ABLEGÁT s. m.

Nimic de afișat

Nimic de afișat

1 rezultat
ABLEGÁT s. m.
1. BIS. Funcționar însărcinat de Papă cu misiuni speciale, astăzi având rol onorific; legat1 (3).
2. Înv., Transilv. Deputat (2); p. ext. reprezentant.
  • 1849 SIMA AL LUI ION, Scrieri, 237: Ioan Dragoș ... spre a voastră îndreptare trimis ablegat dietal.
  • 1861 ap. B. Contemp. IV, 370: Pentru bărbatul pre carele încrederea comună l-a însărcinat cu executarea intențiunei sus atinse, și carele e domnul fost ablegat Vicențiu Babeș, s-a hotărât pre lună două sute floreni.
  • 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
  • 1867 Albina, nr. 3, 1: Iosif Ürmény ... negând dreptul de a pretinde de la ablegații pășiți în diregătorie ca să se elibereze de sarcina ablegației dietale ... se dechiară înaintea casei că-și depune mandatul de ablegat.
  • 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
  • 1871 LMD, I.
  • 1885 Gazeta de Transilv., nr. 258, 22/23: Mamelucii toți alergară la adunare ... sub presidiul ablegatului Bissingen Erno.
  • 1898 Enc. Rom., I.
  • 1970 IVASIUC, Păsările, 32: Odată, când bătrânul fusese mai tânăr „ablegat dietal” acoperise vocile a două sute de adversari în dietă.

– Pl.: ablegați.

– Din lat. ablegatus, fr. ablégat, germ. Ablegat.

Referințe bibliografice:
1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1929 HODOȘ, M. D.; 1931 CADE; 1978 DN3; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; ; 2011 DELR, I.; 2013 DGS.

Încarcă...

Nimic de afișat

Nimic de afișat

Intrare de dicționar