ANAT. (Mai ales cu referire la părți ale corpului animalelor) Care este opus sau îndepărtat
față de gură.
- 1898 Enc. Rom., I, 367: Corpul [viermelui „balanoglossus”] se termină într-o scurtă coadă cu orificiul aboral la capătul extern.
- 1956 V. GHEȚIE – RIGA – PAȘTEA, Anat., 299: Nucleul mijlociu al parasimpaticului cefalic poate fi subdivizat în alte trei nuclee: nucleul lacrimal, nucleul salivator oral (anterior) și nucleul salivator aboral (posterior).
- 1973 Fauna, II4, 195: Pe lobii ventrali se găsesc câte 5 baghete, dintre care bagheta laterală aborală este cea mai lungă, iar cea internă aborală este cea mai scurtă.
Încă 2 citate
– Pl.: aborali, -e.
– Din fr. aboral, germ. aboral.
Referințe bibliografice:
1969 D. Medic. (1969), I; 1978 DN3; 1978 Form. Cuv., II, 45; 2007 DEXI.
