Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABSTRÁCȚIE s. f.
1. FILOZ., LOG. Operația de a abstractiza, de a abstrage (1); abstractizare, abstragere (1).
  • 1821 L. ASACHI, Bordeiul, 81/8: Abstract – de la abstracție, cuvânt didacticesc, însămnează o lucrare a mintei, prin carea îndeosebi să cercetează lucrurile ce în faptă sânt unite.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7: Abstracție sau lucrarea duhului nostru, prin care deosebim însușirea unui lucru de însuși lucrul.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • 1862 ANTONESCU, D.: Abstracțiunea dar se face prin omiterea particularului, dispărțirea individualelui, de unde și numele.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1868 MAIORESCU, Crit., I, 103: Această abstracțiune a gândirii are grade diferite.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1870 EMINESCU, Pub., I, 87: Un dramaturg e care, întrunind mărime și frumsețe, curățenie și pietate adevărat creștină, se ridică cu totul ... până la abstracțiunea cea mare și puternică a poporului.
  • 1873 LAMBRIOR, St. Lingv., 15: Limba unui popor fără cultură științifică nu putea fi ridicată pe o treaptă înaltă de abstracție.
  • <1875-1876> CONTA, Teor. Fatal., 63: Operațiunea prin care se produc toate ideile ... se numește abstracțiune.
  • 1883 EMINESCU, Fragmentarium, 270: Matematica este o abstracțiune a mecanicei.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1916 VIANU, Coresp., 8: Cred că această generoasă generalizare se datorește facultății de abstracțiune care a progresat în om.
  • 1936 CONSTANTINESCU, Scrieri, I, 15: Ceea ce susțin este abstracția personajului ca ficțiune, construcția lui logică, nu intuitivă.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 16: Atât procesul de asociație a ideilor, cât și puterea de abstracțiune, care stau la baza organizării limbii, formează obiectul psihologiei.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 52: [„Civilizatul”] este obligat de către gândirea colectivă să adopte abstracția clasicizantă a academismului.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, III, 13: Operația de sublimare, de decantare a noțiunilor, nu este oare, în realitate, unul din procedeele efective ale abstracției?
  • 1961 CF, nr. 1, 189: Abstracția este reflectarea parțială a concretului viu, reflectarea unilaterală a diferitelor laturi ale obiectului.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 628: Filosofia are ca obiect ceea ce există în generalitatea sa, dar folosind și ea metodele celorlalte științe: abstracția, axiomele și demonstrația rațională.

✧ Loc. adj. și adv. Prin abstracție | Prin abstracțiune = (Care se realizează) utilizând operația abstractizării, a abstragerii; prin abstractizare.
  • 1945 D. Filosofiei, 3: Fără gândirea prin abstracție nu se pot concepe relațiuni sociale, deoarece fiecare ar avea un limbaj propriu al său, colorat de afectivitatea și interesele lui.
  • 1947 IONESCU-MUSCEL, C. Filatură, 118: Prin abstracție se consideră că bumbacul parcurge liniștit ... fiecare centimetru.
  • c. 1950 NOICA, Devenirea, I, 112: Contradicția unilaterală devine bilaterală și duce la bipolaritate doar prin abstracțiune.

