JUR. Înv. (Persoană) care dezmoștenește, care își anulează testamentul.
- 1848 NEGULICI, Vocab.
Încă 2 citate
– Pl.: ablegatori, -oare.
– Var.: ablegatóriu, -ie (1870 COSTINESCU, Vocab., I) adj., s. m. și f.
– Ablega + suf. -tor.
