Nimic de afișat

1 rezultat
ABSOLÚT, -Ă adj., adv., s. n.
A. Adj.
I.
1. GRAM. Înv., rar (Despre verbe) Care nu intră în relație cu un complement direct; intranzitiv, înv. nestrămutător, neatârnat.
  • 1787 VĂCĂRESCU, Obs. Gram., 120: De aceste graiuri avemu dă doao chipuri, păntru căci unile sântu asolute sau „dă sineș” și nu au după dânsele vreo cădere, cum: „a dormire”, „a murire”, „a curgere”… și altele.
  • 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., II, 105/6: Au se repoartă cu subiectul cătră același verb, d. e. Murind Hristos au zis: „iartă-le, Doamne, păcatul” ... au nu, remâind absolut, adică neatârnat.
  • 1871 LMD, I.

2. GRAM. Înv. (Despre propoziții principale) Care este independent.
  • <1840-1841> Acte șch., 97: Felurile propozițiunilor: principală, absolută și relativă, incidentă, splicătorie și definitivă, simplă și compusă, dreaptă și întoarsă, activă și pasivă.
  • 1848 I. POP, Lecții de log., 23/26: Sânt două feluri de principale, principală absolută și principală relativă.
  • 1871 LMD, I.

3. GRAM. Ieșit din uz (Despre pronume) Care este folosit în formă accentuată.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 54: Pronumele personal are altă înfățișare când e absolut și alta când e conjunct („pe mine nu mă vede”).
4. GRAM. (Despre timpuri verbale și valorile lor) Care raportează acțiunea la momentul vorbirii.
  • 1954 SCL, nr. 3-4, 327: Timpurile absolute au însă și ele valori de relație, atunci când nu le mai raportăm la momentul vorbirii, ci la un alt timp.
  • 1957 St. Gram., II, 59: Cu vremea, viitorul al II-lea a rămas fără valoarea pe care a avut-o la început, nu s-a mai întrebuințat ca timp relativ, ci s-a întrebuințat ca timp absolut.
  • 1958 Intr. Lingv., 153: În limba română, la indicativ, timpuri absolute sunt prezentul, perfectul, viitorul întâi.
  • 1963 Gram. Lb. Rom.2, I, 234: Timpurile care exprimă o acțiune raportată numai la momentul vorbirii sunt timpuri absolute.
  • 1997 DSL, 12: În limba română, opoziția absolut – relativ privește, în cadrul trecutului, distincția perfect simplu și perfect compus, timpuri absolute, în raport cu mai mult ca perfectul, timp relativ.
  • 2008 GALR – 2008, II, 52: Obligativitatea nu exclude posibilitatea de omisiune a complementului, fie o omisiune acceptată curent de unele verbe, ca în cazul utilizărilor absolute.

5. (Despre verbele tranzitive) Care are complementul direct neexprimat, dar subînțeles.
  • 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 153: În exemplul „De câte ori mă duc la el, îl întâlnesc sau bând sau dormind” ... tranzitivul „a bea” e întrebuințat în mod absolut.
  • 1991 BRÂNCUȘ, Ist. Cuv., 173: Din citatele reproduse aici, ar rezulta că „a spune”, verb tranzitiv, ca și „a zice”, e folosit rar cu valoare absolută, adică fără obiectul direct exprimat.
  • 2008 GALR – 2008, 343: Numeroase verbe tranzitive ajung, în utilizările absolute, să-și piardă complementul direct.

✧ (Adverbial)
  • 1997 DSL, 244: Dacă verbul este intranzitiv sau tranzitiv folosit absolut, construcția impersonală se realizează, în absența pasivului, prin suprimarea subiectului personal și inserția mărcii „se”.
✧ Sint. GRAM. Ablativ absolut v. ablativ.
✧ Sint. GRAM. Genitiv absolut v. genitiv.
✧ Sint. GRAM. (Din fr. superlatif absolu) Superlativ absolut = grad de comparație, la adjective și adverbe, care exprimă nivelul cel mai înalt sau cel mai scăzut al însușirii unui obiect sau al manifestării unei circumstanțe fără stabilirea vreunei relații directe între acestea și alte obiecte sau circumstanțe.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., II, 581: Prea înțelept este un superlativ absolut, cel mai înțelept este un superlativ relativ.
  • 1871 LMD, II, 1 385: Superlativ absolut, care are, în toate limbele sus comparate, mod de formațiune analogă.
  • 1907 CANDREA, Gr. Țara Oaș., 18: Superlativul absolut mai adesea întrebuințat de oșani este cel construit cu tare: tare bun, tare rău, tare frumos etc.
  • 1944 IORDAN, Stil. Lb. Rom., 170: Superlativul absolut al adverbelor de mod se formează, în vorbirea familiară și populară, cu sinonimele afective ... ale lui „foarte”.
  • 1954 VIANU, St. Stil., 561: Superlativul absolut este indicat, în limba curentă, printr-un adverb care, prin gramaticalizarea lui, și-a pierdut forța expresivă.
  • 1958 St. Lb. Stil, 308: Caracteristic pentru stilul său [al lui Slavici] este superlativul absolut.
  • 1963 Gram. Lb. Rom.2, I, 131: Numărul adverbelor cu valoare expresivă cu care se poate construi superlativul absolut este foarte mare: „admirabil”, „colosal”, „extraordinar”.
  • 1969 COTEANU, Morf., 149: Superlativul absolut a avut desigur mai multe modalități de exprimare, căci aromâna s-a oprit la „multu” + pozitivul adjectivului, pe când dacoromâna la „foarte” + pozitivul adjectivului, ca structuri curente.
  • 1997 DSL, 494: Superlativul absolut este o subcategorie dinamică în tot cursul istoriei limbii.
  • 2002 M. AVRAM, St. Morf., 56: În aceeași lucrare nehotărâtul „oarecare” este înregistrat … cu un citat în care este folosit cu un determinant gradual echivalabil cu superlativul absolut.
  • 2008 GALR – 2008, I, 154: Intensitatea unei însușiri poate fi stabilită prin comparație (comparativul și superlativul relativ) sau fără comparație (superlativul absolut).

✦ LINGV. (Despre elemente inițiale sau finale ale cuvântului) Care este precedat sau urmat de pauză.
  • 1973 FD, nr. 8, 173: În poziție finală absolută prepalatala [e] se închide la [i].
  • 2000 Lb. Rom. Mold., 1, 173: Din textele transcrise fonetic rezultă că toate vocalele pot apărea nediftongate în poziție inițială de cuvânt (inclusiv la inițială absolută, după pauză), deci pot forma hiat cu vocala finală a cuvântului precedent.
  • 2011 D. Logop.2, 103: În ceea ce privește limba română, există o diversitate de soluții privitoare la statutul fonologic al oclusivelor palatale („k”, „g”) și consoanelor urmate de („i”) asilabic, prezente în finală absolută.

6. (În opoziție cu relativ) Care este independent de orice condiții și relații, care nu se supune niciunei restricții sau rezerve, care nu comportă nicio excepție; complet, perfect (2), desăvârșit (3).
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 6.
  • 1842 ASACHI, Lex.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, I, 98: Numărul lăcuitorilor se zice împoporare, carea se împarte în absolută și rălativă.
  • 1846 EPISCUPESCUL, Practica, 107/4: Stenia și astenia sunt două deosebite, absolute și relative acte ale vieții organismului.
  • 1848 BREZOIANU, Învățătorul, 86: La acest prințip care este netăgăduit de bun, dar care nu este de aplicație absolută și uniformă în toate localitățile, ne fuse peste putință de a ne conforma la început.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1851 STAMATI, D.
  • 1853 BARIȚIU – G. MUNTEANU, Wb., I, 13.
  • 1857 POLIZU, Vocab.
  • ante 1859 RUSSO, Scrieri, 184: Libertatea absolută este cu neputință în lume fără o deplină transformare a neamului omenesc.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.: Sens absolut.
  • 1862 ANTONESCU, D.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1866 Const. (1866), XVI: Libertatea conștiinței este absolută.
  • 1867 CANELLA, Vocab., 201: Adjectivul prepus ia un înțeles plin și absolut.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
  • 1871 LMD, I.
  • <1875-1876> CONTA, Teor. Fatal., 64: Ideile abstracte se mai împart și în alte două clase, în absolute și relative.
  • 1880 EMINESCU, Pub., III, 72: E cu putință ca afirmațiunea aceasta să fie prea absolută, dar chiar dacă omul de stat al României va fi sulevat alte cestiuni ... totuși n-ar fi nimic în toate acestea care ar putea justifica cea mai mică aprehensiune.
  • 1885 Cod. Pen. (1864) – Adn., 238: [Procedura penală] trebuie să fie respectată și observată de judecătorii corecționali, chiar în casul când faptul autorisat de legea civilă s-ar lega prin raporturi intime și absolute cu faptul pedepsit de legea penală.
  • 1889 Cod. Pen. (1864) – Adn., 140: Nu se poate zice că funcționarii unui așezământ public ... sunt niște simpli amploiați particulari și că nu intră în termenii absoluți ai art. 144.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1918 ZAMFIRESCU, Pub. Mem., 88: Dintre toate popoarele din bazenul Mării Negre, niciunul nu are mai multă afinitate cu sufletul trecutului de pe Helespont și mai mare interes pentru absoluta libertate a strâmtorilor ca poporul român.
  • 1935 G. M. ZAMFIRESCU, Nerușinare, I, 25: Mă furase fără să simt și mă ademenise, mai în larg și tot mai adânc, bestia de care mă apărasem, până atunci, cu lacrămile și cu fuga pe maidan în soare și în libertatea absolută a jocului.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 557: Mergerea Voievodului la vânătoare înfățișează o regresiune în mediul pastoral și apoi într-o natură absolută, abstrasă oricărei umanități.
  • 1945 OȚETEA, T. Vladimirescu, 50: În fiecare județ erau doi [ispravnici], unul român și unul grec. Dar regula nu era absolută.
  • 1957 VIANU, St. Stil., I, 209: O origine absolută [a metaforei] nu este cu putință de stabilit.
  • ante 1961 BLAGA, Gândirea Rom., 101: Mărturisirea ortodoxă nu este susținută cu fanatismul propriu credințelor într-o pretinsă doctrină absolută.
  • 1969 Teatrul (R.), februarie, 80: Răul este absolut.
  • 1978 NOICA, Sentimentul, 114: Ființa nu are nevoie, spre a se împlini, de instanțe absolute, și chiar împărații din basme … recurg în cele din urmă la instanțe mai apropiate.
  • 1985 Flacăra, nr. 4, 15: Nu ne facem decât datoria absolută de a fi suflet în sufletul celor ce ne-au crescut.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 213: Disputa dintre partizanii unui efort axat pe dezvoltarea industriei ca imperativ absolut ... și cei care puneau accentul pe ocrotirea agricultorilor mici și mijlocii ... s-a dus nu numai la nivel doctrinar.
  • 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 95: Lumea bună, instanță a bunului gust, cedează vanităților superficiale ale momentului și consacră pseudo-valori, valori relative, în locul celor absolute.
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 107: Apropierea necesară exercitării protecției nu devine funcțională dacă nu are un punct de sprijin în afara ei, în depărtarea stabilă a unui reper absolut.
  • 2004 DJUVARA, Ist. Adev., I, 23: Povestirea istoricului nu poate fi în niciun caz … o coincidență absolută cu trăirea reală pe care vrea să o comunice.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 132: Acum începe să se formeze un mare clișeu, devenit de fapt un mare mit, al superiorității absolute a cărții străine asupra celei românești.

