GRAM. Rar Care aparține ablativului; care se referă la ablativ.
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., II, 67/4: Aseminea cu (în) la întrebarea ablativală a stărei în loc, undi d[e] e[xemplu] Petrec în Moldova, iară departe fiind cu (la) trăesc la Moldova, iau amână și în mână, iau aminte și în minte, es afară.
- 1833 SĂULESCU, Gram. Rom., II, 68/14: După întrebarea câți ani? Am călătorit doi, tri ani și optzăci zile, înțălegând (prin), iară după întrebarea ablativală în cât? cu (în) în patru ani s-a făcut.
- 2004 M. PARASCHIV, Doc. Lat., 200: Uzul participiului prezent modal ca echivalent hipercorect al gerunziului ablatival este frecvent în formulele protocolare de salut de la sfârșitul unor scrisori din secolele XVII-XVIII.
Încă 2 citate
– Pl.: ablativali, -e.
– Ablativ + suf. -al.