✧ Loc. vb. A face abstracție | A face abstracție de (la) … | A se face abstracție | A face o abstracție din … | Înv. A face abstracțiune de … = a nu ține cont de, a trece cu vederea, a nu lua în considerare; a ignora, a exclude (1).
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 7: A face abstracție.
  • 1841 Curier a. sexe, III, 3162/17: Cea mai domnitoare [doctrină] ... a făcut o abstracție din toate privind numai pășirea omenirii către scopul și ursita sa.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • 1871 KOGĂLNICEANU, Orat., II3, 126: Guvernul recunoaște că Adunarea este chemată de a se rosti cum va voi în cestiunea de față, fiindcă guvernul face abstracțiune de opiniunea sa proprie.
  • 1872 CULIANU, C. Alg., 160: Facem abstracțiune de virgula fracțiunei.
  • 1886 STEINBERG, D.
  • 1893 ONCIUL, Îndr. Ortogr., 173: Regulele noastre nu au pretențiunea de a face ortografie, ci numai scopul de a regula ... scrierea la care, făcând abstracțiune de unele deviațiuni singuratice, ... am ajuns astăzi în evoluțiunea ortografiei noastre.
  • 1895 CULIANU, C. Cosm., 307: Am făcut abstracțiune de atmosfera care încunjoară Pământul.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1906 DRAGOMIRESCU, Teor. Poeziei, 121: Făcând abstracțiune de formă și de corelațiunea … cu restul epopeii, trebuie mai întâi să realizăm condițiunile cerute de actul de contemplație.
  • 1920 PÂRVAN, Idei, 15: Deprins a nu avea nevoie de inteligență, socialismul face abstracție de ea.
  • 1942 C. C. GIURESCU, Ist. Rom., III1, 171: Brâncoveanu a trebuit să facă abstracție de cele convenite la Viena.
  • 1957 VIANU, Mem., 127: Nu este cu putință niciunui lingvist să facă abstracție de faptele stilistice ale limbii.
  • 1971 România Liter. (S.), nr. 133, 18: Făcând abstracție de ființa sclavului travestit, libertul își îngăduie trecerea peste rigorile stării convenționale.
  • 1980 IORDACHE, Mărturii, 42: Dacă facem abstracție de apartenența socială a meseriașilor, este evident că principalele centre creatoare de civilizație tradițională cu o arie largă de iradiere au apărut și s-au dezvoltat în zonele de munte și deal ale Olteniei.
  • 1985 COTEANU, Stil. Funcț., II, 24: A nu face abstracție de problemele generale ale limbajului când studiem funcția poetică înseamnă, credem, două lucruri.
  • <1990-1992> CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 174: Nu puteam nici să mă concentrez, făcând abstracție de prezența lor, nici să particip la viețile lor.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1869 Cod. Pen. (1864) – Adn., 94: Jurații urmează să se pronunțe după intima lor convingere, abstracțiune făcându-se de orice acte, fie private, fie autentice, care ar servi drept probă, în constatarea acelor fapte.
  • 1871 EMINESCU, Pub., I, 487: Abstracție făcând de la numirea cărții, aceasta e cât se poate de bine scrisă și-și tratează materia într-un mod popular, nu însă superficial.
  • 1879 MAIORESCU, Discursuri, II, 549: Dv. … voiți să dați propunerii dv. aerul pur și simplu, că ar fi propunere ieșită din sânul țării, abstracție făcând de Tratactul [sic] de la Berlin.
  • 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 19: Abstracție făcând de planul basilical, romanic ori gotic, … planul bisericii românești este planul bizantin.
  • c. 1950 NOICA, Devenirea, I, 35: Abstracție făcând deci de faptul că o cunoaștere a cunoașterii poate deschide către un regres infinit, situația în care se cade este că o concepție prin care se ajunge la cunoaștere n-ar putea ajunge și la cunoașterea ei înseși decât ca neputându-se cunoaște (scepticismul care trebuie să se îndoiască și de sine).
  • 1976 Studii, nr. 2, 308: Dar abstracție făcând de aceste observații și adăogiri fugitive, considerăm cartea lui Nicolae Stoicescu ca o contribuție pozitivă.
  • 1986 Studii, nr. 9, 858: Reținem de la Nicolae Bălcescu faptul că apariția raporturilor de aservire a urmat o cale considerată destul de aproape de cea reală, abstracție făcând de doza de romantism inerentă.