✧ Sint. IST. (În opoziție cu cronologie relativă; din fr. chronologie absolue) Cronologie absolută = cronologie care determină cu exactitate anul, luna, ziua sau chiar ora la care a avut loc un eveniment, un fenomen etc., în mod independent, fără a depinde de alți factori.
  • 1937 Rev. Istor., nr. 4-6, 186: Sunt strate archeologice databile prin obiecte egiptene și strate egiptene databile prin obiecte minoice. Așa s-a ajuns la o satisfăcătoare cronologie absolută.
  • 1960 Ist. României, I, XLV: Sforțări deosebite s-au făcut și se fac pentru elaborarea unei cronologii absolute (adică ani solari) a perioadelor străvechi.
  • 1979 D. Etnol., 81: Metoda radiocarbon … determină cronologia absolută, mergând cu precizie până la secvențe mici de timp.
  • 1979 DRĂGUȚ, Arta gotică., 16: Dacă ținem seama de cronologia absolută a stilului gotic, ansamblul de la Cârța era deosebit de întârziat.
  • 1980 IVĂNESCU, Ist. Lb. Rom., 21: Nu putem stabili cronologia relativă sau absolută a numeroase procese lingvistice din epocile preliterare.
  • 1997 DSL, 143: În cazul cronologiei absolute, data atestării unui fenomen este considerată drept limită temporală superioară a apariției acestuia.

✧ Sint. FILOZ. Adevăr absolut v. adevăr.
✧ Sint. EC. Plusvaloare absolută v. plusvaloare.
7. (Despre regimuri politice sau forme de guvernământ) Care nu cunoaște nicio restrângere sau niciun control; care nu suportă nicio opoziție; autocratic.
  • 1842 ALEXANDRESCU, Călăt., XXXII: Doi oameni însemnați în istoria lumei atrăgeau atunci interesul și atenția; unul general mare și răsboinic viteas ... Celalt viteas și înțelept ... care prin despotismul cel mai absolut civiliza o nație sălbatică.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1867 MAIORESCU, Crit., II, 465: Peste Franța au trecut în cei din urmă 80 de ani toate formele de stat: ... constituțiune cu două camere și guvern directorial, la 1799, constituțiune consulară, la 1804, imperiu absolut, la 1814.
  • 1890 BARIȚIU, Ist. Transilv., II, 620: Popoarele sub domnie absolută foarte în anevoie își pot da și câștiga o educațiune politică sănătoasă.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1898 Enc. Rom., I, 12: Domnia absolută este aceea cari nu-i normată și nu recunoaște niciun fel de lege positivă.
  • 1908 IBRĂILEANU, Spirit. Crit., 1 017: El [Eminescu] dezvoltă acum pe larg teoria domniei absolute, singura formă bună de guvernământ.
  • 1915 PĂCALĂ, Monogr. Rășinariu, 51: Tot hotarul era în stăpânirea absolută a vechilor locuitori.
  • 1940 BRĂTIANU, Enigmă, 113: După dezastrul de la Mohacsi ... era independenței s-a încheiat; epoca atotputerniciei turcești începe. Ea n-a fost totuși niciodată atât de absolută ca în celelalte țări ale Europei Orientale.
  • 1982 Viața Rom. (R. US), nr. 11, 46: Lovitura de stat a însemnat și drumul către ... dictatura absolută.
  • 1989 D. Mitol.2, 391: Religia – de la sumerieni la asirieni – a fost fidelă unui pragmatism dur, destinat în primul rând să justifice divinitatea regalității absolute.

✧ Sint. Putere absolută | (Din fr. autorité absolue) Autoritate absolută = putere sau autoritate care nu cunoaște limite, fără control.
  • 1842 Curier a. sexe, IV, 2862/7-8: Diana semăna că are o autoritate absolută.
  • 1845 F. AARON, El. Ist. Lumii, 104/17: Regi din toate dinastiile goniră cu statornicie planul de a întemeia o putere absolută, micșorând puterea semeților vasali.
  • 1862 PONTBRIANT, D., 171: Dicasteriu, (gr.) collegii de judecători (tribunale) fără autoritate absolută la o divisiune teritorială (județ).
  • 1867 CANELLA, Vocab., 59: Curtisanii, principii, regina, regele însuși formară mai multe conspirații în contra Cardinalului Richelieu spre a se trage de subt autoritatea sa aspră și absolută.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab., 210.
  • 1878 ODOBESCU, Ist. Cont., 521: Principiile de egalitate între oameni plăceau foarte mult minții sale și el își croise o teorie de modelare universală a omenirii, pe care știa totuși s-o împace ... cu autoritatea absolută a unui monarc autocrat.
  • 1890 XENOPOL, Ist. Rom., III, 161: Domnul român avea deci, în vremile mai vechi ale istoriei noastre, o putere absolută în înțelesul cel mai deplin al cuvântului.
  • 1899 CHENDI, Period., I, 288: Oficiile erau legate de puterea absolută a statului.
  • 1922 BARNOSCHI, Orig. Democr., 10: Domnitorul, în principiu, avea autoritate absolută.
  • 1929 FILITTI, V. Org. Adm., 7: Izvorul puterii absolute a Domnului trebuie căutat în înseși împrejurările în care s-au format Principatele.
  • 1945 OPRESCU, Man. Ist. Artei, II, 13: Monumentele de forme grandioase ... apar ca un simbol al forței dominatoare a Papilor sau a suveranilor cu putere absolută.
  • 1964 Ist. Lit. Rom., I, 631: Țarul urmărea stabilirea unui stat centralizat, cu caracter laic, bazat pe autoritatea absolută a monarhului.
  • 1981 GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, I2, 25: În proiectele sale de cod ..., M. Fotino aplica domnului formula prin care în Basilicale era definită puterea absolută a guver​natorului de provincie.
  • 1988 D. Inst. Feud., 170: Domnul exercita o putere absolută.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 281: Puterea absolută pe care o dobândeau asupra celor care executau concret ororile ... și faptul că erau tot mai onorați de aparatul de partid și de stat … provocară modificări profunde în psihologia ofițerilor de securitate.
  • 1999 DJUVARA, Ist. Rom., 254: În democrațiile mari din Apus, cum sunt SUA, Marea Britanie, Franța, nu conduce un dictator, nici chiar un guvern cu putere absolută. Există parlament, există opinie publică.

✧ (Cu schimbarea construcției)
  • 1857 ARISTIA, Parallela, I, 359/14: Să fie subordinați toți sub o singură magistratură fără responsabilitate, întărită cu absolută putere.
  • 1982 D. Dr. Publ., 113: El [șeful de stat] îi conferă apoi plenipotențiarului desemnat deplină și absolută putere pentru a conveni, a redacta, a încheia și semna, cu plenipotențiarul pe care celălalt șef de stat îl va desemna, toate acordurile.

✧ Sint. POLIT. (În opoziție cu monarhie constituțională; din fr. monarchie absolue) Monarhie absolută = formă de guvernare în care monarhul are puteri nelimitate.
  • <1801-1812> BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 375: Dictatura … este un feliu de monarhie „absolută” [Notă de subsol].
  • 1842 RUS, Icoana pământului, I, 107: Monarhiile nerestrinse sau absolute sânt acelea unde domnitoriul are drept nu numai a chivernisi statul, dară a da și legi după plăcere.
  • 1862 PONTBRIANT, D., 171: În monarchia absolută, capul statului are singur puterea suverană; în monarhia constituțională temperată sau represintativă, puterea supremă ... e împărțită între domnitor și represintanții națiunii.
  • 1867 MAIORESCU, Crit., II, 465: Peste Franța au trecut în cei din urmă 80 de ani toate formele de stat: la 1788, monarhie absolută, la 1793, republică moderată ..., constituțiune cu două camere și guvern directorial, la 1799.
  • 1870 BOLLIAC, Art. Polit., 272: Aceste staturi civilizate își aveau Constituțiunile din monarhii absolute înmuiate prin reforme rezultânde din revoluțiuni.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 85.
  • 1889 LAHOVARI, Discursuri, I, 227: Tirania monarhiei absolute ... oprimă poporul.
  • 1897 DELAVRANCEA, Discursuri, 308: Este o politică opresivă. Unul sau prea puțini împrejurul unuia gândesc, voiesc, decid pentru toți. Sistem ilustrat și dezvoltat în monarhiile absolute.
  • 1926 BART, Peste ocean, 396: Regalitatea americană are prerogativele monarhiei absolute, puteri necunoscute și uneori nelimitate, subordonând adesea puterile publice și chiar interesele naționale.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 106: De la urcarea pe tron a lui Dioclețian, imperiul devine o monarchie absolută.
  • 1945 OPRESCU, Man. Ist. Artei, II, 30: Arta barocă, la Bernini și la imitatorii acestuia, se va pune în serviciul monarhiei absolute.
  • 1964 Ist. Lit. Rom., I, 281: Neagoe Basarab întrece chiar pe teoreticienii contemporani ai monarhiei absolute.
  • 1982 Viața Rom. (R. US), nr. 7, 51: Generalul-stat … nu a rezistat ca monarhie absolută nici măcar în anii regimului.
  • 1988 D. Inst. Feud., 121: Conducătorii monarhiei absolute, pătrunși de ideologia iluministă, au căutat să obțină informațiile necesare în scopul realizării operei de reforme pe care o urmăreau.
  • 2000 D. Adm. Publ., 96: În cazul monarhiei absolute activitatea executivă se realizează exclusiv de către suveran și un consiliu de coroană numit de acesta.

