Tranz. Reg.
1.
A instrui, a abrictălui (1)
- 1928 Unirea Pop., nr. 50, 4: Când veneau oile de la hotar, tot pe Liuța îl „abrichtăluia”, cum să le adune în strung.
- 1958 ARVINTE, în St. Cerc. Șt. Iași, IX, 1-2, 173.
Încă un citat
2.
A ține din scurt, a aplica o corecție; reg. abrictălui (2).
- 1960 LR, nr. 3, 80: Te-oi abrihtui eu, n-ai nicio grijă!
– Prez. ind.: abrictuiesc.
– Var.: reg. abrihtuí, brihtuí (1958 ARVINTE, în St. Cerc. Șt. Iași, nr. 1-2, 174) vb. IV.
– Din germ. abrichten. – Abrichtălui < ger. abrichten (după modelul verbelor în -ălui). – Brihtui, prin afereză.
Referințe bibliografice:
1958 ARVINTE, în St. Cerc. Șt. Iași, nr. 1-2, 174; 1960 Lexic Reg., I, 97; 1966 TAMÁS, Etym. Wb.; 1967 St. Form. Cuv., IV, 116.
