Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni (mai) abstract; a efectua operația de abstractizare; a abstrage (1).
- 1908 PANU, Amint., I, 305: Cele ce dl. Maiorescu scăpa atunci din vedere erau următoarele: limba fiind exprimarea gândirii, ea se modifică, se lărgește, se sensibilizează sau se abstractizează după progresul și dezvoltarea culturii omenești.
- 1927 SEBASTIAN, Pub., I, 31: Bucuroși de câte ori vom urma chiar calea realizărilor vădite, vom fi totuși nevoiți să abstractizăm uneori.
- 1928 IBRĂILEANU, St. Liter., 266: La Thomas Hardy, viața nu se lovește de un baraj de idei și concepții care s-o abstractizeze, s-o schematizeze.
- 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 17: Din ambele forme dispare ceva: „omul”. Civilizația franceză îl abstractizează până la dispariție; cultura germană îl coboară până la animalitate mecanică.
- 1945 PANDREA, Portr., I, 296: Burghezia și moșierimea liberală se strângea[u] pe platforma constituțională și vagamente democratică a cadeților, încercând să selecționeze și să abstractizeze aparatul de represiune și de exploatare a maselor.
- 1949 Viața Rom. (R. US), nr. X, 178: Foarte des, în descrierea puterilor cerești, a forțelor cosmice, Eminescu, – în loc de a abstractiza, le înzestrează atât cu trăsăturile caracteristice umane, cât și cu înfățișarea respectivă.
- 1954 Gram. Lb. Rom., I, 19: Structura gramaticală și-a precizat categoriile și regulile ei pe măsura progreselor gândirii și a posibilităților acesteia de a abstractiza și generaliza ceea ce este comun și esențial în cazurile asemănătoare.
- 1964 SIMION, Proza Eminescu, 99: Din această apropiere bizară, simbolurile ies neguroase, năzuințele se abstractizează până la a deveni metafizice.
- 1980 I. VULPESCU, Arta Convers., 53: Absența fizică a cuiva important în viața noastră ne face să-l abstractizăm în două feluri: să-l estompăm până la nimicire … sau să-l păstrăm, amplificându-l unidimensional.
- 1986 DUMITRIU, Eseuri, 297: Cetățile lăsate în urmă de către știința modernă nu au lăsat spiritul vechilor greci în repaos, ci l-au împins la un alt fel de strategie pentru a cuceri necunoscutul, acela de a abstractiza jocul ideilor până a ajunge la „principii”.
- 2004 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv.2, 94: Carte are, la origine, ca și a învăța, un caracter concret; el se abstractizează treptat, ajungând un termen de cultură fundamental.
Încă 10 citate
✧
(Cu pronumele în dativ)
- 1916 VIANU, Coresp., 16: Iată ce pierde din vedere Nenițescu când își abstractizează sentimentul și își suprimă fundamentul său concret.
– Prez. ind.: abstractizez.
– Abstract + suf. -iza.
Referințe bibliografice:
1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX2; 2001 MDA, I; 2011 DELR, I, 8.