✧ Sint. Înv., rar (Din fr. mandat absolu) Mandat absolut = mandat de la îndeplinirea căruia nu se poate sustrage nimeni.
  • 1898 Enc. Rom., I.
✧ P. ext.
  • 1977 D. Astron., 124: О problemă de mare importanță în dreptul spațial о constituie delimitarea spațiului cosmic de cel aerian, acesta din urmă fiind în jurisdicția și suveranitatea totală și absolută a statului respectiv, pe când la cel cosmic având drept de folosire liberă toate statele.
  • 1982 D. Dr. Publ., 118: Doctrina Harmon reprezintă o transpunere a teoriei suveranității absolute într-un diferend ivit între S. U. A. și Mexic în legătură cu utilizarea apelor fluviului Rio Grande.

✦ (Despre oameni în poziții de conducere) Care guvernează sau stăpânește în mod autoritar, fără restricții; care are puteri nelimitate.
  • 1812 BUDAI-DELEANU, Țiganiada, 339: Acel om cu un suflet așa mare și proprietăți neasămănate Să să facă apoi, prin o tâmplare, Monarh absolut într-o cetate.
  • 1842 CODRU-DRĂGUȘANU, Peregr., 165: Se vede zogrăvit pe cupola capelei den acest palațiu chipul regelui celui mai absolut, Ludovic XIV.
  • 1842 RUS, Icoana pământului, I, 107: Un așa domnitoriu se zice monarh nerăstrâns sau absolut.
  • 1858 ORĂȘANU, Misterele, VI, 5: Spoiții vor să fie despoți, și dictatori absoluți, vor deodată să ne latiniseze, ceea ce nu prea priimește majoritatea.
  • 1863 SION, Ist. Țării Rom., 46: Pe țeranii cei liberi se arunca dări după voința și trebuințele domnilor, care erau absoluți întru aceasta.
  • 1867 MAIORESCU, Crit., II, 466: Cesar primește întreaga putere pentru sine și pentru descendenții săi masculini, Augustus și Tiberius sunt de-a dreptul împărați, însă cu o umbră de aparință republicană, succesorii lor rămân împărați absoluți.
  • 1870 BOLLIAC, Art. Polit., 269: Ce este domnul în această Constituțiune? – Suveran absolut, infailibil, inviolabil, neresponsabil de nicio faptă a sa.
  • 1870 COSTINESCU, Vocab., I, 507.
  • 1882 EMINESCU, Pub., V, 213: Se apropie ora în care, în România, omului de la guvern îi va fi permis totul, cetățeanului nimic; ora în care aparatul electoral, construit după rețeta tuturor stăpânilor absoluți din lume, nu ne va mai da din urne decât creaturi ale unei persoane, ale unui singur om, ale despotului, ale d-lui I. Brătianu.
  • 1889 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 78: Fiecare magnat este domn absolut ca și un principe.
  • 1932 DAMIAN, Celula, 26: Cum spuneam, vătaful e stăpân absolut. El are toate veniturile, el concesionează toate negustoriile.
  • 1936 ARGETOIANU, Îns., I, 437: E destul să stai trei zile în Germania ca să-ți dai seamă că Führer-ul e stăpân absolut și necontestat pe spiritul maselor.
  • 1945 OPRESCU, Man. Ist. Artei, II, 75: Barocul ... a fost ... stilul cel mai propice pentru a pune la îndemâna monarhilor absoluți o artă, conformă concepției pe care și-o făceau supușii și acești monarhi înșiși, despre menirea, persoana și rostul lor în lume.
  • ante 1961 BLAGA, Gândirea Rom., 218: Un monarh absolut, chiar dacă ar avea toate virtuțile nu trăiește veșnic.
  • 1969 Teatrul (R.), nr. 1, 107: Recunoaște drept legitimă existența unui monarh absolut.
  • 1984 O. DRIMBA, Ist. Cult., I, 75: Inițial, regele era conducătorul absolut.
  • 2000 D. Adm. Publ., 56: Împăratul era șeful absolut al armatei, al administrației și al tezaurului.
  • 2011 Adevărul (C.), ap. CIOLAN, Misterele cuv., 233: Banii câștigați din alcool [de mafioții americani] au fost investiți apoi în cazinourile din Las Vegas, ceea ce i-a făcut stăpâni absoluți pe industria jocurilor de noroc.

✧ Fig.
  • 1858 ORĂȘANU, M. Mahalale., VIII, 7/1: Aici lașetatea domnește-absolută, Aici viclenia sigilul și-a pus; Colea desfrânarea e de toți văzută, Dincolea rușinea de mult timp s-a dus.
  • 1907 St. Doc. Liter., XII, 129: Asta înseamnă că ești stăpân absolut pe filele ce trimit.
  • 1934 NEGULESCU, Geneza, 78: Toți cei ce au creat, prin puterea cugetării lor, lumile „de dincolo de realitate” ... și-au căutat consolarea în acele „ținuturi imaginare”, pe care le construiau după bunul lor plac și în care se simțeau stăpâni absoluți.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 79: Apele rămân ... stăpâne absolute.

✧ P. ext.
  • 1844 BĂLCESCU, Scrieri, I, 155: În starea de atârnare și supunere desăvârșită în care se afla cultivatorii săraci și dezarmați înaintea stăpânului lor războinic, care avea puterea în mână și care era proprietar absolut, nu numai peste pământ, dar și peste tot ce slujea a-l esploata, ... ei erau foarte slabi.
  • 1882 Columna, nr. 6, 367: „Dominus” … vine de la „Domus” „casă” și însemna la început pe proprietarul absolut al casei și a tot ce-i aparține, „capul familiei”.
  • 1933 BART, Europolis, 101: Învechit și ridicol i se părea obiceiul de a da raportul zilnic către soțul-șef, suveran absolut.
  • 1941 CĂLINESCU, Ist. Lit. Rom., 506: În Ștefan cel Mare este exemplificată cu un rar noroc psihologia autocratului, a tatălui de familie absolut și în sfârșit a bătrânului.
  • 1966 NEGOIȚESCU, Scriit., I, 65: Iată cum, Grigore Alexandrescu poate consuna sensibilității noastre estetice și morale, ca liric absolut.
  • 1982 România Liter. (S.), 2, nr. 15, 7: Soțul se considera stăpân absolut.

8. MAT., FIZ. (Despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de un sistem de referință.
  • 1837 POENARU, El. Geom., 81/4: Într-acest chip se poate găsi prețuirea absolută a unui unghi făcându-se comparația între acul care-i slujaște drept măsură și între circonferența întreagă.
  • 1949 LTR, I, 8: Sarcina electrică și entropia sunt mărimi absolute.
  • 1951 VRĂNCEANU, L. Geom. Dif., I, 132: Eliminarea lui ,  între invarianții relativi conduce la invarianții absoluți.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 204: Raportul maselor absolute m/M fiind sensibil egal cu raportul numerelor de masă ... putem scrie relația.
  • 1978 D. E. Șt., 304: Lungimea și durata nu sunt mărimi absolute.

✧ (Adverbial)
  • 1836 ASACHI, El. Mat., I, 68/9: Uniunile unei fracții sânt ecvale între ele și, absolut socotite, au tot acele proprietăți ca și numerile întregi.
✧ Sint. (Din fr. valeur absolue) Valoare absolută = a) MAT., FIZ. Valoarea unui număr real, independent de semn.
  • 1872 CULIANU, C. Alg., 7: Se dă nume de valoare absolută a unei câtimi algebrice valoarei numerice a acestei câtimi luată fără niciun semn.
  • 1962 Man. Alg., VIII, 278: Primul factor este rădăcina pătrată din valoarea absolută a numărului negativ.
  • 1972 D. Fiz., 56: Gazul este comprimat, iar mașina primește din exterior un lucru mecanic egal (în valoare absolută) cu cantitatea de căldură cedată de mașină izvorului rece.
  • 1977 D. Astron., 393: Înclinarea i a planului orbitei față de planul tangent la sfera cerească se poate determina numai în valoare absolută.
  • 1978 D. E. Șt., 68: În plan, coordonatele carteziene (abscisa și ordonata), care sunt cel mai des folosite, reprezintă, în valoare absolută, distanțele punctului față de două axe perpendiculare.
  • 2000 DEX – SE, IV, 149: Când un număr este rotunjit prin adaos, valoarea sa absolută nu descrește.
  • 2002 BRATOSIN, El. Dinam., 81: G (γ) este valoarea absolută a modulului complex.

b) FIZ., CHIM. Valoare care nu depinde de un sistem de referință.
  • 1956 SANIELEVICI, Radioact., I, 32: Sarcina pozitivă ar fi uniform distribuită în volumul atomului, valoarea ei absolută fiind egală cu suma sarcinilor electronilor.
  • 1964 D. Chim., 100: Unghiurile de rotație au aceeași valoare absolută.
  • 2006 D. Enc. Mar., 527: Pentru propagarea sunetului în ocean are o importanță deosebită nu valoarea absolută a vitezei acestuia, ci profilul (forma) curbei vitezei sunetului în adâncime.

c) Valoare cu caracter de obligativitate.
  • 1998 D. Dr. Afac., III, 74: Principiul libertății părților nu are însă valoare absolută.
  • 2007 D. Dr. Civ. (2007), 74: Principiul prevăzut de lege în această ipoteză este acela că fiecare dintre fidejusori răspunde pentru întreaga datorie. Acest principiu nu are valoare absolută.

