În mod absolut, în totalitate.
- c. 1863 BĂRNUȚIU, Ist. Filos., I, 96: Asolutamente mobile e numai acela carea e unul din multe și nemărginite.
- 1866 ALEXI, D. P. Germ.-Rom., 46.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 12: Acțiuni vitale ...: care sunt absolumente necessare la conservațiunea vieții, precum bătaia inimii, respirațiunea etc.
- 1870 HASDEU, Pub., II2, 135: În 1868 se achitară în București autorii faimoasei caricaturi „Avanti-Carolina”! Era un caz absolutamente identic cu revolta de la 8 august: o glumă antidinastică.
- 1879 EMINESCU, E. Hurmuzaki, 383: Dar îi contestăm timpul[ui] orice arogare de realitate absolută, adică că ar fi inerent de-a dreptul și absolumente lucrurilor, fie ca condiție, fie ca însușire.
- 1886 RUCĂREANU, Viagiu, 57: Poliție-n Constantinopole, ni se respunse, există numai de nume, de fapt absolutamente nu există.
- 1887 HEM, I, 15: Ambele cărți sunt absolutamente de aceeași direcțiune derivativă.
- 1891 DOBROGEANU-GHEREA, St. Crit., II, 270: Admiterea că pot să existe cunoștințe „a priori” absolutamente independente de simțuri, acest lucru absurdisim e făcut și de Kant, marele preot al apriorismului.
- 1931 BĂNUȚ, Tempi, 95: Din această absolutamente inofensivă circumstanție, contrarul meu Dușan conclude, „derisorio modo”, la oarece „turpis causa”.
- 2004 România Liter. (S.), în DCR3: Magistratura noastră este compusă din judecători absolutamente corupți, chiar dacă nu toți.
- 2009 în DCR3: Pentru doamna Rădulescu – о minte absolutamente deschisă – granițele nu înseamnă nimic.
Încă 10 citate
– Var.: asolutaménte, înv. absolutâmínte (1863 în St. Form. Cuv., II, 194), absoluménte adv.
– Din fr. absolument, adaptat după absolut. – Asolutamente < it. assolutamente.
Referințe bibliografice:
1939 SCRIBAN, D.; 1960 St. Form. Cuv., II, 189; 2005 GALR, I, 588; 2006 NDU; 2008 MDN8; 2011 DELR, I, 7.