2. Rezultat al operației de abstractizare, de abstragere (1); (mai ales la pl.) idee, raționament, reprezentare abstractă.
  • 1846 NEGULICI, Educația, II, 16/3: Părăsind aceste căi spinoase pe care filozofii au plăcere a le aspri cu abstracții și cu silogismuri, vom intra pe o cale nouă.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1855 A. CANTACUZINO, Serile, 32: Am putut să-mi frec mânele de bucurie, gândind la schimbarea ce se va arăta pe blânda ... față a șatrariului când ... se va trezi pe câmpul tendențiilor de astăzi și pe bătătura abstracțiilor filosofice a veacului XIX.
  • 1871 LMD, I.
  • 1875 EMINESCU, Pub., I, 106: Scrisoarea intimă înlocuiește graiul viu, conversația, de aceea lipsesc din ea grămădirile de abstracții, perioadele încărcate cu propoziții subordinate.
  • 1883 MAIORESCU, Crit., II, 507: Când vorbim dar aici de progresul adevărului, nu ne gândim la vreo abstracțiune metafizică.
  • 1892 BACALBAȘA, Pub., II, 63: De la frazeologia socialismului utopic, care își întemeia lupta pe dreptul natural, pe morală, pe o serie întreagă de abstracții sau de principii juridice, și până la socialismul modern ... e o prăpastie întreagă.
  • 1894 HASDEU, St. Lingv., 333: Negreșit, un „spirit imaterial fotografiat”, adică o abstracțiune fotografiată, este o mare absurditate.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1911 ZAMFIRESCU, Pub., II, 78: Puterea străbătătoare a acestei poezii … stă într-o exasperare sufletească a lui Leopardi, de pură origine intelectuală, și mai cu seamă într-o infinită superioritate de elocuțiune, pe care o dă deprinderea zilnică cu abstracțiunile.
  • 1916 VIANU, Coresp., 8: Toate manifestările moderne ale spiritului omenesc au la bază abstracțiuni.
  • 1934 NOICA, Mathesis, 20: Oamenii nu cred atât de mult în abstracțiuni cum se spune câteodată.
  • 1937 BLAGA, T. Cult., 277: Metafora, în această formă a ei, încearcă să corecteze, cu un ocol, dar cu imediat efect, un neajuns constituțional al spiritului omenesc: dezacordul fatal dintre concret și abstracțiune.
  • 1938 A. VOINESCU, Jurn., I, 129: Parcă poți „iubi” sau „urî” abstracții? Contează indivizii.
  • 1954 GRAUR, Fond. Lexical, 124: Abstracția gramaticală este de un tip mai înalt decât cea lexicală.
  • 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 315: Critica este o abstracție, pe când literatura este o realitate.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 31: Era poate pentru prima dată când bunica mea îmi apărea ca ființă vie și nu ca o abstracțiune.
  • 1975 PREDA, Delirul, 325: Vor deveni simple abstracțiuni ale neantului oamenii tăi politici de frunte.
  • 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 43: Cuvântul nu reprezintă o abstracție, ci un complex de imagini vizualizate.
  • 1980 SIMION, Dim. Poeți., 20: [Poezia] se silește să îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea.
  • 1986 D. DUMITRIU, Ghica, III, 143: Țara este o abstracție, ceva ce aparține tuturor și nimănui.
  • 1999 CĂRTĂRESCU, Postmodern., 150: Nenumărate declarații ale reprezentanților principali atestă efortul de a ieși din sfera abstracțiunii și obiectivității moderniste, pentru o atitudine mai pragmatică, mai directă față de un real la scară umană.
  • 2004 DJUVARA, Ist. Adev., 107: Dificilă e folosirea conceptului de adevăr istoric atunci când e aplicat unor abstracțiuni ideatice ca națiunile, civilizațiile, religiile.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 222: Într-un regim absolutist, chiar dacă tolerant în unele privințe, libertatea politică nu putea fi gândită decât ca pură abstracțiune, ca un principiu eminamente teoretico-ideologic.