✧ Sint. FIZ. (Calc după fr. mouvement absolu) Mișcare absolută = deplasare a unui corp față de un sistem de referință fix.
  • 1895 PONI, El. Fis., 7: Mișcarea este absolută când corpul își schimbă locul său în spațiu față cu un alt corp.
  • 1951 CARAFOLI, Aerodin., 360: Să constatăm, pe de altă parte, că potențialul f reprezintă mișcarea absolută.
  • 1972 D. Fiz., 176: Einstein a arătat că rezultatul experienței trebuie interpretat ca o dovadă a falsității ipotezei eterului, mișcarea absolută a corpurilor fiind o noțiune lipsită de sens.

✧ Sint. GEOL. (Din fr. altitude absolue) Altitudine absolută = înălțimea unui punct de pe suprafața scoarței terestre față de nivelul mediu al Oceanului Planetar.
  • 1915 VÂLSAN, Geogr., 245: Un relief de maturitate, găsindu-se acum la altitudinea absolută de 600-700 m, pare a coincide cu terasa superioară.
  • 1974 D. Geomorf., 117: [Forma de relief] este caracterizată prin altitudine absolută mare, de obicei peste 800 m.
  • 2013 DGS, 393: Curba de nivel este linia de pe o hartă topografică ale cărei puncte sunt situate la aceeași altitudine absolută.

✧ Sint. AGRIC. Greutate absolută = greutate a unui număr de 1 000 de semințe, exprimată în grame, necesară aprecierii calității semințelor și stabilirii normelor de semănat.
  • 1923 Bul. Grăd. Bot., nr. 3, 76: Optimum de apă dat în epoca a doua de vegetație, sporește în mod simțitor greutatea relalivă a spicelor și boabelor, plantele au cel mai mare procent de spice și boabe fără însă a avea și cea mai mare greutate absolută, care revine plantelor desvoltate cu 50% de apă în primul stadiu de creștere.
  • 1947 IONESCU-MUSCEL, C. Filatură, 52: Se ia[u] ca bază greutățile absolute ale bumbacului.
  • 1957 Flora, V, 451: Osijek ... Plantă înaltă, larg ramificată, cu frunze acoperite cu peri albicioși. Boabele mari, cu greutate absolută de 170 gr. Soi bogat în ulei.

✧ Sint. FIZ. (Din fr. température absolue) Temperatură absolută = temperatură exprimată în grade Kelvin, pornind de la zero absolut.
  • 1909 Viața Rom. (R.), nr. 1, 138: Energia radiată pe un cm2 de corp negru e proporțională cu puterea pătrată a temperaturii absolute a acelui corp.
  • 1948 V. MARIAN – ȚIȚEICA, C. Fiz., II, 98: La temperaturi foarte joase, ea [căldura] crește cam proporțional cu puterea a treia a temperaturii absolute.
  • 1952 CARAFOLI – OROVEANU, Mec. Fluidelor, I, 13: Notând cu T temperatura absolută și cu 6° temperatura în grade Celsius vom avea pentru viscozitatea aerului μ = 0, 0000176.
  • 1964 D. Chim., 210: Pentru substanțele paramagnetice, susceptibilitatea magnetică (x) este invers proporțională cu temperatura absolută.
  • 1977 D. Astron., 130: P este presiunea gazului, 'n numărul particulelor pe unitatea de volum, k constanta lui Boltzmann, iar T temperatura absolută.
  • 1978 D. E. Șt., 12: Energia cinetică globală a acestor particule (atomi, ioni, molecule) determină temperatura absolută a corpului respectiv.
  • 1981 Contemp. (S.), nr. 8, 5: Temperaturi absolute de 200-300 grade.

✧ Sint. FIZ. (Calc după fr. temps absolu) Timp absolut = „timpul în care durata unui fenomen e independentă de starea cinematică a sistemului de referință la care e raportată.” (LTR, I, 8)
  • 1910 Disc. Recepție, XLVI, 9: Timp absolut, independent de spațiu, nu există, și numai asociația din timp și din spațiu prezintă realitatea.
  • 1929 An. Ateneu Rom., 189: Bergson admite invariabilitatea timpului absolut; sau, din contră, dacă spațiul, timpul și masa corpurilor variază cu mișcarea, considerând evenimentele din alte sisteme de referinte, de cât cele în cari se întâmplă aceste evenimente.
  • 1949 LTR, I, 8.
  • 1969 DUMITRIU, Ist. Log., 545: Mecanica clasică admitea ... un timp absolut.

✧ Sint. FIZ. Spațiu absolut = „spațiu fizic euclidian în care dimensiunile corpurilor sunt independente de starea cinematică a sistemului de referință la care sunt raportate.” (LTR, I, 8)
  • 1929 An. Ateneu Rom., 118: Nu este viteză absolută, cum nu este nici spațiu absolut, nici timp, nici masă absolută.
  • 1949 LTR, I, 8.
  • 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 545: Mecanica clasică admitea ... un spațiu absolut.

✧ Sint. FIZ. (Din fr. vitesse absolue) Viteză absolută = viteza unui corp în raport cu un sistem de referință considerat fix.
  • 1929 An. Ateneu Rom., 118: Nu este viteză absolută, cum nu este nici spațiu absolut, nici timp, nici masă absolută.
  • 1951 CARAFOLI, Aerodin., 47: Wk este vitesa absolută a punctului omolog de pe cerc.
  • 1952 CARAFOLI – OROVEANU, Mec. Fluidelor, I, 114: Viteza absolută de intrare Vx face unghiul δ1 cu tangenta la circonferința exterioară a roții de rază r1.
  • 1975 DUMITRIU, Ist. Log., 545: Cea mai faimoasă dintre aceste experiențe este experiența lui Michelson și Morley, prin care se căuta să se determine viteza absolută a pământului (față de eter).

✧ Sint. FIZ. Eroare absolută = v. eroare.
✧ FIZ. Sint. Corp absolut negru = corp care absoarbe toată cantitatea de energie radiantă ce cade pe suprafața sa.
  • 1948 V. MARIAN – ȚIȚEICA, C. Fiz., II, 194: Un corp care are o putere absorbantă egală cu unitatea, adică absoarbe toată energia radiantă ce cade pe suprafața sa, se numește corp absolut negru.
  • 1964 D. Chim., 157: Unitate fundamentală de măsură a intensității luminoase în sistemul MKSCd, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă normală a unui centimetru pătrat de corp absolut negru, la temperatura de solidificare a platinei.
  • 1972 D. Fiz., 266: Există unele surse de lumină pentru care luminanta este, practic, aceeași în toate direcțiile (în mod riguros, doar suprafața corpului absolut negru are această proprietate), numite surse care se supun legii Lambert.
  • 2003 CIULACHE, Meteor. Clim., 39: Corpul (ideal) care absoarbe întreaga cantitate de energie radiantă ce cade pe suprafața sa poartă numele de corp absolut negru.

✧ Sint. Zero absolut = a) FIZ. v. zero.
b) Fig. Persoană lipsită de orice valoare, fără niciun merit.
  • ante 1964 VINEA, Lunatecii, 100: E comod să fii un zero absolut.
II.
1. Care se află pe treapta cea mai de sus, considerat în raport cu categoria din care face parte; perfect (1), desăvârșit (2), total (1), maxim2 (1).
  • 1838 ALBINEȚ, Macr., 13/23: Acolo unde această absolută umezeală, adecă sângele, cuprinde locul slobozeniei și al minței, ... se înfățoșază la nenorocitul bolnav toate adevăratele însușiri animale.
  • 1847 TEULESCU, Indiana, 35/31: Lume ale cărei prejudiții sânt absolute.
  • 1849 STAMATI, Fiz. Elem., 9/18: Câtimea absolută a materiei unui trup nu se poate spune.
  • <1849-1852> BĂLCESCU, Mihai Viteazul, 11: Sunt 18 secoli și jumătate de când Hristos întreprinse a răsturna lumea veche, ... substituind în loc o altă lume, o altă civilizație, întemeiată pe principiul subiectiv, dinlăuntru, pe dezvoltarea absolută a cugetării și a lucrării omenești în timp și în spațiu.
  • 1857 BARONZI, Monte Cristo, IV, 61/21: Credința absolută la principiele guvernamentale ... ura profundă pentru ideologi, acestea era[u] elementele vieței interioare și publice afișate de D. de Villefort.
  • 1869 BARIȚIU, ap. B. Contemp., VII, 190: Opusețiunea rămase în număr de 7 inși, adică 10% din cei adunați, apoi se aleseră 4 deputați p[entru] Miercurea, din maioritatea ce votă pentru abstinență absolută.
  • <1875-1876> CONTA, Teor. Fatal., 76: Când caut să concep nimicul absolut, sunt sprijinit de un sentiment penibil de gol, care mă obosește cumplit și în sfârșit mă face de amețesc.
  • 1881 EMINESCU, Pub., IV, 444. Așadară măsuri interne, combinate cu alte vederi de politică economică decât ale absolutului liber schimb cari au domnit pân-acuma ar fi poate în stare de-a ocupa brațele și inteligențele celei mai nouă imigrațiuni cu o lucrare mai folositoare și mai spornică decât precupețirea spirtului.
  • 1898 BARIȚIU, Ist. Transilv., I, 401: Să se recunoască absoluta, imperioasa necesitate de a duce tinerimea la nește școale undeva.
  • 1911 ZAMFIRESCU, Anna, 624: O trebuință absolută de a-l vedea prinse ființă în sufletul ei.
  • 1911 GALACTION, Pub., I, 74: [Eminescu] pare că el însuși e cuprins uneori de un perspicace scepticism în privința valorii lui absolute.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 144: Dar autoritatea criticilor este, după cum se vede, o fatalitate absolută.
  • 1930 BOTTA, Pub., 207: Am citit undeva un fragment dintr-un scenariu scris de Alexandru Riecevski …, o veritabilă operă de artă de o valoare absolută în sine.
  • 1937 STĂNILOAE, Ortodoxie, 34: Ortodoxia nu e făcută să strălucească în vidul absolut sau să se odihnească veșnic în sine, ci, cu toată neschimbarea dogmelor sale, ea inundă în suflete.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 67: [Guvernantele] ne priveau de sus, din înălțimea rasei, și ne disprețuiau, tocmai pentru încrederea absolută pe care le-ai acordat-o.
  • 1946 CAMIL PETRESCU, Jocul, 278: Muncitorimea luptă pentru ideea de justiție absolută.
  • 1946 PANDREA, Portr., II, 104: În Apusul tradiției și conștiinței religioase evoluate se adaugă pitorescul crizei imortalizate de figura lui Renan, adică trăirea probabil insuficientă a valorilor absolute sau neputința acceptării radicalismului.
  • 1952 EFTIMIU, O nuntă, 58: Mado care era serios îndrăgostită de el, … [î]și făcuse din el idealul unic, absolut.
  • 1960 CĂLINESCU, Scrinul negru, I, 433: Gigi ... n-avea acea liniște a omului încrezător în valoarea sa absolută.
  • 1965 DAICOVICIU, Dacii, 92: Nu am certitudinea absolută a ... confuziei lui Iordanes.
  • 1975 PREDA, Delirul, 129: În realitate Anglia suferise o înfrângere absolută și totală.
  • ante 1984 V. LOVINESCU, Interpretarea, 16: Aparent este un faliment total în funcția capitală de paznic al acestui centru veșnic, implicând o judecată de valoare absolută împotriva celui căruia îi fusese încredințată paza sa.
  • 1991 ABC Ec. Piață, 27: În realitatea vieții economice din țările democratice nu există nici concurența pură, așa cum este ea descrisă în teoria economică, nici monopol absolut.
  • 1997 ADAMEȘTEANU, Dimineață, 127: În asemenea circumstanțe, nu este lipsită de rațiune, și chiar ridicolă, pretențiunea de a te dedica unei mari cercetări? Operei absolute!?!
  • 2003 CIULACHE, Meteor., 105: Viteza vântului este redusă până la calm absolut pe suprafețe întinse din partea centrală a anticiclonului.
  • 2004 DJUVARA, Ist. Adev., 23: Povestirea istoricului nu poate fi în niciun caz ... o coincidență absolută cu trăirea reală pe care vrea să o comunice.
  • 2007 D. Com. Negoc., 139: Această strategie se poate aplica doar în anumite condiții (cum ar fi superioritatea absolută față de adversar), un factor important fiind raportul de putere între părți.

