(Despre fapte, manifestări, creații, instituții etc.) Care provoacă oroare, dezgust,
groază; oribil, îngrozitor, dezgustător; grozav.
- 1847 HELIADE-RĂDULESCU, Poezii trad., 137: Ce-abominabilă ciumă, ce furii Intrară-n sânurile umane!
- 1847 HELIADE-RĂDULESCU, Teor. Lb., 344.
- <1847-1848> CIPARIU, Pr. Lb., 9.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1851 STAMATI, D.
- 1854 BARONZI, Matilda, III, 233: Matildo, nu mă dispera, ajută-mă să înving această patimă abominabilă.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- <1859-1869> HELIADE-RĂDULESCU, Echilibru, 704: Articolul din Regulamentul zis organic despre alegerea domnului este ... o uzurpare mai abominabilă decât impunerea beilor din Fanar.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1866 HASDEU, St. Art., 124: Revista interioară nu cuprinde niciodată altceva, afară numai de o umflată frazeologie asupra uneia din aceste două teme, după împrejurări: „guvernul e excelent” sau „guvernul e abominabil”.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1871 LMD, I.
- 1874 Conv. Liter., nr. 9, 355: O corespondență din Ochrida... ne va expune cele mai principale detailuri ale acestei abominabile afaceri.
- 1884 DOBROGEANU-GHEREA, St. Art., I, 209: Înțelegem că d-l Șt. n-a putut face asemenea ispravă, înțelegem că a fost într-o poziție „abominabilă”, dar n-ar fi fost mai bine dacă, în loc de a scrie 4 articole sub titlu „Să sfârșim vorba”, ar fi tăcut, adică ar fi sfârșit vorba înainte de a o începe?
- 1886 STEINBERG, D.
- 1896 GHEȚIE, D.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1902 Adevărul (G.), 4 762, 2: Cum să se presupună un moment că omul acesta ar fi putut ceda unei crize bruște de nebunie abominabilă, înainte de a merge să găsească în pat, lângă leagănul copiilor, pe soția mult iubită care-l aștepta?
- 1914 ARGHEZI, Timpuri, 229: Goana după avere căpătase chiar un caracter sinistru, și formula „luptei pentru existență” ajunsese o scuză abominabilă uneori.
- 1930 IBRĂILEANU, Privind viața, 41: Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de torturile Inchiziției, fiindcă are ca motiv arogarea dreptului abominabil de a monopoliza o anatomie și o fiziologie umană.
- 1934 IONESCU, Pub., I, 209: Se poate foarte bine spune: din punct de vedere muzical, această operă literară este abominabilă; din punct de vedere politic, această operă literară este remarcabilă.
- 1947 NEGULESCU, Filos. Renașt.2, III, 223: S-ar mai găsi atunci vreunul care să alerge după o asemenea situație și să caute a o dobândi prin mijloace adesea abominabile.
- 1961 VIANU, St. Lit. Univ., I, 754: Oedip și descendenții lui suferă și se prăbușesc din pricina unei crime abominabile a strămoșilor.
- 1973 D. R. POPESCU, Vân. Regală, 296: Asta înseamnă că exista cineva ... care-l ... denunță pentru o faptă abominabilă.
- 1983 M. LOVINESCU, Jurn., I, 209: V. povestește ... lecția pe care i-a dat-o Ion Pillat invitându-l la „ceai” după ce scrisese un articol abominabil despre el.
- 1996 CĂRTĂRESCU, Orbitor, I, 195: Chiar urlând, chiar zvârcolindu-te, știi atunci că exiști, că ești într-o istorie care vine de undeva și duce undeva, chiar și la altă suferință abominabilă.
- 2006 NDU: Muzică abominabilă.
Încă 28 citate
✦
(Despre mâncăruri sau băuturi) Foarte neplăcut.
- 1922 GORUN, Proză, 312: Numai un perfect tâmpit sau un zănatic disperat ar putea fi în stare… să-și maltrateze organismul cu otrăvuri și cu poșirci abominabile.
✧
Fig.
- 1941 A. VOINESCU, Jurn., 295: Nu sunt nici măcar sigură că aș crede în ce cred și spun, sunt o abominabilă eroare, care se cunoaște pe sine.
✧
P. ext. (Despre oameni)
- 1858 SERRURIE, Poezii, 224: Eu, unul, aș demonstra aceluia ce ar voi să nu se supere de adevăratul adevăr ... că este mult mai abominabil civilizatul barbarizat decât sălbaticul turcoman!
- 1861 FILIMON, Pub., 376: Câteva individe ... s-au împodobit cu câteva idei de drept, libertate și patriotism numai ca să ajungă mai repede la putere, spre a putea mai în urmă a-și rădica masca și a lăsa pe lume să vadă cât de abominabil este ciocoiul parvenit.
Încă un citat
✧
(Substantivat)
- 2002 CĂRTĂRESCU, Orbitor, II, 405: Globii ochilor noștri nu decid să dispară când abjectul, abominabilul, inomabilul li se arată încifrat în linii și suprafețe.
✧
(Adverbial)
- 1935 MIHĂESCU, Donna Alba, 607: E abominabil, îi reproșa, să se gândească la astfel de josnicii.
- 1993 BARBU, Ianus, 1 095: Dar tu nu înțelegi că mirosul meseriei lui îi place cel mai mult, că o urăște sincer pe doamna Sullivan și că o va omorî, tocmai pentru că-i înlesnește să trăiască abominabil?
- 2007 DEXI: S-a purtat abominabil.
Încă 2 citate
– Pl.: abominabili, -e.
– Din fr. abominable, lat. abominabilis, -e.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2007 DEXI; 2008 NDU.
