1.
(Despre oameni) Care nu este prezent într-un loc unde ar trebui să se găsească în
mod obișnuit.
- 1787 BUDAI-DELEANU, Instruc. Pașap., 9: Când supușii, mai cu samă care n-au lăcaș de stătutu, sau carii sântu din clasul cel de slujbă, rămân absenți pe oare câtăva vreame, fără de a să ști pricina pentru ce rămânu, atuncea trebue aceala care ei să abatu, sau slujescu, sau veciniilor pe aceștia îndată a-i arăta stăpânii.
- c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I, 125r/39: Absent ... adică cel ce lipsește, ce nu este dă față. I să înpotrivește prezent, cel ce este de față.
- 1842 ASACHI, Lex., I.
- 1851 STAMATI, D.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU – POPESCU, N. D., I.
- 1864 Cod. Pen. (1864), 427: La cas când unul din martori nu se înfățișează, consiliul de resboiu poate să treacă la desbaterea pricinei și se citește disposițiunea martorului absinte.
- 1865 ap. B. Contemp., III, 114: Prețioasa scrisoarie a pr[ea] stimatei domniei-tale ... o am căpătat târziu, după sosire-i, fiind io absente la Săbeș.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1872 Cod. Pen. (1864) – Adn., 69: Chiar în casul când autorele principal este necunoscut sau absinte, urmeză că mai întâiu să se facă declarațiunea perpetării delictului în diferitele sale circumstări, și apoi aceea a complicității, care nu este alt decât ajutorul dat pentru comiterea delictului.
- 1874 ALECSANDRI, Boieri, 324: Am venit să te rugăm ca să nu-ntârzii mult, căci ministeriul cam șchiopătează când ești absent.
- 1877 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 272: Câți profesori ocupă și alte funcțiuni, și ce funcțiuni sau mandate; și cine primește onorariele titularilor absenți?
- 1885 CARAGIALE, Note, 95: Pompiarii cu câțiva serginți și oficiari – generarele era absinte – au mers la localitate, unde cu greu au sbutit să năbușească sinistrul, care apăruse deja la steriorele casii atinse.
- 1891 St. Doc. Liter., VII, 4: Fiind absinte din Iași ..., nu am putut să-ți transmit îndată răspunsul dorit.
- 1895 URECHIA, Ist. Rom., VII, 198: De la finea lui februar până la 30 mart, Hangeri este absent din capitală.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1908 PANU, Amint., I, 287: [D. Maiorescu] negăsindu-l pe d. Hășdău, notează în registru de prezență a profesorilor în dreptul numelui d-lui Hășdău, următoarele cuvinte: d. Hășdău e absinte.
- 1928 Conv. Liter., nr. 5-8, 212: Canada a obținut dreptul să aibă un ministru plenipotențiar la Washington alături de ambasadorul britanic, pe care-l suplinește pe timpul când este absent.
- 1930 ELIADE, Isabel, 44: S-ar spune că menirea mea e să turbur sufletele, dar să fiu absent din conflict, să nu mă găsesc niciodată antrenat în dramă, să nu joc rol activ și responsabil.
- 1954 Studii, nr. 4, 172: Se pare că ordinele guvernului, circulările episcopilor, prezența comiserilor guverniali și a armatei și-au produs efectul: burghezia română, în afară de câțiva tineri legați de popor, a fost absentă.
- 1993 GÂRBEA, Doamna Bovary, 14: Mă văd cum sunt, un prinț singuratic. Un tiran peste un popor absent.
- 2003 Cod. Muncii (2003), 34: Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile: a) în cazul în care contractul individual de muncă pe durată determinată este încheiat pentru a înlocui temporar un salariat absent, dacă intervine o nouă cauză de suspendare a contractului acestuia.
- 2006 MIHĂILESCU, Lit. Postceauș., II, 11: De ce vă spun toate astea? ... ca să-i detensionez (dezamorsez?) pe prozatorii absenți: nu au pierdut nimic prin absentare!
Încă 25 citate
✧
(Substantivat)
- 1864 Cod. Civ. (1864), 40: Dacă absentele va fi lăsat procură, atunci moștenitorii săi presumtivi nu vor putea cere de la tribunaluri punerea lor în posesiune provizorie decât după zece ani deplini de când el a dispărut sau de la primirea celor din urmă științe de la el.