✧ Fig.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 383: Oltul cunoaște acum o altă măreție: aceea a câmpiei absolute. Cât poate cuprinde ochiul ea se întinde nemărginită, ca suprafața mării.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 105: Era prizonierul absolut al stării lui de spirit.
  • 1983 România Liter. (S.), nr. 44, 9: Deposedat de tot, să fie dascăl sau învins absolut.

✧ Sint. CHIM. (Din fr. alcool absolu) Alcool absolut = alcool (etilic) lipsit de apă și de alte impurități, care are un conținut de alcool de minimum 99, 8% în greutate; alcool curat, pur, neamestecat.
  • 1852 BREZOIANU, Man. Săn., 114/25: Alcoolul absolut este dimpotrivă, cu totul lipsit de apă.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1910 BIANU, D. Săn., 32: Alcoolul absolut, care este cu totul lipsit de apă, să prepară lăsând alcoolul concentrat în contact cu calce vie timp de 24 ore înainte de a-l distila din nou.
  • 1949 Legisl. Ec. Plan., 39: [În industria spirtului] se va produce cu 34% mai mult alcool absolut decât în 1848.
  • 1949 LTR, I, 8: Alcoolul absolut este foarte higroscopic și din acest motiv trebuie păstrat în sticle ermetic închise.
  • 1964 D. Chim., 75: Alcoolmetrele sunt areometre care indică direct conținutul în alcool absolut (anhidru), fiind gradate în procente de volum.

✧ Sint. (Din fr. première absolue) Premieră absolută = spectacol de artă (teatru, operă, balet etc.) pus în scenă pentru prima dată.
  • 1966 Contemp. (S.), nr. 27, 1: Prezentarea (în premieră absolută pentru Grecia) a capodoperei lui George Enescu, „Oedip”.
  • 1981 Contemp. (S.), nr. 8, 9: O piesă densă ... prezentată în premieră absolută.
  • 1981 România Liter. (S.), nr. 6, 16: S-au transmis piese în premieră absolută.
  • 1986 Luceafărul (R. US), nr. 5, 5: Stagiunea teatrului dramatic „Maria Filotti” din Brăila a fost deschisă cu premiera absolută a piesei „Pânda”.

✦ P. ext. Ceva cu totul nou.
  • 1973 România Lib. (Z.), în DCR3, 157: „Contiflux” se numește mașina destinată fabricării brânzei telemea direct din lapte. Este о premieră absolută în materie, realizată în acest an de uzina «Tehnoutilaj» din Odorheiul Secuiesc.
  • 1994 O. DRIMBA, Ist. Cult., IV, 212: Multe din aceste mecanisme sunt considerate în istoria tehnicii drept premiere absolute.

✧ Sint. SPORT Campion mondial absolut | Campion absolut = concurent care a atins gradul maxim de performanță într-o anumită disciplină sau categorie sportivă.
  • 1988 D. Enc. Psihiatr., II, 381: [Hodofobia] poate îmbrăca forme particulare atunci când se referă la teama de a călători cu un anumit mijloc de transport: tren, vapor, avion etc. În acest sens, sunt celebre frica lui Freud de a călători cu trenul sau frica de avion a fostului campion mondial absolut la box Cassius Clay.
  • 2007 DEXI: Campioană absolută la sol.

✧ P. ext.
  • 1988 Rev. Ist. Liter., nr. 45, 142: Campionul absolut în această privință … a fost indiscutabil, după opinia noastră, Marin Preda.
  • 2002 HAINEȘ, Televiziunea, 281: Contracandidatul meu s-a prezentat drept campionul absolut al luptei împotriva corupției.

2. Sint. (Din fr. majorité absolue) Majoritate absolută | Înv., rar Maioritate absolută = majoritate egală cu cel puțin jumătate plus unu din numărul total de voturi valabil exprimate în urma unui scrutin.
  • 1858 BOLLIAC, Art. Polit., 144: Aci numai, vede cineva o nobleță care se zice „mare”, este d-întâiul clas, își apropiază legislația printr-o majoritate absolută asigurată la Cameră, și-apropiază magistratura cea înaltă a țării, numai cu dreptul că n-are origină, că născătorii ei n-au fost nobili.
  • 1865 ap. B. Contemp., III, 227: Comitetul nostru districtuale constă din 64 membri, între cari 44 români, 2 sași; prin urmare avem maioritate absolută.
  • 1873 KOGĂLNICEANU, Orat., II3, 334: Rezultatul votului va fi că vom vedea o mulțime de nume ieșind din urnă, care nu știu daca la întâia votare vor întruni majoritatea absolută.
  • 1878 MO, nr. 24, 1 021: Rezultatul votului este: votanți ... 52 majoritatea absolută.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1941 ARGETOIANU, Îns., IX, 116: În cazul în care nu s-ar obține o majoritate absolută, se va putea proceda la alegere și cu majoritate relativă.
  • 1977 IORDAN, Mem., II, 190: Recomandarea lui ca profesor ... n-a întrunit majoritatea absolută a voturilor (jumătate plus unu) nici la consiliul Facultății, nici la Senat.
  • 1982 D. Dr. Publ., 19: Fiecare candidat trebuie să obțină, pentru a fi ales, majoritatea absolută de voturi a fiecărui organ.
  • 1991 Const. (1991), 41: Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 422: Colegiul ia hotărâri cu majoritatea absolută a membrilor ce îl compun.
  • 1997 D. Dr. Muncii, 36: Hotărârile se iau de acționari care dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare.
  • 2000 D. Adm. Publ., 92: Sistemul majorității absolute se referă la jumătate plus unu din numărul total al voturilor ce se pot exprima.

✧ P. ext.
  • 1904 ANGELESCU, Fabricarea, 33: Majoritatea absolută a chimiștilor-experți tălmăcesc textul regulamentului în chip de a-l considera, referindu-se la … produse chimice cari nu se găsesc în natură, ci trebuie fabricate.
  • 1944 PRODAN, Transilv., 13: Istoriografia maghiară ... [pretinde în mod eronat că] procesul e continuu, dar se remarcă mai ales două momente principale: apariția lor inițială [a românilor] în secolele XII-XIII, care i-a împământenit treptat în țară și valul mare din secolul al XVIII-lea, care i-a ridicat la majoritate absolută.
  • 1972 MIHĂILĂ, Contrib. Ist. Cult. Lit., 99: Majoritatea absolută a inscripțiilor slave vechi identificate la Murfatlar sunt scrise în alfabet chirilic.
  • 1980 D. Enc. Artă Veche, 217: Majoritatea absolută a mormintelor sunt dacice.
  • 1982 BLANDIANA, Proiecte, 147: Aprinderea unui foc nu se hotăra decât prin vot, și anume dacă propunerea „pentru” obținea o majoritate absolută.
  • 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 709: Majoritatea absolută o reprezintă însă cuplul soț-soție.
  • 2004 GOMA, Jurn., XII, 255: Teroarea sovietică a fost îndreptată înainte de toate împotriva românilor din teritoriile ocupate, aceștia constituind majoritatea absolută a victimelor represiunilor din anii 1940-1941.

III.
1. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu face concesii; categoric, strict (1), ferm.
  • 1857 MANOLACHI DRĂGHICI, ap. GEORGESCU – STRIHAN, Judecata, I2, 25: Voința domnului era absolută, decât el însuși chema sfatul boerilor acelor ispitiți și cu priință pentru patrie ca să se apropie printr-înșii mai mult de cele ce dorea și țara.
  • 1881 GHICA, Scris., 215: Acest om ar fi jucat un mare rol politic dacă nu ar fi fost absolut în ide​ile sale.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 76: La mâncare, îmbrăcăminte și confort, toată prostimea se compune din esteți absoluți și pasionați.
  • 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 69: Cuvintele rostite exprimau un simțământ sincer, absolut, total.
  • 1932 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 185: Fusese numit în noiembrie și într-o comisie examinatoare. Spiritul absolut al lui Eminescu se trădează și aci.
  • 1947 VLASIU, Drum, 315: Femeile sunt absolute în dragoste.
  • 1953 BOGZA, Anii, 43: [În schele] sunt șefii puternici și absoluți care fac armată cu oamenii din serviciul lor.
  • 1981 N. MANOLESCU, Arca lui Noe, II, 146: La limită, jurnalul e un roman aleatoriu. Se înțelege că acest caracter nu e niciodată absolut.

2. Sint. JUR. (Calc după fr. droit absolu) Drept absolut = drept care produce efecte față de toate persoanele fizice sau juridice, fără excepții sau posibilitatea de limitare (ca dreptul la viață, dreptul la proprietate).
  • ante 1852 BĂLCESCU, Scrieri, II, 145: Regulamentul, ca toate legiuirile vechi, nu acordează stăpânului unui domen un drept absolut asupra domenului său întreg.
  • 1930 BRĂESCU, Add., 395: Părinții n-au drepturi absolute asupra copiilor.
  • 1930 C. PETRESCU, Calea Victoriei, 209: Trebuie reparat! ... decise anticipând rolul de proprietar cu drepturi absolute și aspre răspunderi.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 522: Dreptul absolut al stăpânului de moșie ... e limitat pe două treimi din domeniu de dreptul de posesorat al țăranului.
  • 1988 D. Inst. Feud., 391: Orânduirea capitalistă ... privește proprietatea ca un drept absolut și exclusiv.
  • 1998 D. Dr. Afac., III, 48: Termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, care cel mai frecvent se produce la data încălcării dreptului subiectiv (în cazul drepturilor absolute).
  • 2007 MO, nr. 42, 2: Articolul 480 din „Codul civil” dă definiția legală a proprietății, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ..., respectiv usus, fructus și abusus, cât și un drept exclusiv.
  • 2007 D. Dr. Civ. (2007), 265: Spre deosebire de dreptul real, care face parte din grupa drepturilor absolute, dreptul de creanță este un drept relativ.

3. Sint. JUR. (Din fr. nullité absolue) Nulitate absolută = caracteristică a unui act juridic de a fi oricând anulabil parțial sau total ca urmare a încheierii lui cu nerespectarea unei norme legale prin care se ocrotește un interes general, invocarea anulării putând fi făcută de partea interesată sau din oficiu de către instanță.
  • 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, 289: Consecința este întotdeauna nulitatea absolută și fără posibilitatea de confirmare sau ratificare a căsătoriei.
  • 1983 D. Dr. Proces., 24: Instanța de judecată, ca și organul arbitral pot constata chiar din oficiu nulitatea absolută a unui act juridic cu prilejul soluționării unor acțiuni având alt obiect.
  • 1996 D. Dr. Afac., I, 326: Nerespectarea acestei cerințe … determină nulitatea absolută a Contractului de societate.
  • 2000 D. Adm. Publ., 41: Nerespectarea condițiilor de fond atrage după sine nulitatea absolută a actului administrativ.
  • 2003 Cod. Muncii (2003), 9: Este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activități ilicite sau imorale.
  • 2007 D. Dr. Civ. (2007), 105: Contractele încheiate cu nesocotirea celorlalte incapacități sunt lovite de nulitate absolută, deci sunt nule.

4. MUZ., COR. Livr. (Despre artiști lirici) Care este primul în colectivul unei opere, într-un ansamblu coral etc.
  • 1862 FILIMON, Pub., 405: Domnul Steger, primul tenore absolut, a interpretat cu multă inteligență dificila și arida parte a lui Arrigo.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 645: Dintr-o însemnare din 14 ianuarie 1842 aflăm că se intitula „cântăreț absolut” la aceeași biserică.
  • 1970 Viața rom. (R. US), nr. 12, 125: Balerina noastră „assoluta” este ... un nor care plutește pe un cer paietat de soare.

✧ Sint. MUZ. (Din it. primadonna assoluta) Primadonă absolută = Prim-solistă.
  • 1859 FILIMON, Pub., 358: D-na Constanza Manzini, primadona serie absolută, ... accentuează notele bine.
  • 1898 OLLĂNESCU-ASCANIO, Teatrul Rom., II, 122: Fu adusă Carlotta Griffani, primadona seria absolută, care doi ani mai târziu era să facă furori la Petersburg.
  • 1883 România lib. (C.), nr. 1 841, 3: Despre prima-donna assoluta dramatica se tratează în momentru acesta ... cu Raimondini, care actualmente cântă la Valencia în Spania.
  • 1883 România lib. (C.), nr. 1 864, 2: Prima dona dramatica assoluta, Montalba, e o cântăreață de mare merit.
  • 1885 Gazeta de Transilv., nr. 173, 2: Dăm azi constituțiunea trupei de opere și operete ... Trupa feminină se va compune din: 1) D-ra Lelia, prima dona assolută; 2) D-ra Ionașcu-Papadopol.

✧ Sint. MUZ. (Din fr. musique absolue sau calc după germ. absolute Musik) Muzică absolută = muzică clasică non-referențială, care pune accent pe frumusețea intrinsecă a sunetelor și a armoniilor muzicale și nu pe reprezentarea unui anumit subiect, conceptul fiind propus de R. Wagner.
  • 1905 D. Muz. (1905).
  • 1980 CIOMAC, Pag. Muzic., II., 155: E atât de greu să reușești a da o idee justă despre o astfel de lucrare ce ține numai de muzica absolută!

✧ Sint. MUZ. Înălțime absolută = calitate a unui instrument, a unei voci de a cânta note foarte înalte.
  • 1956 ALEXANDRU, Instr. Muzic., 56: Scările fluierelor prezintă variațiuni foarte mari ... în ce privește înălțimea absolută a sunetelor.
  • 1956 ALEXANDRU, Instr. Muzic., 66: Astfel înălțimea absolută a scării poate fi ușor variată.

✧ Sint. MUZ. Auz absolut = auz muzical înnăscut, foarte fin, care distinge raporturile dintre sunete fără un reper dat.
  • 1975 ȘTEFAN – FIROIU, Semnul Minervei, 196: Așa cum avea să declare ea însăși [Florica Musicescu] într-o convorbire care a văzut lumina tiparului abia după dispariția ei, tânăra nu avea auz absolut, spre dezolarea părintelui ei, care vedea în ea pianista destinată să atingă culmile visate de el însuși.
  • 1986 TUDORAN, Sf. Milen., V, 79: „Mi bemol!” constată Leonard, care avea ceea ce se cheamă un auz absolut, însușirea de a identifica orice ton din muzică, fără un etalon de bază.

5. Astăzi rar Care a încheiat toate cursurile unei instituții de învățământ, dar nu și-a luat încă diploma; absolvent fără diplomă.
  • 1846 Doc. Șch., IV, 1: Ioan Tipei, absolut theolog.
  • 1847 LAURIAN, ap. B. Contemp., I, 126: În urma acestor dispoziții, au să se organizeze seminarele supt îngrijirea Logofeției bisericești; numai seminariștii absoluți să se facă preoți pe viitor; preoții să fie mântuiți de toate taxele episcopale, de cârjă, de dârjă.
  • 1855 RUSSO, Scrieri, 63: Noi carii mărturisim că făptuitorii feluritelor gramatice sunt toți absoluți, ba încă și filosofi absoluți, noi denegăm că vreodată România va putea urma pe căile criticate de D-l uțiraB [sic!].
  • 1860 HELIADE-RĂDULESCU, ap. ODOBESCU, Pseudo-Cyn., 127: Ergo se recomândăluiesc că-s batăr teologi și filosofi absoluți [Notă de subsol].
  • 1875 ap. B. Contemp., VIII, 370: Marcian e teolog de Viena, absolut, și accidental a ascultat și la filosofie, fără de aceste are praxă deja de 7 ani, n-ar voi însă nicidecât a părăsi aceasta carieră de profesor.
  • 1890 Arh. Iași, nr. 1, 175: Ar fi bine ca în stilul tinerilor teologi absoluți să domine o frazeologie mai potrivită modului științific de a scrie.
  • 1908 CARAGIALE, Coresp., 160: Cartea d-tale, căreia-i trebuiește, ca tutulor cărților, și noroc pe lângă valoarea ce i-o cunosc, are nevoie de o prefață semnată de un pedagog absolut.
  • 1954 Gram. Lb. Rom., I, 49: Odobescu ... ridiculizează pedanteria și ignoranța absolventului de facultate care, în terminologie latinistă, își spune „filozof absolut” (adică „absolvent”).
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 11: Patru ani mai târziu s-a întors în Ocna teolog absolut, în căutare de soață și de parohie.

6. Sint. ESTET. Frumos absolut = categorie estetică ce consideră frumosul drept sursa originară a tuturor fenomenelor estetice.
  • 1862 ANTONESCU, D. 14: Știința caută se realiseze veritatea absolută: arta, frumosul absolut.
  • 1883 MAIORESCU, Crit., II, 507: Când vorbim dar aici de progresul adevărului, nu ne gândim la vreo abstracțiune metafizică; nu ne oprim la celebra îndoială a scepticului Pilat: ce este adevărul? Nici la cercetarea teoretică dacă există sau nu frumosul absolut.
  • 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 236: Manifestările binelui și ale frumosului sunt nenumărate și atât de variabile în timp și în spațiu, încât nădejdea de a găsi vreun bine și vreun frumos absolute, care să păstreze valoarea lor pentru toate timpurile și pentru toți oamenii, este absurdă.
  • 1987 O. DRIMBA, Ist. Cult., II, 218: După Plotin, Frumosul fizic este strâns legat de Bine și este o emanație a Frumosului absolut.

B. Adv.
1. (Cu valoare de superlativ) Cu totul, în totalitate, cu desăvârșire, în întregime; perfect (1), absolutamente, totalmente.
  • 1859 BĂLĂȘESCU, D.
  • 1862 ANTONESCU, D. 66: Exactitudinea acestui calendar nu e absolut necontestabilă, căci Gregoriu numără anii de la consiliul din Nicea întâmplat cu 370 ani după formațiunea calendarului Iulian.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1865 GHICA, Conv. Econ., IV, 116: Ideea de natură absolut bună a omului a fost propagată cu mult talent de unii din filozofii secolului trecut.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 93: Să trăiesc în vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun – este oare absolut imposibil?
  • <1875-1876> CONTA, Teor. Fatal., 55: Nu ar fi absolut imposibil de a cunoaște gradul de putere al fiecărei facultăți a sufletului, prin simpla inspecțiune a suprafeței creierului.
  • 1889 VLAHUȚĂ, Nuv., 128: O atitudine demnă și absolut independentă; „răceală și discreție” până la un moment dat.
  • 1897 CARAGIALE, Notițe, II, 82: Omului înzestrat cu adevărat talent îi este absolut indiferentă judecata altuia despre operele sale.
  • 1899 BASSARABESCU, Pe drezină, 53: Fraza asta mie mi se pare absolut neînțe​leasă.
  • 1910 NEGULESCU, Filos. Renașt., I, 105: Spre a scăpa, dar, de urmările determinismului, care duce la tăgăduirea existenței lui Dumnezeu, trebuie să admitem că Dumnezeu e o ființă absolut liberă.
  • 1915 Rev. Istor., nr. 9-10, 192: Deși se întemeiase un stat barbar, cel unguresc, el rămase totuși absolut în afară de aborigenii romanisați.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 42: Dragostea va fi atunci dezmierdare pură – adică absolut nealterată de piezișe vanități moralistice, deci fără îndoială mai delicioasă decât a putut fi vreodată.
  • 1938 CĂLINESCU, Enigma Otiliei, II, 48. Te ducem într-o mănăstire adorabilă, unde vei putea medita absolut singur.
  • 1948 IONESCU-MUSCEL, Tr. Țesătorie, 245: Firele ... rămân într-un plan absolut orizontal.
  • 1960 CAZIMIR, Prietenii, 77: Fericitul câștigător, cel care nimerise, absolut din întâmplare, ținta, mergea în frunte, ducându-și în mână trofeul.
  • 1963 ELIADE, Integr. Prozei Fant., II, 66: Vi s-a întâmplat vreodată să vă aflați într-o situație absolut fără ieșire, într-o situație absurdă?
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 38: Atârna de-a lungul ferestrei ... Linie absolut verticală.
  • 1975 PREDA, Delirul, 195: Mintea îi era aceeași, absolut neschimbată.
  • 1980 PREDA, Cel mai iubit, II, 919: Nu simt această disperare. O să scap! ... Sunt absolut nevinovat.
  • 1984 România Liter. (S.), nr. 49, 3: Era absolut imposibil să încheie prima propozițiune din romanul lui.
  • 1997 D. Dr. Muncii, 89: Această lege statornicește un regim absolut identic atât pentru judecători, cât și pentru procurori.
  • 2007 CĂRTĂRESCU, Orbitor, III, 86: Americanii acoperiseră absolut la-ntâmplare cartiere vechi și nostalgice presărate de la Rin până la Volga, în orașele năruite de diviziile germane mergând spre est, apoi de cele rusești, înaintând spre vest.
  • 2011 D. Logop.2, 134: Disortograficii prezintă greșeli foarte variate, erorile aceluiași elev fiind, frecvent, absolut diferite.
  • 2013 CIOLAN, Misterele cuv., 132: Sensurile au fost preluate prompt și fără minime adaptări fonetice (de parcă ar fi fost vorba de cuvinte absolut noi, și nu de sensuri adăugate unor cuvinte existente) de toate limbile romanice de cultură.

✧ (Întărind un pron. sau un adj. nehot. ori un pron. sau un adv. neg.)
  • 1841 BĂLĂȘESCU, ap. B. Contemp., VI, 84: Mitropolitul încă s-au încredințat bine de osteneli-mi, din examenul ce l-au făcut seminariștii din Râmnic, că n-au știut absolute nimic.
  • 1872 ODOBESCU, Scrieri, 193: Nimic, absolut nimic de fier n-am găsit în toate săpăturile mele, patru ani d-a rândul în această insulă mică, naturală și făcută în mijlocul bălților.
  • 1889 BACALBAȘA, Pub., I, 211: Nimeni, dar absolut nimeni dintre ai d-voastră nu vrea să știe de cum trăiește Eminescu.
  • 1894 C. BACALBAȘA, Buc., II, 160: Afară de corpul diplomatic și de lumea oficială, nu era nimeni, absolut nimeni [la balul dat de Curte].
  • 1898 BRĂTESCU-VOINEȘTI, Întuneric, 83: Găina poate să trăiască două luni de zile fără să mănânce și să bea absolut nimic!
  • 1920 REBREANU, Ion, 283: Știi că știu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot!
  • 1932 REBREANU, Răscoala, I, 9: Noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran.
  • 1945 BOGZA, Cartea Oltului, 354: Casele ... sunt aproape goale: un pat cu o țoală, două strachini, un tuci, trei linguri de lemn. Atât și absolut nimic mai mult.
  • 1953 BOGZA, Anii, 88: Nu există nimic, dar absolut nimic din ceea ce ar putea scăpa de la moarte [pe muncitori].
  • 1962 Gazeta învățământ., nr. 652, 3: Există părerea că pe terenul școlar trebuie să se cultive absolut toate plantele prevăzute în programa de cunoștințe agricole.
  • 1966 TUDORAN, Al optzeci și doilea, 319: Puțin șocat, puțin amnezic, în sensul că nu știe absolut nimic de toată întâmplarea și nu poate să și-o amintească, Efim zace acum la infirmerie.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 84: Nu te cunoaște nimeni, dar absolut nimeni.
  • 1977 BUZURA, Orgolii, 167: Dincolo de datele reale, nimic, absolut nimic nu se mai află.
  • 1981 România Liter. (S.), nr. 4, 22: Pare s-o intereseze absolut totul.
  • 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 10: Nenea Cățelu, un pensionar nenorocit și leneș, … are o curte devastată parcă de război, unde nu crește absolut nimic.
  • 2000 D. Adm. Publ., 155: Ca regim politic totalitarismul exprimă un autoritarism dus la extrem prin care statul controlează absolut toate domeniile vieții sociale, și chiar familiale, fără a permite niciun fel de libertate individuală.
  • 2002 I. GHEȚIE, Biruitorii, I, 155: Fii pe pace, nu există absolut niciun risc, îl asigură cel dintâi.
  • ante 2005 MARINO, Libertate, 37: Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că acest „naționalism” nu s-a opus niciodată, dar absolut niciodată, dominației împăraților Austriei.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 119: Ceea ce îmi sărise în ochi ... fusese spectacolul bărbaților întâlniți pe drum: toți, dar absolut toți aveau pieptul plin de decorații.

✦ În mod imperios; neapărat (4), categoric.
  • 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 6.
  • 1848 NEGULICI, Vocab.
  • 1862 PONTBRIANT, D.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1867 CANELLA, Vocab., 112: Transparința anunță vizibilitatea obiectelor, însă fără a cere absolut că toate specele de obiecte să se arate printre ceva.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1880 EMINESCU, Pub., III, 206: La fiecare lege vine cineva și zice: „Faceți aceasta că e urgent și absolut indispensabil”.
  • 1893 DDRF, I.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1921 POPA, Ciuta, 51: Îmi sunt absolut necesare cel puțin două luni.
  • 1927 DRAGOMIRESCU, Teor. Poeziei, 14: Ne arată pe omul ... lipsit de cele absolut trebuincioase.
  • 1937 GRIGORE IONESCU, Ist. Arhit. Rom., 8: Pentru ca lucrarea să fie accesibilă și utilă ... am desbrăcat textul de discuțiunile prea tehnice și, mai ales, de controverse, pe care, de câte ori le-am găsit absolut necesare, le-am așezat în josul paginilor, în note.
  • 1951 Scânteia, nr. 2 178: Aceasta a fost absolut necesar și întru totul just.
  • 1970 BLANDIANA, Calitatea, 42: Pentru a merge însă între două puncte este absolut necesar să fim convinși că cele două puncte există.
  • 1984 Cinema (R.), nr. 9, 17: Este absolut necesar să lupți, să te îndoiești.
  • 1994 D. Ec. Piață, 191: Cu cât este mai mare efortul valutar reclamat de datoria externă, cu atât mai mici vor fi resursele valutare ... destinate ... aprovizionării cu bunuri de consum absolut indispensabile.
  • 1997 DSL, 213: Pentru ca procesul informațional să se poată realiza și să înainteze, este absolut necesar ca fiecare enunț, în cadrul unui discurs, să fie cumulativ, adăugând, la o informație „anterioară”, deductibilă din context, o informație „nouă”.
  • 2007 D. Dr. Muncii, 626: Este absolut interzis de a se opera [sic!] modificări cu privire la modul în care rezultatul deliberării a fost consemnat.
  • 2008 GALR – 2008, II, 288: Prezența numelui predicativ este absolut obligatorie.
  • 2011 D. Logop.2, 37: Există stângaci total și parțial stângaci; este absolut neindicat să se contrarieze un stângaci total.
  • 2013 DGS, 789: Intermediul moderatorului în discuția celor doi politicieni a fost absolut necesar.

2. În mod obiectiv, indiferent de împrejurări; în mod nelimitat, fără restricție.
  • 1841 POENARU, El. Alg., 1/16: Câtimea unui lucru nu se poate arăta absolut prin ea însăși.
  • 1858 RALET, Suvenire, 41: Multe lucruri și rânduiele, dacă nu le judeci absolut și după cum ar trebui să fie, decât numai după cum pot să fie, relativ cu împrejurările ce le însoțesc, te-ai grăbi mai puțin a le critica și ai fi mai blând chiar în condamnarea lor.
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 93: Obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amândoi – mai mari; cât de mari sunt ele absolut?
  • 1898 STAMATI-CIUREA, Resunete, 47: Fără acel preservativ imediat aș fi fost potricălit de milioane de țințari veninoși și însătați de sânge cari ... domnesc absolut asupra acelor mlaștini.
  • 1917 PUȘCARIU, Mem., 222: [Maiorescu] nu credea absolut că România va intra în război contra Puterilor Centrale.
  • 1926 ZARIFOPOL, Arta Liter., I, 22: Europa a intrat în această epocă ilustră de acțiune convulsivă cu un avânt și un brio vrednice de vârsta cea mai jună a speciei noastre, pe când voința funcționa absolut, neîmpiedicată de rețineri meschine și bolnăvicioase.
  • 1956 VIANU, St. Stil., I, 107: Nu este sigur că graiul oricărui moldovean manifestă particularitățile limbii vorbite în Moldova, dar aceste particularități sunt absolut sigure în atestarea lui Creangă.
  • 1997 D. Dr. Muncii, 319: O asemenea clauză contravine principiului liberei circulații a bunurilor și dreptului proprietarului de a dispune liber și absolut de bunul său.

