Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABUNDÉNT, adj.
1. (Despre idei, noțiuni, creații etc. ale oamenilor) Care se caracterizează prin bogăție de mijloace de expresie; care se manifestă în număr mare; numeros.
  • <1834-1835> MURGU, C. Filos., I, 125/4: „Deplinite” conțepturi sunt în care deosebim atâtea note câte se cer spre hotărârea lor ... Iară de ar cuprinde și mai multe note decât se cer spre hotărâre, se numesc conțepturi „îmbelșugate” sau abundante.
  • 1871 HASDEU, Pub., II2, 359: Chemarea politică a „Columnei lui Traian” s-a împlinit. Ca și până acuma, ea va apare o dată pe săptămână, ca și până acuma va coprinde în sine o abundinte materie.
  • 1895 CHENDI, Period., I, 107: „Noul Procanon” al lui Petru Maior formează izvoare sigure și abundante.
  • 1912 ARGHEZI, Pensula, 44: Restul expoziției cuprinde nume multe și opere puține, cu toate că tablouri foarte abundente.
  • 1927 IORGA, Mem., V, 187: Ascultându-și ritmul cuvântului abundent, ales și foarte plăcut ... el [Piu al X-lea] vorbește ... de revista mea franceză.
  • 1938 PERPESSICIUS, Menț., IV, 243: Concluzii întemeiate și aparat bibliografic abundent și la zi introduc pe cetitor în toate arcanele istorice și filologice.
  • 1943 SEBASTIAN, Jurn., 495: Rămân prea mult în urma subiectelor mele, care sunt mai abundente decât randamentul meu așa sărac.
  • 1957 VIANU, St. Stil., I, 200: Literatura în legătură cu problemele metaforei este foarte abundentă.
  • 1962 Ș. PAPACOSTEA, Evul Mediu, 280: Cele mai abundente știri cunoscute până acum asupra husitismului în Moldova în prima jumătate a secolului al XV-lea provin din două texte publicate și cunoscute de mult istoricilor noștri.
  • 1981 RUSSU, Etnogen., 98: [Sandfeld] se credea îndrituit să proclame crearea unei științe deosebite, „lingvistica balcanică”, în sectorul căreia s-a format o bibliografie abundentă.
  • 1983 România Liter. (S.), nr. 39, 17: Abundentele detalii epice se realiniază.
  • 2001 PATAPIEVICI, Omul, 257: Citatele abundente, plictisitoare și inutil de precise ale erudiției postbelice, sunt consecința perversă a confuziei dintre retorică și dovadă.
  • 2002 URSU, Contrib. Ist. Cult., 441: Dovada o constituie abundentele note marginale care însoțesc versiunea românească (în număr de 185!), foarte edificatoare prin atitudinea lor simpatetică.
(Adverbial)
  • 1930 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 224: Astăzi, poetul Valéry, de exemplu, se miră abundent de neglijarea tehnicii – neglijarea adică a specificului artistic.
  • 1932 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 204: Citea mult și fără discernământ, cita abundent și amesteca ideile.
  • 1955 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 139: Așezat la masă, plecat peste hârtii, Fărâmă scria. Dar nu mai scria atât de repede și de abundent ca înainte.
(Despre scriitori) Care creează mult; prolific.
  • 1915 ARGHEZI, Semne, II, 144: Domnul Eugen Lovinescu, o cunoștință veche și o precocitate literară, era la paisprezece ani de două ori mai abundent decât Balzac și de trei ori mai genial ca Goethe.
  • 1928 IORGA, Ist. Învățământ., 185: Veniră de acolo … doctorul Vasile Pop din Brașov, care publicase la 1807 o tesă latină despre îngroparea la români, – acesta un scriitor abundent și un om de toată isprava.
  • 1930 Rev. Filosofie, nr. 4, 367: Maiorescu este un autor care a scris relativ puțin. El nu a fost un scriitor abundent, la care frazele să fi curs torențiale din vârful condeiului său.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 832: Petulante, foarte atrăgătoare sunt impresiile lui Petru Comarnescu din „Homo americanus”. Autorul e un intelectual nutrit de lecturi și inteligent, care nu se fixează. Abundent și el, Dragoș Protopopescu nu-i mai puțin delectabil când vorbește despre „Fenomenul englez”.
  • 1976 Viața Rom. (R. US), nr. 1, 55: Ciudat întru totul acest Barbu Lăzăreanu, scriitor abundent, cercetător minuțios de curiozități literare și lingvistice.
  • 1984 România Liter. (S.), nr. 36, 4: Se arată ... destul de degajat și abundent în detalii.
