Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABSTRACTÍV, adj., s. m., s. n.
1. Adj. (Despre noțiuni, creații, manifestări etc. ale oamenilor) Care exprimă sau care se referă la abstracții.
  • 1804 CĂIAN Jr., Teol. Dogm., I, 120, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 64.
  • c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 125r/17-18.
  • 1848 NEGULICI, Vocab., 7/19: Termen abstractiv.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
  • 1862 ANTONESCU, D.: Ceea ce espreme abstracțiunile se num[ește] „abstractiv”.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • <1875-1876> CONTA, Teor. Fatal., 63: Generalizațiunea nu este decât un mod particular al funcțiunii abstractive a creierilor noștri.
  • 1904 ZAMFIRESCU, Coresp., I, 464: Se cere mai cu seamă o deprindere a facultății noastre abstractive de a lucra cu materialul sufletesc în așa chip, încât acesta să se simtă într-o continuă devenire către mai bine.
  • 1911 CHENDI, Period., X, 97: Basmul este etern și nu poate fi distrus prin teorii abstractive.
  • 1927 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 103: Arta se formează din atitudini și procedări abstractive, conștient unilaterale.
  • 1932 IONESCU, Pub., II, 180: Tendința abstractivă găsește un perfect vad într-o sculptură ascetică și aproximativ bizantină.
  • 1933 ARGHEZI, Arh. Lit., IV, 328: Totul atârnă, cum se zice în știința socială abstractivă, de materialul uman care o să trebuiască nițeluș cam fabricat.
  • 1974 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., II, 385: Ceea ce era pentru alții doar exercițiu abstractiv gratuit se umple la el [la Vinea] de semnificație.
  • 1990 O. DRIMBA, Ist. Cult., III, 295: Întrebarea dacă genurile și speciile (conceptele „universale”) au o adevărată realitate „în sine” sau sunt doar niște producții mentale, abstractive, a fost formulată mai întâi de Porphirios ... și reluată de Boethius [Notă de subsol].
(Substantivat)
  • 1911 ZAMFIRESCU, Pub., II, 93: Sunetele s-au urcat într-o notă de poezie nematerială, în care senzorialul „ochi ca murele” a fost covârșit și idealizat de abstractivul „înconjor pădurile”.
(Adverbial)
  • 1947 CĂLINESCU, Opera Eminescu, II, 566: Ridicată dar pe o schelă solidă de idei cu toate treptele emotivității, caricaturizând abstractiv și speculând concret, gazetăria lui Eminescu e o operă ideologică și poetică tot​deodată.
P. ext. (Despre oameni) Care utilizează sau operează cu abstracții.
  • ante 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 286: Opera de artă exprimă caracterul cel mai general al obiectului ... – în sfârșit, tot ce poate da perplexitatea unui tip intelectual abstractiv în fața unor date care, prin natura lor, sunt ... însăși negarea abstractului și oprirea pornirii spre generalizare.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 864: Lucian Blaga posedă o bună pregătire filosofică și are multă fantazie, fiind cu mult mai puțin un cap abstractiv, un creator de idei.
2. Adj., s. m. și f. (Care este) adept al abstractizării.
  • 1911 ZAMFIRESCU, Pub., II, 85: Dacă acum vom trece de la Eminescu la alți poeți ai noștri, moderni și cunoscuți, ... ca d-l Coșbuc, vom vedea deosebirea ce este între un poet abstractiv și un poet senzorial.
  • 1911 CHENDI, Period., X, 79: Vin și poporaniștii, vin și „abstractivii”, vin cu toții!
  • 1960 CĂLINESCU, Cron., 310: Forme de gândire dintre cele mai complexe, la care oamenii abstractivi au încă spasmuri, găsesc în vastitatea sufletului lui M. Sadoveanu ecou.
  • 2017 Rev. Ist. Liter., 114: Celălalt este abstractivul cu bosă științifică M. Dragomirescu, adversar ca și Bogdan-Duică al interpretării gheriste.

– Pl.: abstractivi, -e.

– Var.: înv., rar abștractív, (1804 CĂIAN Jr., Teol. Dogm., I, 120, ap. URSU – URSU, Împr. Lex., II, 64) adj.

– Din fr. abstractif.

Referințe bibliografice:
1960 SCL, nr. 2, 182; 1978 DN3.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar