PSIH. (Persoană) care suferă de abulie; p. ext. (despre oameni și manifestările lor) lipsit de voință; pasiv (2), ezitant (1, 2), nehotărât.
- 1912 N. Rev. Rom., nr. 22-23, 343: În multe cazuri „Neîncrederea” încuibată în sufletul cuiva ajunge dintr-o simplă stare sufletească, una adevărată patologică-mintală. Omul, își pierde puterea să judece așa cum trebue; devine adevărat „abulic”.
- 1923 RALEA, Psih., 6: Când se scoală, purtarea ei e cu totul alta: caracterul său, care e melancolic și abulic de obicei, devine vesel și sensibil.
- 1925 VINEA, Pub., III, 127: Ne aflăm, pesemne, în fața unui tipic caz de timiditate, dacă nu avem de a face cu un abulic.
- 1932 IONESCU, Pub., II, 84: Adolescenții anilor săi sunt de obicei, sentimentali, abulici și pesimiști.
- 1939 BOTTA, Pub., 278: Johannes de Silentius era un fricos, un abulic, un candidat la nebunie.
- 1946 VIANU, St. Lit. Univ., I, 132: În jurnalul lor intim se retrag și se regăsesc oamenii cu capacitate practică redusă, naturile abulice și veleitare, sufletele ulcerate în contactul cu viața.
- ante 1960 M. FLORIAN, Recesivitatea, I, 431: Aci intră unii intelectuali obișnuiți să aprecieze pro și contra până la paralizarea inițiativei, în sfârșit abulicii, cazurile de patologie a voinței.
- 1970 România Liter. (S.), nr. 50, 16: Virgil Ogășanu îl întruchipează pe fiul risipitor, caracter incert, resemnat ori abulic.
- 1980 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, I, 125: Tinerii (locotenentul Sterie, cei doi Comăneșteni, Mircea din „Lydda”) sunt firi sfioase, feminine, frivole sau abulice.
- 1986 România Liter. (S.), nr. 6, 2: Niciun escroc nu-l va întrece vreodată pe Cațavencu, niciun senil cap de familie pe Trahanache și niciun cretin abulic pe Dandanache.
- 1989 SIMION, Scriit., IV, 447: El [Richard Șipa] adună de multă vreme în caietele sale intime „ideile pierdute” ale abulicilor din cârciumi.
- 1999 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., I, 102: Cella Delavrancea … ar fi trăit din lecțiile de pian date câtorva copilași exsangui și abulici.
- 2012 PLEȘU, Parabolele, 228: Spre deosebire de omul chibzuit … prostul, smintitul … alege contemplativitatea degradată a unui spectator abulic.
Încă 12 citate
✧
Fig.
- 1986 HOBANA, SF, II, 161: Exploratorul nu împărtășește nici în roman resemnarea abulică a eloilor, ripostând cu violență atacurilor speciei subpământene.
– Pl.: abulici, -ce.
– Din fr. aboulique.
Referințe bibliografice:
1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2007 D. Medic. (2007); 2011 DELR, I, 8.