2. (Despre produse materiale sau despre produse ale naturii; p. ext. despre locul unde există sau se produc acestea) Care este bogat, care este în cantitate mare; îmbelșugat, îndestulat, mănos (1).
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1853 LITINSCHI, Man. Agron., 10/6: Asămine pământ se numește puternic și abondent (îmbelșugat).
  • 1858 PELIMON, Impresiuni de călăt., 22: Șosele și poduri trebuiesc țării, ca să se poată transporta mai cu lesnire aceste producte, pentru ca ea să fie abondentă.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1868 HASDEU, Pub., I, 255: Nu există pe fața pământului o altă țară unde acest metal să fie mai abundinte, mai bun și mai ieftin.
  • 1868 KOGĂLNICEANU, Orat., II1, 617: Știți dumneavoastră că în Moldova, unde recolta n-a fost așa de abondentă ... n-au mai rămas nici 100 părechi de boi?
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • ante 1872 HELIADE-RĂDULESCU, Ist. Crit. Univ., 94: Omul izolat nu putea a se nutri decât cu fructe mai multe; acum vânatul îi fu mai abondent și mai sicur de la prima însoțire.
  • 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 5: [La Brăila sunt] piețe mari și abondante.
  • 1894 MEHEDINȚI, Opera Geograf., 140: Mineralogia ... este o știință care se interesează de „speciile minerale”, rămânând cu desăvârșire străină de întrebarea, dacă un mineral e abundent ori nu.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 299: Alcoolismul iea proporțiuni îngrijitoare, fiind şi o producțiune abundentă de prune şi de struguri.
  • 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 11: Bugeagul se putea numi un adevărat Eldorado al vânătorilor, cuprinzând mii de păseri, ce se-nmulțesc prin abundantele ierburi ale acelor șesuri.
  • 1910 ANTIPA, R. Dunării, 86: Peștii tineri cari au intrat din Dunăre și puii găsind în aceste bălți o hrană abundentă se hrănesc toată vara și cresc.
  • 1932 G. M. CANTACUZINO, Arcade, 276: Erau probabil grădini cum se concepeau în Orient, cu o vegetație abundentă, cu pavilioane pierdute în funduri de alei și basinuri pe luciul cărora pluteau câteodată bărci grele.
  • 1945 PANDREA, Portr., I, 102: Perspectiva actuală ... ne lasă să întrevedem că România n-a jucat rolul său în Europa anilor 1912-1942 prin grâul sau petrolul abundent ... ci mai mult prin statuarul solitar Constantin Brâncuși.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică, 68: Din vechea construcție mai dăinuie doar corpul navei ... Cel vestic, încastrat într-un rezalit, are o bogată articulare, cu șase planuri, capitelele colonetelor fiind unite între ele printr-o friză de frunziș abundent și robust ca tratare.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 109: Piatra – material abundent în Egipt – a înlocuit cărămida.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 219: Mă las pe vine și cineva mă trage brusc înapoi. Este mama, care mă ia de mânuță și-ncepem urcușul pe scările pline de același moloz, uneori atât de abundent, că trebuie să escaladăm pur și simplu grămezile cenușii.
  • 1999 PALER, Memorie, 195: La Levadia, nu foarte departe de Atena, am văzut, cred, cele mai vestite izvoare din Grecia ... Sunt două, unul mai abundent, al Lethei, alegoria uitării, altul, trecut pe sub o poartă de fier, al Mnemosynei, zeița memoriei.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 388: Se remarcă la cununi o lucrătură abundentă și strânsă în foi de aur precum cele din Tarquinia, expuse la British Museum.
(Adverbial)
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1895 CRĂINICEANU, Igiena, 261: Nu cerem ca țăranul să-şi iea de la gură ceea ce are şi să vândă, să exporteze, ci mai nainte să cultive aceste producte … rațional şi abundent.
  • 1962 Man. Bot. VIII, 22: Fixarea de sol este cu atât mai trainică cu cât rădăcina se înfige mai adânc în pământ … și cu cât se ramifică mai abundent.
Fig.
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 218: Contactul [cu Dumnezeu] e necomplezent, aproape pragmatic, valorificând abundent plenitudinea simțurilor.
(Despre ploi, ninsori etc.) Care cade, care se așază în cantitate mare.
  • 1847 ARICESCU, Florica, 139/20: Căzură, precum cade pe câmpul cel uscat O ploae abondantă.
  • 1892 BACALBAȘA, Pub., II, 47: O ploaie abundentă s-a revărsat asupra pământului.