✦ Aidoma, la fel; exact (II 1).
  • 1872 EMINESCU, Dionis, 93: Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi.
  • 1921 BRĂESCU, Boțan, 16: Două mescioare înnădite, cu șervețele curate ... – Absolut ca la mine la moșie!
  • 1997 DSL, 187: Compararea distribuției diverselor unități care aparțin aceluiași nivel lingvistic permite identificarea următoarele tipuri de distribuție: distribuție „identică”, dacă elementele comparate au absolut aceleași contexte.

3. Fam. (Ca răspuns la o întrebare) Cu siguranță; sigur (II), categoric, desigur (2).
  • 1879 CARAGIALE, O noapte furtunoasă, 60: [Jupân Dumitrache] (asemenea) Da cocoană, nici mort – [Ipingescu] (asemenea) Absolut.
  • 1914 ANESTIN, Călăt., 159: Sunteți siguri? – Absolut siguri.
  • 1931 BĂNUȚ, Tempi, 202: Îți trăsese linealurile chiar pe pielea goală? – Absolut!
  • 1972 PREDA, Marele singuratic, 1 290: Chiar cu nimeni? zise Din Vasilescu. – Absolut. M-am dus eu, na! făcu Gheorghe.
  • 2013 DGS: Crezi că vei avea câștig de cauză? – Absolut!

C. S. n.
1. FILOZ. (De obicei articulat) Principiu autonom și universal, definitoriu pentru relația dintre existență și conștiință; p. ext. ceea ce există independent de orice condiționare, a cărei existență se manifestă în sine și pentru sine.
  • 1841 Curier a. sexe, III, 2662/14: Din aceste încercări himerice în principele lor ... unele au produs ... șciința absolutului a lui Hegel.
  • 1882 DELAVRANCEA, Coresp., 16: Mă bucur că ți-ai deschis inima naturii… E absolutul perfect; armonia infinită.
  • <1884-1909> MAIORESCU, Prel. de filos., I, 204: Îndărătul relativului există absolutul, sau îndărătul aparințelor există realitatea.
  • <1886-1887> DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., II, 165: Trebuie să fim mulțumiți dacă putem în această uriașă complexitate de fenomene care alcătuiește viața socială afla trăsături caracteristice; dar nu să mai alergăm după absoluturi metafizice!
  • 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 136: Absolutul, dacă va fi existând cumva, scapă observației noastre, care ne învârtim într-o lume de relativități.
  • 1896 ȘĂINEANU, D.
  • 1910 TOPÎRCEANU, Parodii, 84: El vine drept din arsenalul Progresului uman Modern, Să te trimeată-n bezna rece a Absolutului etern.
  • 1916 VIANU, Coresp., 15: [Nenițescu] imediat simte nevoia să îmbrățișeze universalul și absolutul.
  • 1924 RALEA, St. Filos., 3: Noțiunea absolutului, conceput ca ceva definit și fix, e izgonită ... din conștiința omului modern.
  • 1932 CĂLINESCU, Viața Eminescu, 21: În afară de poezii, Eminescu dovedește acum niște preocupări ce s-ar părea curioase de n-am cunoaște firea însetată de absolut a poetului.
  • 1942 ARGHEZI, Lina, 29: Doamna Solo era și o cititoare aprinsă a tuturor cărților apărute ... Dar și cărțile cădeau dedesubtul meridianului ei de intelect, zgândărit și exasperat de conștiința dreptului la absolut.
  • 1955 P. DUMITRIU, Cron. Fam., II, 329: Heidegger ... refuză să fie consecvent, adică să se arunce de-a dreptul în sentimentul existențial al absolutului.
  • 1970 BĂNCILĂ, Teor. Cun., 124: Absolutul nu se poate divide în părți (e indivizibil); căci, dacă s-ar divide, ar însemna să fie mai multe absoluturi.
  • 1982 Contemp. (S.), nr. 15, 4: Încercare tragică de a împăca știința și străduința subiectivă cu absolutul.
  • 1987 D. Enc. Psihiatr., I, 21: Idee cardinală în gândirea filozofică, absolutul se regăsește în miezul temelor fundamentale ale filozofiei.
  • 2003 PLEȘU, Despre îngeri, 107: Când națiunea devine un Absolut, Absolutul devine relativ.
  • 2010 LIICEANU, Întâlnire, 74: Am fost toată viața un nestatornic cu apetituri de absolut.

✧ (Ca termen de comparație)
  • 1936 CRAINIC, Puncte cardinale, 65: Generația spontanee complecta sistemul transformismului și acum natura întreagă apărea ca un absolut în sine, independent de orice putere din afară de ea.
✧ Loc. adv. și adj. În absolut | rar La absolut = (care există) fără comparație, fără a ține cont de condiții, de circumstanțe; în teorie.
  • 1857 ARISTIA, Parallela, I, 86/23: Când însă fu împărțirea pământurilor ... în absolut fără voiea patriciilor și fără consultarea membrilor din consiliu, atunci senatul s-a crezut de tot insultat.
  • 1926 BART, Îns., 349: Gide, și el un spirit logic, nu putea admite în absolut teza lui Barres.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 77: În vreme ce dogma creștină [a lui Chesterton] o tratează fără o apropiere critică acută, toate postulatele necredinței le tratează în absolut.
  • 1945 OPRESCU, Man. Ist. Artei, II, 422: Într-un tablou ... un ton nu înseamnă nimic, luat în absolut, ... efectul lui depinde în mare măsură de cele vecine, care-l pot exalta sau îl pot stinge.
  • 1973 BIBERI, Arta, 77: Câteva din operele lui Salvador Dali înfățișează o atare realizare în absolut a unei picturi pure, emancipată de forma terestră.
  • ante 1984 V. LOVINESCU, Interpretarea, 132: Avem două negații care dau o afirmație, o afirmație la absolut.
  • 1985 BERNEA, Cadre gândirii pop., 155: Începutul și sfârșitul nu sunt două puncte la capătul unei linii, nu sunt nici neant, nici infinit pentru țăranul român; amândouă se rezolvă în etern, în absolut.
  • 2001 DSL2, 501: În stilistica lingvistică, există două etape în studiul faptelor de stil: „delimitarea” acestora (în context) și „identificarea” lor (în absolut).

2. RELIG. Principiu fondator care stă la originea a tot ce există; entitate concepută în sine și pentru sine, identificată cu divinitatea supremă; Dumnezeu.
  • 1936 D. PROTOPOPESCU, Fenomenul, 78: Aportul științei la cunoașterea omenească e eliminarea absolutului, și deci a Dumnezeului.
  • 1989 D. Mitol.2, 129: Isus Christos este considerat nu un semizeu (ca un Bodhisattva sau un zeu născut de o muritoare), ci întruparea Logosului divin, o față a Absolutului, a esenței divine unice.
  • 2011 D. Logop.2, 228: Experiența de vârf conduce la o trăire specială de unificare a Sinelui cu Universul, Dumnezeu, Absolutul.

✧ (Adjectival, ca determinant al unor termeni indicând ideea de divinitate)
  • 1929 BART, Îns., 453: În atmosfera romantică și revoluționară a Iașului, discutau liceenii de atunci, cu îndrăzneală și pasiune, chestii filozofice și sociale, noțiunea unui D[mne]zeu absolut în haosul primordial, origina lumii și finalitatea, problema suferinței și mizeriei lugubrului univers.
  • 1935 BLAGA, T. Cult., 78. Mistica brahmanică admite drept existent numai principiul absolut și impersonal, adică unitatea supremă, ascunsă: Atman.
  • c. 1980 NOICA, Devenirea, II, 328: Cultul morților n-a apărut cu necesitate ca rezultat al viziunilor religioase legate de ființa absolută ..., dar a existat și există ... independent de ele.
  • 1989 D. Mitol.2, 86: Brahman este deci ființa absolută care se manifestă deopotrivă în veșnicie și în timpul limitat, cu alte cuvinte este și necuprins și comprehensibil.
  • 1994 LIICEANU, Despre limită, 35: Dacă s-ar putea imagina o lume de forme neschimbătoare și incoruptibile, atunci această lume ar echivala cu o regiune a ființei absolute.
  • 2011 D. Logop.2, 287: Rădăcinile filosofice ale psihologiei umaniste sunt reprezentate de: existențialismul ateu al lui Martin Heidegger ... și Jean-Paul Sartre; ... [de] existența transcendentului absolut la Gabriel Marcel.

3. Valoare supremă, perfecțiune (1).
  • 1887 DOBROGEANU-GHEREA, St. Cr., I, 17: Absolutul în artă e peste putință.
  • 1924 BLAGA, Zări, 67: Ideea de „absolut” stă la temelia acestei organizații.
  • 1930 CONSTANTINESCU, Scrieri, II, 491: Tentația de aventură spirituală, de căutare într-un absolut al cunoașterii l-a chinuit [pe Eliade] cu o efervescență netăgăduită.
  • 1946 OPRESCU, Man. Ist. Artei, IV, 293: Acest sistem conducea la ceea ce am putea numi căutarea absolutului în pictură.
  • 1968 Ist. Lit. Rom., II, 644: Idealul artei este absolutul.
  • 1970 N. MANOLESCU, Contrad. Maiorescu, 37: La Maiorescu, conștiința creatoare este indisolubil legată de conștiința absolutului oricărei creații veritabile.
  • 1971 Contemp. (S.), nr. 12, 3: Artistul trebuie să facă din lucrarea sa un absolut.
  • 1981 Flacăra, nr. 39, 11: Eu vreau absolutul.

– Scris și: (după it.) assolut.

– Pl.: (A.) absoluți, -te și (C.) absoluturi s. n.

– Var.: înv., rar absolúte adv., asolút, -ă adj.

– Din lat. absolutus, -a, -um (cu unele sensuri după fr. absolu). – Asolut < it. assoluto.

Referințe bibliografice:
1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1961 DN; 1974 D. Geomorf.; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I; 2013 DGS.

Nimic de afișat

Intrare de dicționar