3. (La pl.) Idei neinteligibile; p. ext. preocupări lipsite de sens, de finalitate.
  • 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 122/14: Aceste idei [generale] nu sânt decât cuvinte sau abstracții nefolositoare.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1873 I. NEGRUZZI, în St. Doc. Liter., III, 199: Am șters toată filosofia pe care românii n-o înțeleg și poate au cuvent a n-o iubi și a nu se pierde în abstracțiuni nemțești.
  • 1922 PUȘCARIU, Mem., 580: Dintre discursurile de la Adunarea Ligii Națiunilor, puține au fost remarcabile, învârtindu-se în generalități și abstracțiuni de puțină actualitate.
  • 1933 ELIADE, Maitreyi, 87: Dacă aș fi primit …, într-o familie indiană, aș găsi puteri să-mi refac viața aceasta clădită pe nimicuri, pe interese stupide și pe abstracțiuni.
  • 1936 BLAGA, T. Cult., 201: Dragostea de pitoresc a apuseanului este aceea a unui om, care din pricina închistării sale în abstracțiuni sterile, sau din cauza traiului silnic în cătușele civilizației, a pierdut natura, și care prin reacțiune se simte îndrumat să-și creeze un surogat al ei.
  • 1939 SCRIBAN, D.: E în abstracțiuni continue.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 282: Acolo trebuia ajuns, nu să ne pierdem în abstracțiuni.
  • 1970 N. MANOLESCU, Contrad. Maiorescu, 52: Cât de înșelătoare e aparența acelui Maiorescu sarcastic și neiertător în planul goalelor abstracțiuni!
  • <1992-1994> PATAPIEVICI, Cerul, 70: Lucrul cel mai național din lume este profund și esențial înrădăcinat în abstracții oarbe bazate pe iubire și ură.

4. Caracter al artei care folosește mijloace expresive abstracte; tehnică prin care se obține acest caracter; concr. operă artistică nonfigurativă.
  • 1862 ANTONESCU, D.: „Athalia” lui Racine, mai ales în episoda cu arătarea mamei sale … dă putinte esemplu de astfel de abstracțiune, unde impresiunea ar fi foarte grea dacă obiectivul n-ar justifica pre poet.
  • 1914 ARGHEZI, Pensula, 146: Luchian a putut atinge perfecția sufletului chinuit, abstracția superioară, care face pe pictor să vadă universul numai ca un pictor și pe medic numai ca un medic.
  • 1927 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 101: Cu abstracția ei sistematic unilaterală, arta nu-i, poate, decât o apărare desperată împotriva urâtului sosit cu omul pe fața frumoasă a planetei.
  • 1928 IONESCU, Pub., II, 165: O sculptură de Han este o abstracțiune concretizată plastic.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 244: [Aceasta] nu e chiar o poemă a naturii, dar ceva de ajuns ca să trezească un nou gust la cetitorii de abstracții reci ai secolului al XVIII-lea.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 299: Arta se eliberează de realitate prin interesul curat formal și de abstracțiune prin particularitatea formei, fără preocupări de utilitate.
  • 1943 FRUNZETTI, Pegas, I, 264: Abstracția, geometrizarea, raționalizarea formelor ... au trecut în artă ca pictograme, ca motive ornamentale tipizând realități florale (vegetale în genere) ori animale.
  • 1963 ARGHEZI, Pensula, 427: În harababura gustului, Ștefan Dimitrescu aduce aminte noilor ucenici ai șevaletului că pictura aparține ochiului și nu geometriei, abstracției și dezordinei mintale.

– Pronunțat: -ți-e.

– Pl.: abstracții.

– Var.: abstracțiúne s. f.

– Din fr. abstraction, lat. abstractio, -onis, germ. Abstraktion.

Referințe bibliografice:
1893 DDRF, I; 1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1929/1930 Enc. Minerva; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1949 LTR, I, 9; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2001 MDA, I; 2011 DELR, I, 8.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar