Înv., rar Care abundă; care curge în cantitate mare (aducând recolte abundente).
- 1837 SĂULESCU, Hronol., I, XVII/7: Iășea Nilul cu răvărsarea apelor sale celor abundătoare.
– Pl.: abundători, -oare.
– Abunda + suf. -(ă)tor.