- 1876 EMINESCU, Pub., I, 204: D. I. Melik, ridicând apoi un pahar, a băut în sănătatea absenților.
- 1877 KOGĂLNICEANU, Orat., II4, 267: Șeful cabinetului este dator, conform cu uzanțele constituționale, să încunoștiințeze pe ministrul competinte că este chemat să răspundă în special unei interpelațiuni, ... și acesta este dator să însărcineze pe un alt coleg de a răspunde în locul absentului.
- 1970 R. PETRESCU, M. Iliescu, 174: Pe fondul exagerat de tern al vieții ei, acele câteva zile i se arătară încărcate de bogăție, singurele pe care le trăise cu adevărat, și vechile ei prietene își recăpătară interesul căci cu ele putea vorbi despre cel absent.
- 1982 D. DUMITRIU, Ghica, I, 118: Niciodată nu câștigă cel absent.
- 2010 CĂRTĂRESCU, Frumoasele, 148: Absentul din grup este, firește, fotograful.
Încă 5 citate
✦
(Despre fapte, creații, sentimente, reprezentări etc.) Care lipsește sau care nu se
manifestă (așa cum ar trebui).
- 1854 ZALOMIT, El. Filos., 40/28: Avem două spețe de representație. Îmi represent când obiectul „present”, precum acest corp care este două pasuri departe de mine ... când obiectul absent precum acest eveniment la care am luat parte eri ... În primul cas este „percepție”, în secundul, „concepție”.
- 1862 Calend. Iași II, 62: În loc de a vărsa toate inteligențiile dupe tot o formă, a supune în putere la tot acel program toate capitele, a le aplica la facultăți embrionate seau și absente ... metodul cel nou respectează legile evoluției generale a facultăților și aptitudinele particulare.
- 1906 IBRĂILEANU, Opinii, I, 19: În rezumat: scriitor fără tendințe nu se poate, căci scriitor absent față cu opera sa nu se poate. Și neputând fi absent, nu poate să nu-și manifeste apreciarea sa, atitudinea sa.
- 1934 ZARIFOPOL, Arta Liter., II, 358: În cartea lui Céline, desigur, nu e absentă simpla descriere directă, naturalistă s-ar putea zice.
- 1936 BLAGA, T. Cult., 159: În baroc se concretizează un sentiment, care e cu totul absent în stilul bizantin: frenezia și voluptatea martirajului în vederea bucuriei și splendorilor cerești, sentiment propriu bisericii fanatic-militante.
- 1947 ARGHEZI, Cortina, 478: În operele teatrale, ca și în roman, sunt îngropate adeseori durerile tăcute ale omului degradat de putința avuțiilor provocatoare și absente de la elementara lor datorie.
- 1957 GRIGORE IONESCU, Arhit. Pop., 173: Formele în arta decorativă populară sunt concepute, îndeobște, din memorie. Realitatea, care nu este absentă, este reprezentată totuși, nu așa cum o vede ochiul, ci cum o transformă mintea, anume, în trăsături schematice și în simboluri.
- 1961 VIANU, Coresp., 358: Sunt sigur că și rândul lui Maiakovski va veni odată pentru mine, mai ales atunci când mijloacele de a mă informa, nu cu totul absente nici azi, se vor înmulți.
- 1963 CÂNDEA, Rațiunea, 150: Traducerea fără ezitări a scrierii „Despre rațiunea dominantă”, absentă din toate edițiile de interes filologic, nu poate fi explicată prin ignorarea atitudinii Bisericii.
- 1993 CONSTANTE, Evad. Imposibilă, 192: Nu numai tratamentul stomatologic era absent, dar nici măcar un calmant nu venea să ne potolească durerile.
- ante 2005 MARINO, Libertate, 99: Este absent, în același timp, și impulsul propagandei religioase, de diferite orientări.
Încă 10 citate
✧
P. ext.
- 1963 Gram. Lb. Rom.2, II, 504: Punctele de suspensie marchează, în unele construcții, locul predicatului verbal sau al verbului copulativ absent.
✧
Sint. Absent motivat = a cărui absență este justificată.
- 1988 BRAD, Proces, 129: Pe fața lui se instală un rictus amar, ca o tăietură de cuțit. Puse ochii în podea și începu să murmure: – Absent motivat, domnule diriginte. A murit acum cinci ani.
✧
Sint. Absent nemotivat = a cărui absență nu este justificată.
- 1910 Col. Legilor, 460: Cel care va pleca înainte de finele lecțiunii se va compta ca absent nemotivat la lecția sa.
- 2005 PARASCHIV, Lupta, 159: Din verificarea pontajului reiese că a fost absent nemotivat de la serviciu în ziua de 27 iulie 1973.
Încă un citat
2.
Fig. (Despre oameni sau despre manifestările lor) Care nu este atent, care este distras
de la ce se petrece în jurul lui; distrat.
- 1889 ap. EMINESCU, Coresp., 606: Atențiunea sa [a d-lui Mihail Eminescu] e total absentă, incapabil de a-și fixa un moment răspunsurile sale ca fiind ca și automatice și mașinale.
- 1909 ANGHEL – IOSIF, Proză, I, 67: Zâmbitor și docil, [Vijbovski] asista la cursuri c-un aer absent, numai schinteioarele albastre și le ținea ascunse sub pleoapele trudite.
- 1910 IORGA, Viața femeilor, 152: Sufletele femeilor sunt absente și din noul joc de iubire.
- 1913 IORGA, Discursuri, 275: Și avem a face cu un om absent, cu un om nespecialist, care poate să fi uitat cine știe ce detaliu de trecut în adunare.
- 1932 A. HOLBAN, Schițe, 223: Surâzând continuu ca să nu se observe că sunt absent, ținând paharul la gură ... mă gândeam la moarte.
- 1958 CIPRIAN, Amint., 301: Părea mai absent, mai distrat – fața lui suptă trădând o mare oboseală.
- 1973 BUZEA, Poeme, 47: Să fim absenți cum se prefac nebunii, S-avem în viață și acest noroc.
- 1975 CROHMĂLNICEANU, Lit. Rom., III, 155: Omul s-a născut uriaș și incomplet; intemporal fără priză în realitate, în actualitate, cu un dezechilibru între materie și spirit, indiferent și absent, abstract, imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pedulând între extreme.
- 1982 BLANDIANA, Proiecte, 27: [Spectatorii] se agitau, dându-se înapoi pentru a deschide un curios coridor de legătură între fereastră și locul în care cântărețul rămăsese nemișcat și parcă absent, cu ochii albaștri, goi, ca de orb, și cutele hainei fără cusur atingând pământul.
- 1985 D. DUMITRIU, Ghica, III, 120: Cu toată iritarea pe care i-o provoacă aerul absent al soției sale, Ghica merge mai departe.
Încă 9 citate
✧
(Adverbial)
- 1971 ELIADE, Noaptea de Sânziene, I, 109: Ștefan o privi absent.
- 1979 NEDELCIU, Aventuri, 48: Uite că a venit cantinierul și te privește absent, așa cum ar privi mesele goale ale cantinei. Îi spui „bună dimineața”, dar nu te aude pentru că tocmai închide ușa ghișeului și ușa scârțâie prelung și trist.
- 1984 D. DUMITRIU, Ghica, II, 359: Ghica… zâmbește cu ochii ațintiți asupra lui Panu, înghițind absent feliuțele de carne pe care le taie cu gândul aiurea.
- 1994 VIȘNIEC, Teatru, I, 140: Bruno privește absent pe fereastră.
- 2001 JINGA, Biblia și sacrul, 65: [Preotul] slujește formal și absent, la comandă, ca un automat, iar cuvintele sale răsună gol și pustiu.
Încă 4 citate
– Pl.: absenți, -te.
– Var.: înv., rar (după pronunțarea fr.) absánt, -ă (c. 1832 I. GOLESCU, Cond., I), absénte, absínt, -ă (1862 PONTBRIANT, D.) adj., absínte1 (1862 ANTONESCU, D.), adj. invar.
– Din fr. absent, lat. absens, -ntis.
Referințe bibliografice:
1900 BARCIANU – POPOVICI, Vocab.; 1903 TDRG, I; 1906 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
