Înv., rar
1.
Purgativ (2).
- 1842 ASACHI, Lex., I, 132/29: Abluenție [=] doctorie de curățenie.
2.
Mijloc de purificare, de abluțiune (2).
- 1862 ANTONESCU, D., 12.
– Pl.: ?
– Var.: abluínță (1862 ANTONESCU, D.) s. f.
– Din lat. abluentia (pl. n. al lui abluens, -entem „care curăță prin spălare”).
