ABUNDÁ vb. I

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABUNDÁ vb. I
1. Intranz. A fi, a se găsi din belșug, în mare cantitate; a prisosi (1).
  • 1832 ap. TDRG3.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 BOLLIAC, Art. Liter., 321: În general antichitățile noastre romane abundă pre malurile Dunării.
  • 1896 Epoca, nr. 192, 3: „Evenimentul” spune că în Iași argintul a ajuns a fi o adevărată plagă. Această monedă abundă, Casieria Generală plătește numai în argint.
  • 1906 G. IONESCU, Călăuza tipogr., 117: După cum vedem dar, autori și manuscrise n-ar fi lipsit, spre a alimenta teascurile române, dacă în adevăr ele ar fi existat. Și dovadă este că pe dată ce fură introduse, tipăriturile începură abunde.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 102: Stâlpii anthropomorfi, fie integrați arhitecturii, fie autonomi, abundă, asemănători acelor xoana ai civilizației protohellenice.
  • 1944 PRODAN, Transilv., 124: În raport cu numărul lor mai mic nu se arată mult mai mică nici mișcarea ungurilor, mai ales a secuilor. Abundă locurile părăsite, pustii și în Secuime.
  • 1947 C. ANTONESCU, Peștii, 149: Grupe întregi de animale care abundă în Mediterana lipsesc complet în Marea Neagră.
  • 1962 Man. Bot., VIII, 106: Mătasea-broaștei (Spirogyra) este poate cea mai răspândită și mai bine cunoscută algă verde care abundă, din primăvară până toamna târziu, în mai toate apele noastre stătătoare.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 388: Dintre podoabele romane inelele, brățările, cerceii și colierele abundă, fibulele sunt rare, iar diademele aproape că lipsesc.
  • 2010 PETOLESCU, Dacia, 39: Probabil că, sub presiunea cuceritorilor celți (în mormintele lor abundă armele), populația băștinașă s-a retras mai spre munte.
P. ext. (Despre oameni sau despre creațiile, manifestările lor) A fi în număr mare; a fi numeros.
  • 1888 SION, Suvenire, 459: Literații nu abunda atuncea ca acumă: puțini se ocupau de a scrie, și mai ales de a face versuri, care erau gustate cu mare plăcere, daca erau bine făcute.
  • 1895 Lupta, nr. 2 485, 1: Clișeurile oficiale au abunde: instigatorii au fost arestați, ordinea restabilită, populațiunea cea onestă și muncitoare ie liniștită.
  • 1913 ARGHEZI, Semne, I, 76: De la cei mai tradiționali până la cei care se complac în sineș subt denumire de moderni, actori banali ai unei sensibilități streine, nulitățile abundă.
  • 1925 BACOVIA, Proză, 347: Ar fi regretabil ca acest flux de frumos, de care abundă literatura noastră acum, să nu fie răspândit, transfuzat acolo unde se cere.
  • 1928 SADOVEANU, Olanda, 290: Îndată ce se opresc undeva, încep și investigații pentru a descoperi curiozitățile locale. Acestea abundă la fiecare pas.
  • 1932 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 209: Eminescu nu era un vanitos mărunt, de felul celor care abundă în lumea literelor.
  • 1942 ARGETOIANU, Îns., X, 314: „Tineret drag”, „tineri dragi”, „călirea neamului în văpaia Războiului”, abundă și în această cuvântare.
  • 1945 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 27: Versurile inexpresive abundă, unele obsesii verbale eminesciane te urmăresc și impresia de exercițiu ... este nedezmințită.
  • 1973 Ist. Lit. Rom., III, 416: Romanul e un foarte interesant document de epocă – unul dintre romanele-cronică din viața Capitalei, abundând la noi după primul război mondial.
  • 1976 ELIADE, Jurn., II, 232: „Întoarcerea acasă” echivalează cu drumul spre Centru și regăsirea de sine. Imagini și scenarii analoge abundă în literatura universală.
  • 1985 SORESCU, Ușor cu pianul, 677: Cuvintele turcești abundă: „naziru, derviș-aga, panganeturi, căputani beșlii, agale, odobași, ciohodari, binbașii, bre, domuz, meidan, sarascher”.
  • 1988 P. CORNEA, Intr. Lect., 61: Exemple în acest sens abundă la toți militanții renașterii naționale.
  • 2002 BRĂTESCU – CERNOVODEANU, Biciul, 296: În jurnal abundă însemnările privitoare la panica de care erau cuprinși nu numai comandanții militari sau trupa, dar chiar și ziariștii, constatând progresele molimei.
Tranz. Rar
  • 1934 A. HOLBAN, Călăt., 534: În restul Franței, vizitatorii abundă drumurile în autocare cunoscute, dar în Bretania te simți mai la adăpost.
2. Intranz. Rar A avea, a conține din plin; a folosi din belșug.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, I, 62: Tractatele de curat moral ... abundă în reflecțiuni religioase, în cugetări profunde ... sunt muiate în bunul simț.
  • 1865 HASDEU, Ioan Vodă, 221: Parcul abunda în arme: săgeți pentru infanterie, pentru cavalerie sulițe.
  • 1868 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 369: Cu cât limbile sunt mai primitive, ieșite din sânul naturei, cu atâta abondă mai mult în asemenea vorbe imitative și se înavuțesc apoi din derivatele lor ca din niște rădăcini.
  • 1898 BOIU, Semințe, I, 225: Zacheiu priimește pre Iisus plin de bucurie în casa sa, și ca cel-ce abundează de bucurie stă înaintea lui Iisus și dzice: „Eată jumătate avuția mea, Doamne, dau săracilor, și de am asuprit pre cineva cu ceva, întorc împătrat!”
  • 1928 LOVINESCU, Ist. Lit. Cont., IV, 326: Câteva încercări mai vechi … abundau în atâtea amănunte ce reușiau se ne dea, fie atmosfera unui orășel de provincie, fie psihologia unui individ integrată în cadrele mai largi ale carierei.
  • 1940 SEBASTIAN, Jurn., 263: Tăcere cu atât mai semnificativă din partea lui R., care de obicei abundă în elogii scrise, telefonate, transmise și reiterate.
  • 1941 SADOVEANU, Ostrovul, 586: „Convorbiri literare” abundau în cercetări istorice, deoarece aveau director pe academicianul Ion Bogdan, fratele doamnei Iorga.
  • 1964 Viața Rom. (R. US), nr. 2, 152: Pictura epocii, mai ales a anumitor țări de intensă consolidare economică a burgheziei, a abundat în acest sens [al mediocrității burgheze], zugrăvind interioare și scene de atmosferă ale familiei burgheze, prosperă, liniștită și surâzătoare.
  • 1984 România Liter. (S.), nr. 31, 5: Cartea lui abundă de anecdote despre actori.
  • 2003 GRIDAN, Univ. Bijut., 343: Capitala lor [a toltecilor] era Tolan (azi Tuia), oraș ce abundă în clădiri bogat împodobite cu sculpturi.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 116: Cronica sa [a lui Radu Popescu] abundă și în judecăți aspre etnico-politice împotriva „tiraniei și lăcomiei păgânești”.
Expr. (Calc după fr. abonder dans le sens de) A abunda în sensul = a fi de aceeași părere (cu cineva sau cu ceva).
  • 1885 Lupta, nr. 110, 1: Cine ar pretinde ca un bogat să plătească aceleași impozite ca și un sărac pe motiv că amândoi sunt cetățeni egali înaintea legei, poate ar abonda în sensul teoriei liberale.
  • 1910 PATRAȘCANU, Proză, I, 173: Dacă întrerupătorul este însă din același partid cu dumneata și vorbele lui abundează în sensul ideilor dumitale, atunci urmează liniștit discursul așa cum l-ai învățat.
  • 1927 TEODOREANU, La Medeleni, III, 356: Rețetele de gospodărie și prețurile legumelor în piață, vorbite de Marieta în acea atmosferă, sunaseră ciudat, cu toate că Monica abundase în sensul Marietei.
  • 1933 IBRĂILEANU, Adela, 101: Nu sufăr de mania contradicției, mai ales față de ea. Din contra, abundez întotdeauna în sensul ei … pentru că împărtășesc părerile ei.
Expr. Înv. Abunda în acest sens = a susține cu tărie o anumită părere.
  • 1908 PANU, Amint., I, 64: Dl. Negruzzi, mai mult din spirit de zeflemea, abonda în acest sens, însă fără convingere, mai mult ca un fel de modă.
(Cu schimbarea construcției)
  • 1935 TITULESCU, Doc. Dipl., 631: Am lăsat pe Laval abunde în sensul acesta pentru ca să priceapă mai bine că nu mă lăsam înșelat deloc de formulele lui de susținere.

– Prez. ind.: înv. abundez, pers. 3 abúndă și înv. abundează.

– Var.: înv. abondá vb. I.

– Din fr. abonder, lat. abundare, it. abbondare.

Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 CIORĂNESCU, D. Etim.; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar