, II, 736: Jumătate din deținuți au fost hrăniți cu porumb măcinat într-o moară cu abur și toți au făcut o boală numită zeism.
  • 1925 MARINESCU, Pag. Alese, 104: În 1699, Papin construise cea dintâi corabie cu aburi.
  • 1931 BART, Corabie, 432: Au plutit prin părțile aceste nave de felurite forme și numiri: trireme antice, galere romane … vase cu aburi, de marfă și de pasageri.
  • 1934 COMARNESCU, America, I, 164: De pe maluri, mașini cu aburi agață vaporul cu ajutorul unor frânghii de metal și-l trec prin mijlocul basinului.
  • 1938 ARGHEZI, Tablete Cron., III, 310: Iată-l pe tânărul Ford, plecând din casa părintească … La doisprezece ani îl emoționează prezența unei locomobile, la șaptesprezece ani împotriva voii părintelui se bagă la un atelier mecanic și face și el, cu cele zece degete ale lui, o trăsură cu aburi.
  • 1957 CAMIL PETRESCU, Un om, III, 101: Dumitru Brătianu e de părere însă că nu trebuie să le fie frică, deoarece un vapor cu aburi nu poate să fie răsturnat de furtună.
  • 1967 PREDA, Moromeții, II, 334: Pe pământ făceau alături o cutie cu o cruce roșie pe ea, probabil farmacia volantă, iar mai încolo, lângă locomobila tăcută, alții se opinteau rostogolind spre un loc anume două putini uriașe, necesare probabil pentru cazanul de aburi al locomobilei.
  • 1982 D. R. POPESCU, Tiron, II, 80: Cu nasul în vânt, coroiat … pufăind ca o locomotivă cu aburi demult ieșită de pe toate căile ferate ale lumii și ale istoriei, sigur de sine, sigur, Gotlieb de-abia aștepta să ajungă în dreptul ferestrei deschise și să respire adânc.
  • 1999 DANELIUC, Marilena, 87: Se inventează, încă, gesturi, podoabe, veșminte, semnele de cod ale sugestiei și cuvintele unei limbi azurii. Capitelul corintic și motorul cu aburi! Cam totul!
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 208: Flota franceză … era condusă de vice-amiralul Ferdinand Hamelin, iar cea engleză, alcătuită, mai ales, din vase cu aburi, de viceamiralul Sir James Dundas.
  • 2006 D. Enc., VI, 536: [Stephenson George] a întemeiat (1823) prima uzină de locomotive (la Newcastle) în care a fost realizată (1825) prima locomotivă cu aburi din lume.

✧ Fig.
  • 1980 SORESCU, Tr. Inspir., 904: Un fel de locomotivă cu aburi trece prin lirica franceză, avându-i în cabină – mecanic și fochist – pe Michel Deguy.
✦ (Ca determinat pe lângă cuvinte care denumesc mai ales obiecte electrocasnice, de care se leagă prin prep. „cu”, indică agentul folosit pentru curățare, umezire etc.)
  • ▭ Aspiratorul cu abur oferă o soluție inovatoare pentru a păstra podelele curate.
  • ▭ Deoarece este o alternativă eficientă la metodele clasice de curățare, intenționez să achiziționez un mop cu aburi.

✦ (Ca determinat pe lângă cuvinte care denumesc alimente, de care se leagă prin prep. „la” sau „în”, indică modul de preparare a acestora)
  • 1939 M. SEVASTOS, Carte de bucate, 346: Legumele fierte la aburi, în vase speciale, își păstrează gustul și toate proprietățile.
  • 1946 S. MARIN, Carte de bucate, 461: Să se mănânce legume verzi cât de multe, fierte, de preferință în aburi, și chiar crude.
  • ▭ Gătitul la aburi reprezintă un mod rapid și sănătos de a pregăti mâncarea.

6. Fig. Cantitate foarte mică din ceva.
  • 1828 BOJINCĂ, Cârtirea, 86/32: După judecarea cărtitoriului, ceastă de râs acășunătoare, și fără de nici cât abure de adevăr, acolea vârâtă, de oară ce mișeii altor neamuri se zic a se amărgini cătră romăni, ar trebui să nu se vadă niciun mișăl, niciun ticălos întră alte popoare din Ungaria.
  • 1862 BOLINTINEANU, Elena, 310: El avu un abur de gelozie care îl făcu să se uite și să intre în bal cu șoșonii de pâslă.
  • 1935 SADOVEANU, Frații Jderi, I, 96: Își pusese numai un abur de rumeneală în obraji și câte puțintel roș la sfârcul urechilor.
  • 1937 ARGHEZI, Vântule, 58: În fiecare oră un abur de pulbere se așterne peste luciul de lac al mesei de lucru.
  • 1949 PAS, Zilele, I, 131: Pentru a avea un abur de căldură, tata reteza câte un pom din curte.
  • 1950 SADOVEANU, Nada Florilor, 438: Dă un abur de sare plăticilor și le așează în proțap.
  • 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 288: Căci, atât de încet încât totul părea iluzoriu, bezna începu să se decoloreze ca o haină după ani de purtare, un abur de lumină extrem de rară începu să se ridice, pe nesimțite.

✧ Expr. Prin Transilv. A fi numa cu abur = a) (despre obiecte) a fi foarte uzat.
  • 1967 Lexic Reg., II, 56.
b) (despre oameni) a fi foarte slăbit.
  • 1967 Lexic Reg., II, 56.
7. FIZ., CHIM. Formă gazoasă a unui corp lichid care se vaporizează sau a unui corp solid care se sublimează la anumite temperaturi și presiuni; vapor (I 3).
  • 1842 ASACHI, Lex., I, 182/38: Abur, vapor se numește fluiditatea expansibilă (putincioasă a se întinde) ce se formează prin căldură din trupuri vârtoase sau curgătoare.
  • 1849 CORNEA, Encolpiul, II, 20/29: Aburi seau vapori se înțeleg aburirile ce ies din materii fluide.
  • 1849 STAMATI, Fiz. Elem., 9/2: Aborii sulfului ... pătrund prin filele unei cărți groase și fac să se vadă literele scrise c-o soluție de vismut în acrime nitrică.
  • <1876-1877> CONTA, Teor. Ondul., 160: Prefacerea aburului în lichid și a lichidului în solid este o apropiere a moleculelor în urma dispozițiunii treptate a forțelor repulsive.
  • 1884 Telegraful, nr. 3 756, 2: Acest amestec, sub influența anhidridului carbonic din aer și al umiditației, dă nascere carbonatului de potasă, foarte bun pentru viță, sulfurei de hidrogen, un gaz otrăvitor, puțând a ouă clocite, plus aburilor de sulfură de carbon.
  • <1911-1912> Natura, VII, 159: În adevăr, benzina e potolită, căci acidul stearic o soarbe ca un burete, formând un fel de săpun, și benzina abia mai poate respiră, și dacă dăm aburului de benzină foc, arde blând... ca o candelă de icoană.
  • 1945 Rev. Fundaț., nr. 4, 14: Poetul asasinat cu aburi de otravă avea mai mult pantalon şi sacou decât carne pe el.
  • 1948 Studii, nr. 2, 309: Massa mare a aburilor de mercur impune o reducere simțitoare a turației turbinei.
  • 1966 LTR2, XVIII, 423: La majoritatea vaporizatoarelor folosite în tehnică solventul care vaporizează e apa, iar agentul e aburul.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 130: Spitalele și cazarma se dezinfectau prin afumatul odăilor, de trei ori pe zi, cu aburi de oțet vărsat pe cărămizi fierbinți.

✧ P. ext.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 490: Aburi otrăvitori se-nălțau din smârcul cu ochiuri azurii de apă limpede.
8. Sint. ECOL. Abur poluant = „amestec de vapori de apă și aer, degajat în atmosferă în timpul unor procese industriale, care conține poluanți solizi, lichizi sau gazoși” (1982 D. Ecol.)

– Pl.: aburi.

– Var.: înv., reg. ábure, abór s. m., înv., rar áburea s. f. art., reg. hábur s. m.

– Cf. alb. avullë, *abullë (1983 BRÂNCUȘ, Vocab. Autoh., 28-30).

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I; 1955 DL, I; 1958 DM; 1960 Mater. Cerc. Dialect., I; 1966 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2000 Gr. Bas.; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR.

Nimic de afișat

Intrare de dicționar