Livr. Anormal, neobișnuit; livr. abnormal.
- 1837 J. CIHAC, Ist. Nat., 458/15: [Rutilul] să găsește pe drumuri în stânci abnorme.
- 1838 ALBINEȚ, Macr., 176/12: Numitele secreții se abat din regulă ... încât ele se prefac în materii iuți, acre sau arată o consistență abnormă.
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/42.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1851 STAMATI, D.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1884 BARIȚIU, Scrieri, 184: Proprietatea mare, mijlocie și cea mică din Ungaria și țările anexe se află, mai vârtos de la dualism încoace, într-o stare abnormă și critică.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1887 Conv. Liter., nr. 21, 296: Geniul consistă într-un adevărat prisos cu totul abnorm al intelectului, precum nu se cere pentru serviciul niciunei voințe.
- ante 1889 EMINESCU, Prozele post., 282: Unde este timpul? Când întorci binoclul, [lucrurile] ți se par într-o abnormă depărtare.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1892 ZAMFIRESCU, Pub., I, 377: Personalitatea artistului nu mai poate fi geneza operei sale decât cu condițiunea de a fi artistul un producător abnorm, un rezultat al hazardului și al nebuniei.
- 1904 BABEȘ, Opere, II, 152: Am găsit că de multe ori copiii se nasc cu un ficat sau cu un rinichi abnorm, deformat, lobulat, de multe ori micșorat.
- 1908 STERE, Scrieri, 486: Situația a fost recunoscută ca abnormă în însăși Marea Britanie, și ... au căutat ... să remedieze răul, să reducă întinderea latifundiilor și să creeze o proprietate țărănească cât mai întinsă.
- 1937 Enc. Agr., I, 736: Coarnele de țap prezintă numeroase și variate dezvoltări abnorme.
- 1995 PATAPIEVICI, Cerul, 46: Succesiunea de împărați abnormi pe care a cunoscut-o Roma secolului I d. H. nu poate reflecta pur și simplu ghinionul unui imperiu.
Încă 19 citate
✧
(Substantivat)
- 1995 PATAPIEVICI, Cerul, 9: Există neîndoielnic o dilatație spontană spre abnorm în orice român cu sentimentul unității sale etnice.
– Pl.: abnormi, -e.
– Var.: anórm (1848 NEGULICI, Vocab.) adj.
– Din germ. abnorm, lat. abnormis, -e.
Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1949 LTR, I; 1961 DN; 1975 DEX; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2013 DGS.
