PSIH. Pierdere sau diminuare a voinței, a capacității de a lua decizii sau de a desfășura
o activitate susținută, care apare în unele boli psihice; p. ext. lipsă de voință; nehotărâre (1), inactivitate, inerție, placiditate.
- 1898 Enc. rom., I.
- 1900 N. Rev. Rom., nr. 12, 539: Insuficiența voinței atinge la timizi ca și în celelalte stări de abulie mai întâi mișcările ordonate adică raționate, respectând mișcările sau actele reflexe.
- 1904 Luceafărul (R.), nr. 4, 100: Monologul unui bețiv ajuns la abulie (lipsă de voință).
- 1915 DELAVRANCEA, Art. Polit., II, 383: Omul acesta ... s-a înșelat? a înșelat? a mințit? Or, din nefericire pentru țară și neam, este izbit de o megalomanie chinuită de „abulie”?
- 1923 ARGHEZI, Spini, II, 201: Vinovat că nu s-a ținut de cuvânt și de rol am găsit în primul rând pe însuș domnul Aristide Blank, care, circumstanță atenuantă, suferă de-o abulie.
- 1925 VINEA, Pub., III, 50: Câţiva şi-au zis: „aci e de noi”; alţii au gândit: „rămânem doar de curiozitate”; alţii au rămas pe nesimţite, din nebăgare de seamă sau din abulie.
- 1930 CONSTANTINESCU, Scrieri, IV, 283: Excesul descriptiv, identificarea cu abulia etnică moldovenească ... sunt atât de organic simțite.
- 1936 BOTTA, Trântorul, 86: Un roșu val de blazare, de abulie și plictiseală, mătura cioburile care rămăseseră din viața mea.
- 1937 CONSTANTINESCU, Scrieri, II, 181: Dacă Pașadia moare și Pantazi cade într-un fel de abulie … celelalte personagii se istovesc într-o zvâcnire de viață cu atât mai încordată cu cât unii sunt mai aproape de dezagregare, iar alții cu blestemul păcatului în sânge.
- 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 590: Cu asemenea scrutări de ordin logic, e firesc ca eroul să cadă în abulie. El nu se poate decide, subtilizând prea mult asupra manifestărilor femeii.
- ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, II, 99: Lumea contemporană nu suferă de abulie, de inerție, ci mai degrabă de un exces de voință, dar de voință ce stă sub imperiul amoralismului.
- 1960 Viața Rom. (R. US), nr. 1, 77: Oblomov este omul bunelor intenții eșuate din pricina unei abulii fără leac.
- 1970 BACONSKY, Biserica, 172: Mă simțeam tot mai puțin capabil să acționez. O abulie îmi moleșea trupul, și creierul îmi era tulbure.
- 1976 OLARU, Shakespeare, 165: În scena finală [Richard al II-lea] are o impulsiune de apărare ce-l scoate din abulie și, înainte de a fi înjunghiat, răpune câțiva uneltitori.
- 1980 I. VULPESCU, Arta Convers., 268: Baciul moldovean ... nu găsește altceva mai bun decât să-și facă un testament de-o mare frumusețe, cosmic, dar expresie a neputinței, a abuliei pe plan logic.
- 1999 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 204: În fumul de pucioasă al exilului său rural, cale de șase luni, femeia se va alinta cu viziuni despre iubirile bunicilor, se va aliena cu voluptate în satul aproape depopulat, oscilând între inaniție și abulie.
- 2005 S. CIUBOTARU, Folc., 74: O statistică efectuată asupra acestui interval temporal ar constata, într-adevăr, o înmulțire a crizelor reumatice și a parezelor. La acestea s-ar adăuga, în cazul persoanelor anemice sau cu un psihic labil, fenomene de abulie, amețeală și leșin [Studiu introductiv].
- 2013 Viața Medic., nr. 44, 6: Reducerea marcată a culpabilității, anhedoniei și abuliei justifică un optimism moderat, dar intervalul scurs de la debutul accesului este prea scurt, dacă ținem seama de criteriul deceniului.
Încă 17 citate
– Pl.: abulii.
– Din fr. aboulie.
Referințe bibliografice:
1945 D. Filosofiei; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1962 DER, I; 1964 ABC Săn.; 1969 D. Medic. (1969), I; 1978 D. Psih.; 2006 NDU; 2007 D. Medic. (2007); 2007 DEXI; 2008 MDE2 – 2008; 2011 DELR, I.