  • 1931 ARGHEZI, Subiecte, II, 212: Îndată ce dă de soare, – nu e nevoie în acest caz de nori, – soarele se pune să-i fabrice instantaneu, și o ploaie abundentă răcorește capitala.
  • 1932 EFTIMIU, Kimonoul, 368: O ninsoare abundentă înfrumusețase orașul.
  • 1932 REBREANU, Jurn., 176: Toată noaptea a nins și ziua. Zăpada e abundentă; nu știu de va dăinui.
  • 1974 TITEL, Țara, 783: Peste noapte căzuse o ninsoare abundentă.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 245: Doctorul Bălăceanu punea apariția holerei în legătură cu temperatura atmosferică excesivă și cu ploile abundente.
3. (Despre păr sau formațiuni anatomice) Care este foarte mult, care este în număr mare; des (I 1).
  • 1857 BARASCH, C. Igienă, 78/24: Semnele sănătăței sunt: părul abondint, dinții frumoși și sănătoși și mai cu seamă o față ... curată.
  • 1927 PARHON, Opere, IV, 521: Deosebit de abundente sunt terminațiile nervoase în teaca internă a foliculilor atretici și a celor obișnuiți.
  • 1928 C. PETRESCU, Omul, 115: Obrazul aspru și colțuros, cu sistemul pilos atât de abundent încât părea întotdeauna nebărbierit de trei zile, arăta cel mai desăvârșit dispreț pentru cel plecat.
  • 1935 IONESCU, Pub., II, 38: Victor Hugo ... avea în cap un păr abundent, o coamă de leu, foarte lirică.
  • 1943 OPRESCU, Man. Ist. Artei, I, 274: Zeul însuși, sub chipul unui satir tânăr cu picioare de țap, cu capul înconjurat de plete abundente și împodobite cu o semilună, este în mijloc.
  • 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 423: Îi luă la rându-i palma s-o privească, pretext de a-i veni și mai aproape, atingându-i din nou obrazul cu părul abundent.
(Despre părți ale corpului omenesc) Care este bine dezvoltat; voluminos (1), voluptuos, opulent.
  • 1932 A. HOLBAN, Schițe, 225: Vedeau … o matroană bine împlântată în pământ, cu șolduri, coapse și sâni abundenți.
  • 1971 P. POPESCU, Dulce ca mierea, 127: Avea părul ondulat natural, blond, perna nu i-l stricase, purta ceva care părea o pijama de nylon, era bine clădită, cu piept abundent, dar cu trăsături destul de fine și mâna subțire pe care se vedea un pic de aur.
  • 1993 CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 60: Cămașa, sub presiunea greutății, suprafeței și căldurii formelor ei abundente, după un sfert de oră era uscată.
(Despre secreții) Care curge sau se scurge în cantitate mare, în exces.
  • 1892 BABEȘ, Opere, I, 291: Pulmonul stâng umflat, la secțiune se scurge un lichid abundent și spumos conținând vezicule mici; partea postero-inferioară puțin congestionată; totul e aerat.
  • 1899 N. A. BOGDAN, Arta, 90: Gutunarul, tusa, saliva abondentă încă sunt factori împiedicători ai vorbirei.
  • 1906 Doc. Bârl., V, 187: Depunem abundente și curate lacrămi la căpătâiul D-nei Elisa T. Ioan.
  • 1959 BELEA, Prim. Ajutor, 618: O boabă de fasole, bunăoară, se umflă în nas inflamând mucoasa nazală care secretă mucus abundent, ce devine apoi purulent.
  • 2002 GOMA, Jurn., VIII, 210: Alte nopți nedormite din cauza sudorilor abundente. Tibirculos nu sunt, poate îmi va fi lipsind zahărul (din organismus).
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 6: Nu putem identifica holera actuală nici măcar cu acea „pestă”, descrisă de cronicarii medievali ca fiind caracterizată de abundente evacuări sangvinolente.
(Adverbial)
  • 1965 BARBU, Șos. Nordului, I, 97: [Dumitrana] revăzu lungile coridoare luminate numai de o lampă gălbuie, sus, în tavan, și ușile nesfârșite … și simți că asudă abundent de câteva ori.
  • 1987 C. T. POPESCU, Planet., 62: Maică-sa lăcrima abundent, „e totuși copilul nostru”, nutrind în adâncul sufletului satisfacția de a avea la dispoziție o ființă lipsită de apărare în fața revărsărilor ei de devotament și spirit de sacrificiu.

– Pl.: abundenți, -te.

– Var.: astăzi rar abondént, , înv., rar abondánt, , abundánt, , abondínt, adj., abundínte adj. invar.

– Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis.Abundinte, cu românizarea sufixului.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I, 8.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar