GRAM. Caz în unele limbi cu declinare, care indică punctul de plecare, originea, separarea,
instrumentul sau agentul; înv., rar luătoriu.
- 1783 ȘINCAI, Pr. Gram., 179: Ablathiv respunde întrebarei de la cine.
- 1822 DIACONOVICI-LOGA, Gram. Rom., 35: Cazuri sunt șase ... Ablativ – luvătoriul.
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., I, 26: Ablativul (luătoriul).
- 1835 I. POP, Grăm. Rum., 7/26: Substantivul este în ablativ când ... răspunde la întrebarea: de la cine sau de cine?
- 1839 VAILLANT, Vocab.
- 1840 POENARU – AARON – HILL, Vocab., I, 32/30.
- 1840 PAULINI, Gram. Rom.-Lat., I, 11/21: Ablativus se pune după întrebările „cu ce?” „prin ce?”
- 1848 NEGULICI, Vocab.
- 1848 BĂLĂȘESCU, Gram. Rom., 12: Ablativul seau luătoriul.
- 1851 STAMATI, D.
- 1857 POLIZU, Vocab.
- 1859 BĂLĂȘESCU, D., I.
- 1862 ANTONESCU, D.
- 1862 PONTBRIANT, D.
- 1862 PROTOPOPESCU-PAKE – POPESCU, N. D., I.
- 1868 BARCIANU-POPOVICI, Vocab.
- 1870 COSTINESCU, Vocab., I.
- 1871 LMD, I.
- 1880 EMINESCU, Pub., III, 404: Prepoziția … nu-ncetează a cere ablativul.
- 1882 LAMBRIOR, St. Lingv., 97: Din înscripțiunile populare de pe vremea Imperiului Roman, din cartele merovingiene se știe că mai întâi regimul prepozițiilor a început a fi foarte nesigur și că mai mult acuzativul se construia cu toate prepozițiile, ceea ce a dus la pieirea ablativului.
- 1886 STEINBERG, D.
- 1893 DDRF, I.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1898 Enc. Rom., I.
- 1908 PANU, Amint., I, 100: Adjectivele participiale, derivate de la a 2-a și a 3-a conjugare latină, fac, după regula precedinte, nominativul ca ablativul latin.
- 1923 PHILIPPIDE, Orig. Rom., I, 497: La acuzativul sing[ular] fem[inin] „henc” și la ablativul sing[ular] fem[inin] „haec” avem probabil a face cu o influență analogică din partea nominativului „haec”.
- 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 237: La toate declinările și în amândouă numerele avem o singură formă pentru nominativul, acuzativul și ablativul latin.
- 1954 Gram. Lb. Rom., I, 114: Ablativul arăta mai cu seamă punctul de plecare.
- 1958 Intr. Lingv., 150: Ablativul ... e folosit mai ales în exprimarea complementelor circumstanțiale.
- 1983 ANANIA, Rotonda, 100: I-am învățat, pe loc și pe viață, toate prepozițiile cu ablativul.
- 2012 BRÂNCUȘ, St. Ist. Lb., III, 99: „Java mishi”: săptămâna de carne (ablativ în albaneză, caz prepozițional în română).
Încă 30 citate
✧
Sint. (Din fr. ablatif absolu, lat. ablativus absolutus) Ablativ absolut = construcție sintactică specifică limbii latine, alcătuită dintr-un substantiv sau
un pronume și un participiu în cazul ablativ, cu rol de propoziție circumstanțială.
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., II, 106/6: Această partițipo-gherundie, ca un ablativ absolut se înformă în timpul preazent: Activ: Zidind romanii Roma. Pasiv: Zidindu-se Roma.
- 1871 LMD, I.
- 1894 PHILIPPIDE, Pr. Ist. Lb., 205: În ablativul absolut limba latină avea un raport de atribut.
- 1896 ȘĂINEANU, D.
- 1930 HAMANGIU – NICOLAU, Dr. Roman, I, 609: Interpretarea ablativului absolut „salva substantia rerum” din definițiune a dat naștere la o subtilă controversă.
- 1943 IORDAN, Lb. Rom. Actuală, 455: Participiul trecut apare neobișnuit de des în construcții absolute, după modelul limbilor franceză și italiană, care au imitat, de timpuriu, ablativul absolut din latinește.
- 1965 Ist. Lb. Rom., I, 372: Ablativul absolut este o construcție frecventă în toate epocile literare.
- 2010 PETOLESCU, Dacia, 98: În realitate, este vorba aici de un ablativ absolut.
Încă 7 citate
✧
(Adjectival)
- 1787 VĂCĂRESCU, Obs. Gram., 99: Să pună ... căderea ablativă iarăși înainte.
- 1799 IORGOVICI, Obs. Lb. Rum., 155: Cei ce nu știu gramatică nu vor înțelege ce e cazu nominativ și ablativ.
- 1840 I. GOLESCU, Băgări de seamă, 18: Adăogând tot la căderea numitoare propunerea „de la”, să mai ivește altă cădere ce o putem numi ablativă, adică aducătoare sau dă aducere, sau luătoare sau dă luare.
- 1940 PUȘCARIU, Lb. Rom., I, 55: Starea cerea după anumite prepoziții cazul ablativ, iar mișcarea cazul acuzativ.
Încă 3 citate
✦
(Adjectival) rar (Despre verbe) Care arată că acțiunea pornește de la subiect către cineva sau către
ceva.
- 2006 NDU, 21: Dintre verbele ablative fac parte „a da”, „a lăsa”, „a vinde”.
– Scris și: înv. ablathiv.
– Pl.: ablative.
– Var.: ablatívus s. n.
– Din fr. ablatif, lat. ablativus, germ. Ablativ.
Referințe bibliografice:
1903 TDRG, I; 1905 ALEXI, D. Rom.-Germ.2; 1913 DA, I1; 1924 RESMERIȚĂ, D. Etim.; 1929 HODOȘ, M. D.; 1930 ȘĂINEANU, D.8; 1931 CADE; 1939 SCRIBAN, D.; 1955 DL, I; 1958 DM; 1961 DN; 1975 DEX; 1993 D. Enc., I; 1997 DSL; 2001 MDA, I; 2006 NDU; 2007 DEXI; 2011 DELR, I.
